Cu sange rece si albastru - Ivona Boitan

Avem nevoie de carti care sa ne invete. Avem nevoie de carti care sa ne dea curaj. Si avem nevoie de carti care sa ne aline. Cu sange rece si albastru pare titlul unei carti de capa si spada. De fapt, cartea este o cascada de sentimente. Sentimente care nu exista, sentimente care te definesc si te inlocuiesc, mai exact, sentimente care iti dau curaj, te invata sa vezi si iti vindeca dezamagirile.
Silvia nu simte pentru ca nu poate. Baba simte si atat pentru ca ratiunea ei s-a subordonat cu totul sentimentelor. De fapt, cele doua sunt acelasi personaj pus pe rand in situatii extreme. Le leaga gradina si o copilarie pierduta. Una pentru ca a simtit prea mult, cealalta pentru ca nu a simtit deloc.
Sunt doua povesti, doua idei, doua notiuni care, fiind total opuse, sunt de fapt complementare. Si tocmai aici e farmecul povestii. Pentru ca indiferent de sentimentele pe care le ai sau nu le ai, viata te va aduce pana la urma in acel punct in care cineva te va invata ca e mai bine sa fii ceea ce esti.
Imi place cartea Ivonei Boitan pentru ca e unica, pentru ca are acel ceva dupa care orice cititor tanjeste de fiecare data cand incepe o lectura noua. E usoara pentru ca se citeste lin, naste sentimente si nu idei, te acapareaza pentru ca spune doua povesti in acelasi timp. Amandoua, si Baba, si Silvia, spun de fapt, acelasi lucru. Una isi spune pataniile in ecuatii, cealalta isi picteaza fiecare senzatie, controlata fiind de sentimente. Aceeasi realitate si totusi atatea diferente, atatea sentimente si atatea ganduri diferite.
Pentru psihologi este probabil o carte de contestat. Pentru mine e o carte de citit, de pastrat, de recitit si apoi de recomandat tuturor celor care au dubii. Pentru ca, parcurgand povestile celor doua, intelegi ca sentimentele nu se inscriu in cotidian si ca e cel mai bine sa fii altfel.

Poze

Asa cum v-am promis, am facut si poze ... Ca sa ma laud cu cartea mea cea noua, bineinteles.

Cadou preCraciun

Mi-am facut astazi un cadou frumos de Craciun, cu sprijinul moral si financiar al lui Alin, bineinteles. Deci, sunt mai bogata cu o carte, o poveste pe care o aveam in biblioteca, dar in alta forma.
Ca sa va lamuresc, mi-am cumparat Micul Print aparut la Rao, editie pop up. Adica cu desene din acelea care ies din carte si cu cartonase cu sageti - tragi de ele si se misca imaginile. N-ati inteles nimic? O sa va pun poze dupa ce imi incarc acumulatorii pentru aparat.

De ce Micul Print? Pentru ca e cea mai frumoasa poveste scrisa vreodata de un om mare si pentru ca e singura carte de care nu o sa ma satur niciodata. Acum ma uit cu grija la desene, si ma joc cu ele, si mai citesc cate un capitol care imi place. E o lectie despre prietenie si mai ales despre viata.

Jurnalul unei blonde care nu mai e blonda de prea mult timp

Am o zi calma in care ma enervez de plictiseala. Nu m-am dus la munca azi pentru ca nu am fost nici ieri si chiar nu avea rost... Deci am doua zile libere ca sa ma urc pe pereti. Maine ma duc la nunta. Mi-am facut o rochie noua, fapt care m-a impiedicat sa imi cumpar cartile pe care voiam sa mi le cumpar. Sa moara dusmanii mei de placere. N-am, dar ei sa moara...

Afara e frig si in casa e cald si din cauza asta mi se aburesc geamurile. Spuneti voi, e corect? Nu, nu e.

La televizor s-au impamantenit tampitii. O alta chestie cu care nu sunt de acord, dar fac un compromis de dragul audientei, al ratingului si al salariilor.

Citesc o carte misto despre doua femei si un Graal, nu e asa ca sunt enigmatica? Pe autoare o cheama Kate Mosse.

Florin e la gradi. Eu ma plictisesc ca nu am cu cine sa ma joc si nu am chef sa dau de mancare a capre.

Parlamentarii voteaza legi din greseala. Nu ar putea sa ii otraveasca tantile de la bucatarie? Tot asa, din greseala? Eu asa as face si apoi organizam un referendum prin care "poporul" (aceasta denumire elevata a turmei) va vota gratierea lor si ridicarea la rang de eroi nationali (despre care apoi istoria va spune ca erau agenti CIA sub acoperire).

Pffff in timp ce scriu aceste randuri, imi dau seama ca iar am uitat sa cumpar pasta de dinti. Iar ma spal cu Aquafresh pentru copii.

Despre o lansare de carti care mi-a placut, dar nu prea

Cateodata mi se pune pata. Ca acum. La Nasu` e Crin iar viitorul presedinte al tarii dezleaga tainele mortii Madalinei Manole. E o mare conspiratie. Clar. Toata lumea - de la agentiile straine si pana la Papa - comploteaza impotriva noastra. Vor sa ne faca prosti si sa ne ia ca sclavi. Trezirea!!! Suntem cretini, nu putem fi si prosti in acelasi timp. E impotriva firii.
Da, am draci pentru ca azi am fost la o lansare de carte (de carti) care trebuia sa fie misto si de fapt a si fost, dar numai si numai pe jumatate.
Avantaje? DAAAA. Scriitoare multe la Pitesti. Pe trei dintre ele le-am citit. Pe Monica Ramirez o voi citi cu prima ocazie. Carte cu autograf. Deci, multe si bune. Si Bogdan Hrib. Poate misto in alta zi. Azi nu. Si gata. Asta a fost un dezavantaj pentru lansarea de azi. Nu mi-a placut nici atmosfera. Total anosta si lipsita de sens. Nu e vina lor. E doar Feng-shui - ul prea prost. Biblioteca noastra ar trebui golita, daramata si apoi reconstruita. Si oamenii de acolo ar trebui invatati ca o lansare de carte nu se organizeaza cu elevi luati cu japca de la ore si adusi la spectacol. Ca dintr-o cauza asemanatoare l-au omorat si pe Ceausescu. Ma rog, partial.
Deci, voiam o lansare la care oamenii sa vina din placere. Si asta nu se poate face daca intotdeauna organizatorii apeleaza la astfel de solutii. Nu sunt tinerii dezinteresati, organizatorii se culca pe urechea asta ca sa stea frumos in birouri si sa dea telefoane pe la licee. Deci, daca aia mici nu citeau carti si nici nu le pasa de Crima de la jubileu, cum ar fi putut ei sa fie de folos?
N-au fost. Ne-am mai facut si de cacao. Nu-i nimic. Si asa nu am fost niciodata mandria tarii.
Revenind. Mi-au placut scriitoarele. Oana m-a bagat in fata la autografe (desi nici nu era ingramadeala) si am mai primit si o carte. Astept cu drag sa o citesc.

Deci, dragi scriitoare, mai veniti. Nu trebuie sa va suparati ca nu a venit insa prea multa lume. De obicei, pitestenilor li se ofera numai lansari plicticoase, la carti naspa pe care nu le citesc decat "scriitorii" intre ei. Asta e logica locala. Restul? Cum restul...?!? Restul e CAN CAN.


PS: Acest articol nu este un pamflet si trebuie tratat cu aspirina. Si daca va vine pofta sa ma injurati, inseamna ca aveti clar nevoie si de un antinevralgic P.

Intamplari amuzante

Sunt atat de multe momente in care ne lasa fara grai prostia omeneasca... Stiu ca am ras de multe ori pe tema asta, dar nu imi amintesc acum nimic insa potrivit pentru postarea de fata... Eu insami sunt un izvor nesecat de povestiri amuzante. Stim cu totii cum am plecat la filmare fara microfon si cum am obiceiul sa pun tot felul de intrebari indiscrete la intalniri, samd.

Sa ma iertati, dar o intamplare amuzanta pe care sa o povestesc nu stiu asa pe nepusa masa. Sper ca George nu ma va descalifica. Oricum o intamplare amuzanta mi s-a parut cea in care eram la un magazin cu ziare si carti. Si era o carte despre flacara violeta. Si eu am intrebat: Cumpara cineva asa ceva? Si imediat dupa asta a intrat o doamna, a rasfoit-o si s-a interesat de pret.
Si ar mai fi una. Eram la o emisiune la Pic. Si aveam un invitat care nu spusese nimic in aproape 40 de minute de cand intrase. Si unul din baietii de la car ma intreaba in casca: Da` popandaul ala din stanga ta are ceva de zis? Eram in direct :)
Bonus: eram in direct de Revelion in 2009 si eu am zis La Multi Ani, 2001! Aveam si eu emotii, de:D

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Delir ...

Am mana amortita, iar am dormit pe dreapta. O misc usor. Nu mai trec cu degetele prin par. E atat de aspru de la apa asta sarata si atat de incurcat. Numai de as fi luat cu mine si o perie...

Soarele e minunat azi. O sa ploua la amiaza. Mereu ploua. In toate zilele de cand stau aici (unii zic ca sunt peste 450, eu am renuntat sa le mai numar) am avut parte de ploaie la amiaza. Insula asta pustie e minunata. Nu e chiar pustie, locuiesc cu o familie de maimute si cu alte specii ciudate de animale. Numai daca as fi citit mai multe carti de-ale lui Jules Verne. As fi stiut cum se numasc animalele astea.

Mi-am facut o casuta, si o gradina, si pacat ca nu am ramas pe insula asta cu un tinerel blondut - ca fetele alea din Laguna Albastra. Eu tot mai sper...

Ma duc la cules de banane ca mi s-a facut foame. Dupa amiaza fac o ciorbita din aripi de rata salbatica. Si apoi o sa ma chinui sa o invat pe maimuta aia mica ce se tot tine dupa mine sa faca deosebirea intre stanga si dreapta. Sper ca idiotii aia care m-au uitat pe aici cand am debarcat din croaziera aia de lux sa moara loviti de tsunami.
Sau sa isi aminteasca de mine si ma duca inapoi la civilizatie.

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Intalnire

Dominique Strauss Kahn se tine bine la cei 61 de ani ai sai. Ne-am cunoscut la o receptie - de cand sunt vedeta la Hollywood ma intalnesc cu tot felul de oameni importanti.
M-a scos la o cafea intr-o cafenea din astea de fitze (intre noi fie vorba, am platiti juma-juma... ce ti-e si cu economistii astia!) asa ca am mai apucat si noi sa vorbim de una alta. Adica despre vreme ca doar asa e politicos. O fi el francez, dar eu in lumea buna in care ma invart nu trec peste bunele maniere.
Asa ca nicio vorba despre bani, putina politica, dar nimic mai mult decat inofensiv. Ce sa vezi! E tare nebunatic omul. Ba chiar are si o pasiune pentru filmele cu Brigitte Bardot (mi-a marturisit ca are si o poza de-a ei printr-un sertar la birou).
Si ii place si de George, un roman de-al nostru cu care s-a intalnit cand facea un studiu in Romania. Cam trage la masea, dar e un tip simpatic, mi-a zis. Cand i-am povestit ca e si personaj de roman, a crezut ca fac glume ieftine. Eu ce sa mai zic despre el ca se plangea intr-una de un R intr-un I. Clar ca de la atata banet de administrat o iei razna!

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Fitze de vedeta

Obosita pana la extrem... Mutarea asta in cabina mea a fost solicitanta... Apoi masaj, cosmetica si mai multe probe de machiaj... De cand sunt noua vedeta de la Hollywood nu imi mai vad capul de treburi. Si mai trebuie sa imi aleg si un apartament in the area...
Totul a inceput cu blogul lui George. A pus el acolo o emisiune de-a mea la care a fost invitat. Si cum blogul lui este in vizorul tuturor - de la SRI si pana la Columbia Pictures - a mai fost un pas pana am ajuns vedeta de top. Si acum nu mai stiu ce sa fac cu atatea oferte... Ma vor pentru un film. Si nu orice film, adica ... o sa joc in Stargate.... si nu, nu o sa fiu poarta stelara, ci noul personaj principal feminin. Adica si mica si rea si o sa am si arma. La naiba.
Unde mai pui ca maine am doua sedinte foto si filmarile pentru primul episod. Si saptamana viitoare sunt invitata la Oprah. Cu ce sa ma imbrac? Si mai grav, cu ce sa ma incalt? Cu atata treaba nici nu am apucat sa merg la cumparaturi sa ma aprovizionez cu pantofi...

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Mare concurs, mare

Ma bucur ca George a revenit la ideea jocului cu aberatii. Trebuie sa recunosc ca nu am mai fost asa de entuziasmata sa scriu pe blog de multa vreme. Prima tema? Simplu de tot:

Tocmai ai obtinut un rol mare intr-o megaproductie la Hollywood (continuare a unui film la fel de mare). Care e rolul tau si in ce film joci?

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam maine pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.

Jurnalul unei blonde tunse (continuare)

Ploua si cand nu ploua e frig si daca nici nu ploua si nici nu e frig, e cumva, dar nu cald. Toamna nu trebuia sa vina, cel putin nu inca... asa a zis nenea de la Meteo...

La Arges e plictiseala si nici nu am vreo urma de chef de munca ... trei stiri pe zi e o treaba banala cand nu ai chef. Se fac din obisnuinta.

Am racit putin si acum ma pregatesc sa imi treaca ...

Luni merg la gradi sa il introduc pe Florin in minunatul sistem de invatamant romanesc...

Citesc romane politiste cumparate cu 6 lei bucata si ce credeti? Imi plac.

In rest, sunt un fermier constiincios care isi hraneste caprele pe Feisbuc si cam atat. Si am o gramada de timp liber de vreo saptamana ... ma sperie atata inactivitate. Subiecte de pus pe blog? Cu duiumul, dar degeaba ca mi-e prea lene.

Despre toamna - amintiri de la scoala generala (clasele I-IV)

1. Un ghiozdan mare si urat - a se intelege ca aveam 1.20 m, deci orice era mare si urat pe langa mine.
2. Un caiet cu expresii idioate despre toamna. Nu mi-a placut niciodata sa fac compuneri. Descrierile fanteziste si romantice sunt asa depasite...
3. Uniforma albastra care se inchidea la spate - adultii adora sa ii terorizeze pe cei mici. Daca as avea o fata as propune un proiect de lege care sa interzica sortuletele alea albastre...
4. Teme, teme si cand terminam cu astea, teme - scoala e de rahat, mai ales cand ai intre 7 si 10 ani.
5. Probleme cu segmente... nu-i asa ca erau misto?
6. Ploaie si cate o umbrela uitata in banca aproape intotdeauna - de mica am fost boema si total neinteresata de valorile materiale.
7. Colege idioate care scriau frumos.
8. Papucei - v-am spus ca adultii adora... bla bla bla...
9. Unghii taiate si batista... Pfff ce bine ca azi avem servetele!
10. Abecedar si apoi manuale de citire... si bineinteles, Toamna de Demostene Botez.

Hai la citit! Noi, ca voi si asa nu stiti ce e aia...

Santajata de Oana (daca vreti detalii despre ea, intrati pe blog) am ajuns si eu la Pitestiul citeste, sau cum s-o fi numit manifestarea din centru de sambata.
1. Hai sa punem lucrurile in ordine. Nu am stiut despre ce e vorba, dar am inteles ca ne luam cartile in dinti si venim sa cititm frumusel in grup, dar fiecare pentru el. Suna bine, mi-a placut. Am facut tot posibilul sa ajung, ba chiar l-am inarmat si pe Florinel cu doua carti de colorat (cu povesti) ca sa se inscrie in peisaj.
2. Acolo era un nene scriitor (cunoscut si consacrat) care vorbea ceva la microfon si i-a mai chemat si pe altii sa faca la fel. Noi trebuia sa citim in timpul asta sau sa ascultam, ca nu prea am inteles. (?!)
3. George a venit cu cartea de telefon ca sa ne arate tuturor ca idei originale ca ale sale nici in carti nu mai gasesti.
4. Canguru a venit cu Codul lui DaVinci (pentru care am transpirat putin - era imprumutat de la biblioteca iar Florin a vrut sa il citeasca si el).
5. Revenind la manifestare, nu am citit, ci am vorbit intre noi pentru ca mai vorbea cineva la microfon si incercam sa ne lamurim asupra scopului acestei actiuni.
6. Am rasuflat usurata cand Florin s-a hotarat ca trebuie sa faca pipi... Scuzati expresia, dar el asa se exprima... Asa ca am plecat. Am aflat de la George ca dupa plecarea mea a vorbit si Oana. Imi pare rau ca am ratat-o dar sunt convinsa ca imi face un rezumat data viitoare.
7. Deci, nu mi-a placut manifestarea aceasta pentru ca eu venisem in centru sa citesc, nu sa ascult - intre noi fie vorba si asa nu se auzea prea bine.
8. Remus ma va ierta ca nu imi aduc aminte cu ce carte s-a prezentat la eveniment. Chiar, lui la ce blog sa ii dau legatura?

PS: Ma intreb cand vom avea si noi manifestari culturale fara discursuri? Cu discutii, fara discursuri. Ce bine e la Filarmonica! Acolo toata lumea canta, nimeni nu alocutioneste sau nu discursioneaza - sper ca veti aprecia capacitatea mea de a crea cuvinte, da?

Lista cu lucruri naspa (fragment)

...
caldura
mersul cu maxi taxi fara aer conditionat
Anastassia
pantofii cu toc de plastic
fardurile roz
mancarea fara condimente
barbatii cu burta care tin tricoul sub tate
pitipoancele fara silicoane
vanzatorii ambulanti de carti care te insulta cand le spui ca oferta lor e naspa
un calculator cu vointa proprie care se strica atunci cand vrea el
Mircea Badea - in 90% din cazuri
frunza de la brandul de tara
brandul de tara
tara
locuitorii tarii - in 90% din cazuri
descrierile prea lungi care fac cartile plicticoase
cafeaua fara lapte
antenele
"sistemul"
razboaiele, disparitia balenelor si tot ce mai invoca missele lumii
facturile
etichetele de pret de la haine
rochiile misto care se fac numai in marimi mari
"oamenii de cultura" - care se autointituleaza astfel pentru ca au ajuns aproape de 50 de ani si nu au nicio alta ocupatie
stirile mele din zilele fara subiecte
idiotii care fluiera femei pe strada
textele cu care te agata alti idioti pe siturile de socializare - si nici macar nu vorbesc aici de hai5
...

Jurnalul unei blonde tunse

Deci... lenea e la ea acasa la mine acasa, si la mine la serviciu... cred ca ma urmareste...

George a venit din vacanta direct cu gura pe mine cum ca ultimul meu protest pus pe blog nu a fost destul de explicit... Maxim de informatie cu minim de cuvinte(?!) - am aplicat intocmai principiul.

Am probleme cu un calculator de la agentie si asta ma scoate din pepeni... si acum merge dar nimeni nu ar putea sa spuna pentru cat timp...

Beau o cafea cu muuuult lapte care se dovedeste foarte buna si mananc niste chestii ca niste pateuri cu branza, numai ca sunt mai mici si nu au branza, ci doar mac pe deasupra...

Dupa ce am citit tot felul de carti in ultima vreme - ar trebui sa va mai povesesc cate ceva - acum imi pierd vremea cu Jules Verne si astept ceva interesant...

E racoare si bine azi, spre marea mea bucurie si tare mi-ar placea sa ploua. Dar nu acum, ci diseara ca azi port niste pantofi pe care nu ar trebui sa ii ude ploaia...

La TV nu ma mai duc de o saptamana deoarece - ce -mi place cuvantul asta - in timpul unei furtuni naprasnice s-a prajit calculatorul de la emisie. Peste cateva zile va fi gata reparat si abia atunci o sa fac si eu ceva constructiv...

In vacanta nu am fost, dar sper sa o fac in septembrie cand exista posibilitatea sa am si timp...

NU

Vine Politia...

De fapt, venise azi de dimineata cand am ajuns eu la agentie. Si nu doar politistii. Erau aici vreo doi baieti de la firma de paza, cativa clienti si nea` Miki, cu tot ca catelul lui cel mic si lenes (care intra si doarme in usa cat isi face stapanul lui un bilet - intre noi fie vorba, cam o ora).

Deci... Aseara se pare ca nu am incuiat bine usa (care trebuie incuiata tinand clanta in sus - a ramas cu sechele de la montaj). Si, la 10 fix (ca atunci ar trebui sa deschid, dar eu am ajuns la si 10 minute) nea Miki a intrat si a declansat alarma.

Am avut noroc ca politistii nu s-au suparat prea tare, nici baietii de la securitate (normal, doar am mai irosit o interventie gratuita cu ocazia asta).

Cum nu mai scrisesem de multicel pe blog, am zis ca poate va intereseaza ca prostii mai fac.

Parinti si copii - I.S. Turgheniev

Ok, am facut-o si pe asta. Am terminat o carte scrisa de un autor rus. (Parinti si copii - I.S. Turgheniev). Trebuie sa recunosc ca pe la capitolul al zecelea, imi venea sa o las pe alta data, dar dupa inca vreo doua capitole, parca a inceput sa aiba si ceva sens.
Povestea e destul de interesanta, actuala la vremea respectiva, destul de potrivita si acum. Tinerii de azi au alte motive pentru care sa intre in conflict cu generatiile anterioare. Oricum ideea diferentelor de opinii dintre generatii e oarecum actuala.
Personajele mi se par neverosimile, dar pentru ca nu cunosc aproape nimic despre societatea vremurilor, nu ma pronunt. Una peste alta, o carte interesanta. Finalul este daca nu previzibil, cel putin asteptat. Autorul mi se pare prea prezent in naratiune, adica dintr-o data esti in discutie cu personajele si imediat ti se aduce aminte ca nu esti decat cititor si ca autorul este si el acolo. Dar banuiesc ca asta e stilul lui Turgheniev.
Am spart gheata cum se zice, dar nu cred sa mai pun mana pe vreo carte ruseasca prea curand.

Bla bla bla

Lenea este una dintre cele mai interesante caraceristici ale mele. Cand e momentul propice sa fac si eu ceva bun pe lumea asta, pac-pac, vorba poetului, ma apuca o lene din acelea epopeice.
Asa cum ziceam, sunt de o lene rarisima. Cu alte cuvinte, de trei zile ma chinui sa incep un sir de povestiri pe blog. Am ratat startul - poate anul viitor. Sau peste 100 de ani.
Acum sed la agentie si astept clienti. Care, probabil, sunt la fel de lenesi ca si mine. Sau poate ca nu mai au bani. E criza, asa ca mai fac si oamenii economii.
Imi place sa fac stiri, asa in ultimele zile am reusit sa imi indeplinesc fara probleme sarcinile de serviciu. Unde mai pui ca acum ii stiu pe cei mai multi dintre oamenii "de vaza" ai urbei, asa ca ma descurc de minune.

PS: Si ca sa rada toate curcile de mine, fac si gafe din ce in ce mai bizare.
Si daca saptamana trecuta m-a apucat rasul in timp ce o tanti imi spunea cu of cat a plans ea pt Dan Diaconescu, azi am plecat la filmare fara microfon. Deci... vorbeam la telefon... si vine Gina de la ziar sa imi spuna ca e o vaca intr-un put ... si ia si telefonul, si geanta si vorbeste la alt telefon, si salveaza textul la care lucram de zor... si cu gandul la vaca, am uitat de microfon. Oricum nu as fi avut nevoie de el pentru ca am ajuns la locul faptei cand pompierii plecau - scosesera vaca din put si gata.


Pff ... ce text incoerent... Am uitat sa spun ca citesc o carte...

Ceva despre Dan Diaconescu

Dan Diaconescu are fani si la Curtea de Arges, ce credeati?

Jurnalul unei blonde nevopsite...(sapte)

Vremea asta imi da de cap... sa ploua noua zile si noua nopti, dar macar sa ploua... Nu-mi place vremea indecisa.

Mersul cu maxi taxi se dovedeste util... citesc doua - trei carti pe saptamana (in limbaj de blonda, asta inseamna ca ma cultiv)...

Pe la Curtea de Arges nu e nimic demn de amintit... Stirile parca sunt trase la indigo, in fiecare saptamana aceleasi carari batatorite... Incep sa ma acomodez cu lumea, sa cunosc vipurile locale... doar v-am spus ca meseria asta este o provocare ...

Oja mea cea aurie s-a cam decojit, dar un oarecare sentiment de lene ma indeamna sa nu o deranjez ...

De curand am inceput sa imi bat capsorul meu cel blond cu povesti ... scriu o povestioara destul de searbada despre un fapt real care i se intampla unui personaj total distrus. Inca nu m-am hotarat daca este the bad girl sau the good girl... dar nici nu conteaza pentru ca, mai mult ca sigur, o sa ma opresc la pag 5. Si cand citesti, pagina asta este momentul crucial. Daca nu iti place cartea, nu treci de ea...

Revenind la lucruri serioase, azi mi-am dat seama ca femeile sunt masochiste. Cine a inventat pensatul a fost tare plictisit(a).

Ma bate gandul tot mai des sa pariez pe Brazilia...

Apoi ma mai bate inca un gand si mai tare care imi zice ca de banii aia mai bine beau o cafea - avantajul la Curtea de Arges e ca o cafea costa doar 2,5 lei

Seara nu mai am voie la calculator. Florin a decis asa... nu am alta solutie si ma supun regulilor casei.

Jurnalul unei blonde nevopsite ... (sase)

A fost caldura, a trecut caldura... Azi e mai bine. Nu mai simt nevoia sa ma balacesc in permanenta...

Fac stiri in fiecare zi si din cand in cand mai clocesc si cate un reportaj...

De cateva zile am invatat un cuvant nou. Vuvuzela. E de la televizor si face zgomot... Mda, ce pot sa zic... omul invata mereu cate ceva nou.

A inceput CM asa ca nimeni nu mai vorbeste decat despre asta. Parerea mea? Sper sa fie cat mai multe rezultate imprevizibile, ca sa nu am castiguri prea mari la agentie... Dar sa le mai si nimereasca din cand in cand, asa ca un imbold...

Mi-am luat o oja aurie ca de mov m-am cam plictisit.

In fiecare zi merg la Curtea de Arges si ma intersectez cu tot felul de situatii inedite in timpul drumului. Viata ar fi mult mai frumoasa daca toata lumea ar pretui apa si sapunul...

Boc e tot acolo asa ca tre` sa plec la filmare si sa ma intalnesc cu niste politicieni locali. V-am zis ca viata de ziarist e frumoasa, nu-i asa?

Pentru cei interesati, joi reportajul va fi despre olarit. (Adica pentru George, singurul meu telespectator fidel).

Uitasem sa va spun ca inainte sa citesc Drumul spre inalta societate, am recitit Dracula... De ce l-or fi omorat? Ca sa ne distruga legenda locala... Englezii astia sunt total neinspirati. Dar tot as da o fuga la Londra sa ma mai plimb putin prin lumea civilizata...

Asta era o gluma, nu am acum timp de vacante... Si daca va intereseaza, o excursie in India porneste de la 1500 de euro de persoana. Asta o stiu de la o stire pe care am facut-o luni.

Drumul spre inalta societate - John Braine

Drumul spre inalta societate e o carte de vara. O poveste usor de digerat, relatata intr-un stil personal si proaspat, care iti lasa timp sa asculti personajele, sa le intelegi si sa nu le judeci.
Drumul spre inalta societate este anevoios, mai ales cand esti un tanar provincial, fara obarsie nobila si fara bani de cheltuit. Joe provine dintr-o familie saraca si ajunge intr-un oras englez plin de viata, fiind angajat la Primarie. Face repede cunostinta cu cateva personaje emblematice si ajunge la concluzia ca singura lui dorinta este sa ajunga bogat. Dorinta sa este fireasca, dar drumul pare sa fie presarat cu momente dificile in care cele mai bune alegeri nu aduc insa si marile placeri.
Actiunea este plasata in Anglia, in anii care au urmat celui de-al doilea razboi mondial, si se desfasoara in jurul acestui tanar, un suflet chinuit care ar vrea sa iubeasca, sa traiasca intens, dar care mai mult decat orice vrea sa ajunga in varful piramidei, printre cei bogati si invidiati.
Pe scurt, este o carte placuta, tocmai buna pentru o zi de vara.

Deci...

Bloggerii cititori au chef de Bookfest? ca pe blogul comun nu mi-a raspuns nimeni...

Viata ca in filme...

Adica leapsa de la Canguru`
1. Tu in ce poveste crezi?
In toate ... mai putin aia in care vanatorul o scoate pe Scufita Rosie din burta lupului. A! Si in aia cu au trait happy ever after... e asa nerealist. Prefer povestile cu elfi sau cu cavaleri si domnite...
2. Ce film vechi te face sa simti furnici si fluturi pe tot corpul?
Ok... Ar fi Casuta din preerie. Era mi se pare ca un fel de serie, serial. Nu am mai vazut de prea mult timp. Dar sigur mi-ar placea sa il revad. Un alt film vechi care imi place mult e Somewhere in time. Prea frumoasa povestea.
3. Ce film te face sa plangi si sa razi in acelasi timp?
Nu prea stiu... sunt prea putine filme la care plang... Am plans la Love Story, dar de ras... nu stiu. Rad la toate comediile. Si la cele la care nu rade nimeni. Ras si plans in acelasi timp? Nu imi amintesc. Am ras cu lacrimi la Two white chicks.
4. Ce actori sau personaje iti plac?
Sir Anthony Hopkins. Unic. Cel mai tare. Cel mai mult mi-a placut in Meet Joe Black si in Instinct. Dar ma uit cu placere la toate filmele lui.
Imi place mult Jennifer Love Hewitt. Si Sarah Jessica Parker. Asta ma aduce la personajul meu favorit... Carrie. Si, mai nou, am o pasiune pentru House.

Mai departe, la Alin... sper ca de data asta nu o sa ma refuze.

In loc de NASHPA

I-am promis lui George o lista cu lucrurile mele nashpa....
Dar mi-e lene, asa ca ii pun muzici... pe care oricum le stie deja ...


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica

Si uite asa ma fofilez si azi de la scris...

Fara titlu

Mai mult decat ziua copilului, astazi pentru mine e o zi speciala... Pe 1 iunie mi-amintesc ca nicio distanta nu e prea mare si ca intotdeauna e cineva acolo sus, in care sa iti pui increderea.
Si intotdeauna ingerii primesc un chip...

Asculta mai multe audio Muzica

Dosarele X

Episodul 1 (ONE) CATALOGUL

Ema nu se pricepe la vanzari. Nu ar reusi sa vanda nici macar un pahar de apa in desert; ea l-ar da de pomana si nu pentru ca e un suflet bland ci pur si simplu pentru ca nu stie sa vanda. Cu toate astea isi face rost de bani de ruj vanzand produse cosmetice pe la prietene si cunoscuti.
Produsele se vand pe baza de catalog, asa ca, la fiecare campanie noua Ema isi comanda un catalog nou. Logic si evident...
Ema a intrat in bloc si are ochii direct spre cutia postala. De vreo trei zile trebuie sa vina catalogul cel nou. Stie ca va veni pentru ca a fost anuntata ca "marfa" a fost livrata. In cutia postala, gol. Sub cutiile postale (adica locul ala unde se arunca in mod civilizat publicitatea nedorita - dar asta e alta poveste) exista un plic alb, rupt pe din doua. In plic, nimic. Pe plic, adresa expeditorului si adresa destinatarului. Expeditorul: firma distribuitoare de produse cosmetice. Destinatarul: Pirciu Teodora Ema, str. .... Nici urma insa de catalog. Disparut fara de urme...
Acum, pe cutia postala cu numarul 34 de la adresa mai sus mentionata troneaza un mesaj: Va rog returnati continutul plicului. Va multumesc.
In rest, totul decurge normal. Ema a comandat un catalog nou, care ii va fi livrat in cel mai scurt timp - politica firmei. Asa cum ati vazut, catalogul nu este o frumusete, nu are valoare pe piata si nu foloseste nici macar ca inlocuitor de hartie igienica pentru ca hartia aia lucioasa nu face bine...
Intrebarea intrebatoare: De ce?
Probabil ca extraterestrii au venit, au vazut si au luat o mostra pentru a studia in amanunt oferta de creme epilatoare si geluri de dus...

***
(Toate personajele din aceasta povestire sunt reale. Povestea porneste de la un fapt real)
Sunt Ema si citesc.

Jurnalul unei blonde nevopsite (cinci)

Titlul asta devine mai neverosimil cu fiecare zi pentru ca acum parul meu este ciocolatiu cum e ciocolata amara. Da, m-am vopsit inchis ca de culori deschise nu prea am bani.

Gata cu frivolitatile, discutam teme serioase. Vara, cald, lipsa de inspiratie si muulte multe de facut (daca as avea si chef).

Azi fac de garda la agentie. Fetele au probleme amandoua, asa ca iata-ma asteptand pariori si scriind pe blog... Viata de jurnalist cu chef de munca.

Am facut niste stiri saptamana asta si s-a ales praful de reportajul de la Vidraru. Asa e cand astepti si astepti si cand vine mai bine nu mai venea...

Marele eveniment al saptamanii este inscrierea la gradi... pentru Florinel, normal, ca vremea mea a cam trecut.

De citit, citesc Ocolul Pamantului in optzeci de zile - fac pauza de la lecturile potrivite varstei mele inaintate si maturitatii mele intelectuale (?!) ... asta pentru ca nu m-am putut hotari asupra vreunei carti si nici nu voiam sa stau cu mintea odihnita.

Mi-e somn si nu pot sa inteleg de ce... am dormit toata noaptea si acum trag de o cafea ... o fi vremea ...

Oja mea e tot mov (asta daca va mai intereseaza) si am de gand sa imi mai imbogatesc colectia cu cateva nuante de vara, asta pentru ca am vazut o culoare foarte frumoasa la Raluca si mi-a placut.

In final spun simplu ca sunt Ema si citesc, nu modificarile din Codul Fiscal ci o carte de Jules Verne ... Deci, sunt Ema si REcitesc (ca sa fiu eu impacata cu eul interior):P

Hotii de timp - Ivona Boitan

Domnule cititor,
Avem un politist care investigheaza o crima. Crima nu e oficiala, nici macar cadavrul nu e. Deci, avem un politist exact asa cum e un politist normal, numai ca a studiat putin si pe la Londra, care face un raport neoficial, despre o crima suspecta, dar oarecum neoficiala. Intr-un cuvant, o situatie extrem de delicata, dar comica, in care locotenentul David David trebuie sa elucideze o crima despre care nu stie aproape nimic. In plus, romanul este intesat de Elene P, una mai ciudata decat cealalta.
Cartea este un roman politist, dar unul in care irealul rezolva misterul. Locotenentul David David este investigatorul care nu lasa niciun detaliu neexploatat. Amanuntele insa nu il ajuta sa descopere criminalul, ci sa se incurce tot mai mult in date, identitati si povesti femeiesti despre viata si frustrari.
Ivona Boitan a scris o poveste ireala despre o lume posibila. Diva, Mustacioasa, Casnica,pana si locotenentul Dada sunt stereotipuri ale lumii noastre. Mi-au placut personajele perfect surprinse (despre oricare ai putea sa juri ca exista undeva in viata noastra), dar si situatia neverosimila in care ajunge actiunea. Pentru ca tocmai acest punct in care imaginarul atinge cote maxime, in loc sa te faca sa renunti la lectura, iti naste eterna intrebare: De ce nu?
Hotii de timp este un dosar cu rapoarte, un vraf de scrisori. Este exact ceea ce as fi vrut sa stiu despre caz, daca aceasta crima ar fi avut loc. Finalul este incredibil, dar imposibilul devine din ce in ce mai posibil inca de la jumatatea cartii.
Deci, domnule cititor, voi studia in continuare autoarea, pentru ca imi place stilul concis si capacitatea de a exploata la maxim limbajul personajelor.


Si, in loc de "Sa traiti!", o sa spun simplu: Sunt Ema si citesc. (sau s-a incheiat campania?)

Lamuriri pentru George

Draga George cel mereu carcotas, stiu de ce unii crestini merg la Biserica in ziua de Rusalii (am citit anul trecut pe blogul tau). Nu am inteles insa de ce romanii au zi libera in ziua aia (ca majoritatea oricum la Biserica nu se duc).
Asistentul asta din Word imi e foarte drag. Si chiar daca nu e o gamalie, ci o agrafa de birou (a carei denumire o cunosc), mie tot de la asta mic si bagacios mi se trage numele... E o poveste veche, de pe vremea cand eram in liceu. Asa mi-a zis colega de banca, Gamalia, dar se gandea la agrafa de birou :) Vezi, acum are sens.

Intrebare pentru bloggeri - punct

De ce a doua zi de Rusalii este zi libera pentru bugetari?

PS: Dupa respunsul lui George, reformulez: de ce este a doua zi de Rusalii zi libera?

Eu cand vreau sa scriu, nu scriu

... pentru ca mi se face lene.
Si am multe sa povestesc... Cum am fost eu ospatarita pentru 2 ore si jumatate (timp in care am castigat fabuloasa suma de 1 leu si am gasit langa nota de plata un numar de telefon al lui Geo... dah), cum mi s-a rupt fix unghia de la degetul din mijloc de la mana dreapta, etc.
In plus, din ziar am aflat ca pantofii cu toc sunt periculosi. Dar si balerinii produc defectiuni, si pantofii sport... Cred ca o sa imi cumpar opinci.
A! Si un stiudiu arata ca englezii isi petrec 6 luni din viata vorbind despre vreme. Clar pentru ca sunt politicosi. Noi ne pierdem jumatate din viata discutand fotbal si politica. Totul face numai Boc in jurul nostru. Deci, cum spuneam, vremea e schimbatoare, a plouat si e cam frig (partea englezului). Probabil ca Boc si Basescu nu tremura ca nu isi platesc ei factura la gaze (partea romanului).

Sunt Ema si citesc si tocmai din cauza asta sunt asa de rapida cu scrisul. Ma asteapta Regina Arkuda.

Breathe Gentle

Nu voiam sa mai pun muzici pe blog, ca iar zice George ca ma fofilez de la scris... dar imi place prea mult melodia...



Asculta mai multe audio Muzica

Ceva nou? Poate...

Tu sunt eu... si cateodata eu sunt tu. Te uiti la mine si vezi un chip de care esti cel mai adesea mandru. Ma uit la tine si vad un suflet cel mai adesea trit, un om care vede numai chipuri.
Eu te vad asa cum esti. Cu iubirile tale, cu ura ta. Iti simt mania si nedumerirea. Te uiti la mine si crezi ca suntem la fel. De fapt, dreapta mea e stanga pentru tine. Si asta ne face diferiti.
Si cand te indepartezi de oglinda, ma uiti, iti amintesti doar de tine... pentru ca eu nu exist decat atunci cand tu ma vezi.




Nu, nu am luat-o razna. Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

Nicio zi fara o leapsa...

Nu pot sa o refuz pe Oana... nu azi, care vine dupa ieri cand am raspuns cu intarziere ce-i drept la leapsa lui Sorin...
Care va sa zica...

1. Cate carti ai citit pana acum in 2010? Nu stiu, nu le tin numarul. In afara de Oana, le numara cineva?
2. Cate carti de fictiune si cate de nonfictiune? Majoritatea fictiune. Sunt maniaca.
3. Care e proportia de scriitori barbati vs femei? Daca nu ma insel, anul asta ... numai barbati, in afara de Oana.
4. Care este cartea preferata citita in 2010? Categoric saga lui George RR Martin.
5. Care este cartea care ti-a placut cel mai putin in 2010? Nu am asa ceva.
6. Care este cea mai veche carte citita? Nu stiu ca nu m-am uitat la data aparitiei.
7. Dar cea mai noua? Nu inca. Cea mai noua urmeaza. Regina Arkuda, tot de Oana.
8. Cel mai lung si cel mai scurt titlu. Asta e o gluma? Nu stiu ...
9. Cate carti imprumutate de la biblioteca? Cateva. Nu stiu exact. Scrie pe fisa.
10. Cate carti citite sunt traduceri? Aproape toate.
11. Care e cel mai citit autor anul acesta? Habar nu am.
12. Care este personajul principal din cartile citite de pana acum? Fiecare carte are cate unul. Mie imi plac Catlyn si Arya Stark, Lala, ma rog, mai sunt o gramada. Mi-a placut si de George, chiar daca nu era principal.
13. Ce tari ai vizitat prin cartile citite? De la Japonia si pana la Romania. Si ar mai fi Cele 7 regate din Westeros si orasele de dincolo de Marea Ingusta...
13. Ce scriitori descoperiti in 2010 ai vrea sa citesti mai mult? George RR Martin, clar. Nu am zis deja ca sunt maniaca?
14. Ce carte nu ai fi citit daca nu ti-ar fi fost recomandata? Daca spun iar de saga asta o sa ziceti ca am ceva la cap?
15. E vreo carte a carei lectura iti pare rau ca ai amanat-o? Da, Regina Arkuda. O sa ma apuc de ea cand termin cartea pe care o citesc acum...


Leapsa asta nu o mai trimit nimanui. Asa.

Datorii vechi

Sorin imi trimitea pe vremuri o leapsa... greu dar incerc...


1. Principala trasatura a caracterului meu: incapatanarea.
2. Calitatea pe care o prefer la un barbat: sinceritatea.
3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: pantofii (ete na! :P).
4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: la Alin apreciez totul, la restul prietenilor, optimismul.
5. Principalul meu defect: vorbesc extrem de mult.
6. Ocupatia mea preferata: imi place sa scriu si sa desenez.
7. Visul meu de fericire: >100 de perechi de pantofi asezati pe culori, etichete samd...
8. Tara in care as vrea sa traiesc: SUA sau Marea Britanie.
9. Culoarea preferata: albastru.
10. Autorii romani preferati: Cezar Petrescu, Marin Preda, Constantin Chirita, si contemporani: Oana Stoica Mujea si atat ca doar pe ea o citesc.
11. Poetii mei preferati: Eminescu si Blaga.
12. Politicianul preferat: Mugur Isarescu se pune? Daca nu, Tariceanu.
13. Politicianul pe care il urati: cu care sa incep?
14. Femeie celebra din Romania: Nadia Comaneci.
15. Ce credeti ca se va inventa peste 20 de ani: bucataria care se foloseste singura?
16. Bautura si mancarea preferate: chiar nu ma pot hotari.
17. Numele preferat: Ema, bineinteles.
18. Ce detest cel mai mult: prostii care fac pe desteptii.
19. Darul natural pe care as vrea sa il am: nu stiu, mi-ar fi placut sa fiu balerina... iti trebuie vreun talent pentru asta?
20. Starea de spirit actuala: what?
21. Deviza mea: n-am sau nu stiu ca am.

Asa, ca sa mai scrie si el ceva pe blog, leapsa merge la Alin, bineinteles.

Salse si Muzici...

Read

Por Tu Placer Lyrics

here.

Read

Comerte A Besos Lyrics

here.

Read

Que Precio Tiene El Cielo (Salsa) Lyrics

here.

Jurnalul unei blonde nevopsite...(patru)

Vreme frumoasa, filmare pasnica... mancare gratis ca doar am filmat la o pensiune...

De azi ma pastilez in speranta ca imi va trece tusea si voi redeveni un om normal.

Veste trista ... Dupa ce am bucatarit ieri toata ziulica, unghiile mele arata infiorator, asa ca in seara asta o sa ma ocup cu reamenajarea lor. Voi folosi, evident, aceeasi oja mov inca prea recenta ca sa fie schimbata cu traditionalul french al femeilor serioase...

Inca il citesc pe George Martin ... mai mult in maxi taxi evident pentru a nu intra in contact cu lumea inconjuratoare... aici nasul infundat constituie un avantaj...

Prietenii mei au probleme serioase: unii cauta si gasesc melodii vechi si uitate pe youtube, altii sunt nervosi si vor revolutie... nu mai vorbesc despre prietena mea asasin platit (de pe facebook, pe care oricum nu o plac in mod deosebit, suntem doar prietene pe facebook, cum spuneam) sau de Lala pe care, desi nu a vazut-o nimeni niciodata, toata lumea o considera o distrusa... intr-una din zilele astea o sa ajung la concluzia ca dementa sunt eu ca ma conversez cu niste personaje de roman...

Viata trista si fara repere... monotonie si lipsa de interes pentru orice vietate care nu doarme sub acoperisul garsonierei mele [ca o paranteza, nu inteleg de unde nisipul din hol de azi, cand am aspirat ieri dupa amiaza, in sfanta zi de duminica pentru ca eram evident invadata de nisip tot in hol]... am primit in dar o floare ... begonia galbena ... ii caut stapan pentru ca nu e cazul sa moara pe aici ...

George a luat-o razna ... viseaza la mitinguri si la un tablou cu Basescu asezat cu cinste in toate institutiile publice... eu visez la zile insorite in care stau in Hawaii si beau dintr-un ananas... fiecare cu ce-l doare

Geanta mea e intr-o stare incerta ... poate o sa mai cos la ea diseara, pana vine Alin de la servici(u)...

Final apoteotic... pentru ca eu tin la prietenii mei, chiar daca sunt fani ai sexului mintal... Sunt Ema si CITESC...

Jurnalul unei blonde nevopsite...(trei)

Azi a plouat, ceea ce a marit considerabil cantitatea de lene din organismul meu...

Incerc sa fac un reportaj despre Vidraru dar ma incurc in cifre si date tehnice... trebuie sa le explic altora niste chestii despre care eu habar nu am ... de aici rezulta un alt gand spre meseriile alea pe care nu le am ...

Aseara am gatit... pui ... cu punga aia minune si condimente atasate... slava cerului ca m-a luminat sa nu pun toate condimentele... oricum mancarea a iesit suficient de picanta cat pentru 5 mexicani flamanzi ... am mancat doar eu si Alin... Florin a refuzat categoric...a se vedea ca sunt o mama responsabila ... am incercat sa ii aleg bucatile mai putin picante, efort zadarnic pentru ca nu a ramas nu si gata...

Am ragusit... nu ratez oricum intalnirea de diseara... la indemnul Oanei, nu am terminat cartea lui George RR Martin asa ca o sa am de lucru si zilele viitoare...

Am terminat jumatate din geanta plic la care lucrez...

Azi mananc doar cartofi cu cascaval... nimic picant... ar fi prea mult ...

Boc nu a inteles bine situatia: a scazut ce trebuia sa creasca (salarii) si a crescut ce trebuia sa scada (taxe)... sa ii dea cineva un ghiont... Tot Oana vrea revolutie, lucru cu care sunt perfect de acord... numai ca nu azi ca sunt ragusita... maine...

Oja mea mov - visinie rezista eroic... nu imi face probleme... Mi-a disparut si cosul de pe nas, asa ca ma pot considera un om fericit...

Vineri... zi cu noroc... poate ar fi trebuit sa joc la loterie... nu, eu nu am nici chef si nici bani pentru din astea... o sa imi fac insa o programare la pensat pentru saptamana viitoare...

Ar trebui sa imi indrept parul, altfel o sa ajung tarziu la intalnire...

Jurnalul unei blonde nevopsite...(doi)

In continuare racita... cum nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, usturimea s-a mutat de la nas la gat... in trendul asta nici nu vreau sa ma gandesc unde ar putea sa ajunga... poate in degetele de la picioare...

A venit comanda... am o oja noua visinie spre mov... gata cu french-ul si chestiile serioase.

A plouat putin, dar eu tot la garderoba de vara pentru ca mi-a fost lene sa mai caut pantofii de ploaie in cutii... probabil de asta nu imi trece raceala.

Am trimis un mail pentru un job ... part time ... nici macar nu indeplinesc toate conditiile, dar am incercat oricum... poate - poate... am fost sincera si le-am zis ca nu sunt chiar asa cum vor ei sa fiu, dar ca pot sa ma adaptez... nu am folosit chiar cuvintele astea... fie

Ieri am trecut prin momente penibile cu adevarat... Comanda de cosmetice nu mai vine prin posta, ci acasa, insotita de un nene curier care vrea banii pe loc... asa ca m-am trezit cu un individ la usa neanuntat care mai voia si bani pe deasupra... portofelul meu semigol nu era de acord... nici nu ma asteptam sa fie... nici portofelul lui Alin nu s-a simtit prea bine cand s-a golit instantaneu, dar ce sa-i faci? Nenea ma astepta la usa cu o cutie in mana si niste hartii de semnat sub brat ... sau invers...

Azi voi avea o zi superba... nu pentru ca mi-am schimbat meseria - intre timp prietenii incearca sa ma convinga ca am una - ci pentru ca asa vreau eu ...

Jurnalul unei blonde nevopsite...

Ma cearta George ca nu mai scriu pe blog...
Citesc... imi fac o geanta... mai si lucrez cate o zi sau doua pe saptmana ...
Viata de artist...

Putin racita, fara chef de detalii... As manca o inghetata, dar astept sa-mi revina simturile ...
Ieri am filmat la Barajul Vidraru ... colosal si dominant... Avem si noi frumusetile noastre...

Afara cald, frumos... Am trecut la garderoba de primavara - vara (trend propriu: haine de anul trecut, buget de criza, 2 bluze de la 12 lei ... noroc cu imaginatia)

Am nevoie de un ruj nou... as vrea o culoare mai vie, dar care sa nu ma faca instantaneu o mica pitzipoanca... oricum, asta ramane in asteptare ... pana mi se repara nasul... un cos. La inaltimea mea, ai putea sa juri ca sunt la pubertate...

La orizont, ape limpezi si vesti bune, sub picioare - o furtuna ... las` ca ma fac eu mare. Ma ustura nasul...

Mi s-au decojit si unghiile. Oare se mai poarta french-ul? Cui ii pasa? Mi-am comandat o oja visinie. N-am la ce sa o asortez, dar n-are a face. Anul asta eu dau trendul. Traiasca, de trei ori traiasca.

M-am trezit la 6 jumate azi... chestiuni serioase... dap. Am fost si la conferinta la Primarie... cica de acum apa de la robinete e mai potabila. Eu nu beau apa de la robinet!!! I-am spus lui Florinel ca apa aia nu e buna, asa ca acum nici eu nu mai am voie sa beau, ca ma contrazic...

Vreau o marire de salariu... Am uitat, eu nu am salariu... Mai bine ma apuc de lucruri serioase... poate cursuri de bucatarie ... sau sculptura in fructe. Ce bine era daca faceam scoala profesionala... invatam o meserie...

Iuresul sabiilor - George RR MArtin

Gata si a treia carte. Un adevarat spectacol. Personaje vechi in situatii noi, lupte pentru putere si foarte multa viclenie.
Iuresul Sabiilor este cea mai buna carte din aceasta serie, cel putin pana acum. Moartea lui Robb Stark vine in momentul nepotrivit, la fel cum in prima carte autorul il ucide pe neasteptate pe Ned. Acest fapt nu strica insa cursul firesc al cartii, ci te determina sa iti doresti si mai mult sa stii ce se va intampla de acum inainte.
Actiunea este mult mai alerta, personajele din ce in ce mai viclene, iar rasturnarile de situatie apar de la o pagina la cealalta. Soarta copiilor Stark ramane indecisa, desi evolutia personajelor este evidenta.
Moartea lui Catlyn Stark este, din punctul meu de vedere, punctul culminant al cartii, iar aparitia ei la final este maxima placere a cititorului. Salvarea ei din apele involburate de catre lupul fiicei sale pare ireala. E drept, actiunea este putin dusa la extrem, dar e vorba de un roman fantasy, asa ca totul e permis.
Supranaturalul este deja realitate in Westeros. Apar personaje fantastice, cu puteri deosebite, dar al caror deznodamant nu poate fi ghicit.
George Martin te face sa iubesti personajele, care iti devin pe rand apropiati. Si cei rai, si cei buni sunt pana la urma oameni, au succese si dezamagiri, iubesc si urasc, la fel ca in viata. Nu mai poti sa dai dreptate nimanui pentru ca acum deja cunosti toate personajele la fel de bine. Ai impartit cu ei intunericul celulelor de sub Debarcaderul Regelui, ai mancat cu ei la mesele lor imbelsugate, ai otravit cu ei sau ai fugit cu ei pentru a salva pielea cuiva. Oricat de mult te-ai fi imprietenit cu personajele insa, nu poti sa nu iti doresti binele copiilor Stark, acum ca fiecare e pe drumul lui, departe de frati, de familie si chiar de lupii lor.
Cartea se termina brusc, la fel ca si in cazul primelor doua. Continuarea insa pare sa fie la fel de provocatoare.


"Al treilea volum din saga care a debutat cu Urzeala Tronurilor si a continuat in Inclestarea Regilor este unul dintre cele mai sclipitoare exemple de fantasy contemporan. Complexitatea personajelor ne condamna sa devoram aceasta imensitate pagina cu pagina, caci Martin, asemenea lui Tolkien sau Jordan, ne obliga sa ne pese de soarta lor." (Publishers Weekly)

Oana says...

Oana zice sa promovam... mie imi place asa ca :


Vezi mai multe video Haioase

Intalnire

Vineri ne-am intalnit... Formula restransa, ce-i drept, dar ne-am intalnit. Oana - care m-a dus pana la ea in Tudor sa imi imprumute niste carti si apoi m-a adus inapoi in centru -, Alin (care tocmai a scris pe blog), George (pentru care orice discutie trebuie sa ajunga la un moment dat la punctul in care sa vorbim despre o vecina proaspat mutata in cartier la mine), Canguru (care a ajuns tarziu si care ma mai duce acasa dupa intalnire), Ioana (putin revoltata pentru ca viata in Romania sucks - lucru cu care sunt perfect de acord) si Dan (care s-a cam suparat pe mine dintr-un motiv anume ramas necunoscut deocamdata).
Ce pot sa zic, am talentul asta de a supara lumea; chiar si pe Goerge l-am suparat de cateva ori, cand l-am intrebat cat e de batran. Asta a fost o rautate din partea mea, dar pur si simplu ... trebuia sa ma lamuresc.
Discutii interesante, oameni frumosi... Ne e dor de Raluca. Si de restul celor care nu ne mai viziteaza.

Vine o vreme...

Stateam la calculator.... si Florin se juca cu laptopul lui...
Vine usor, langa mine: "Ma pupa-ma...". Ne pupam si urmeaza:
"Vreau ceva de la tine, ca m-am pupat..."
I-am dat cateva stafide ca sa nu ii mai dau bomboane. Oare copiii au voie stafide la 3 ani? Cred ca da. Decat bomboane. ... oricum m-a impresionat stilul. Trebuia sa va povestesc.

Eveniment

Cineva - nu spun cine - a scris pe blog....
Atat si nimic mai mult ca e tarziu.

Mesaj din Africa (Leapsa de la Papabembe)

Papabembe mi-a trimis un fel de leapsa...Hm.... sa vedem


1.Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu
Trăind în cercul vostru strîmt / Norocul vă petrece, / Ci eu în lumea mea mă simt / Nemuritor şi rece.

2.Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana?
Nu stiu, imi plac mai mult poeziile lor decat poetii in sine. Cred ca imi place Arghezi, are poezii interesante. Mai e si Blaga, chiar si Bacovia.

3.Care sunt poetii tai preferati, straini?
Nu stiu, nu prea am citit poezie straina in limba in care a fost creata. Cred ca singura poezie care imi place cu adevarat la acest capitol este "If".

4.Poetii contemporani preferati...
Nu citesc poezie contemporana. Nici macar nu stiam ca avem poeti contemporani. Stiti voi, e usor a scrie versuri...

5.Scriitorii preferati...
Vii sau morti? Presupun ca aia morti, cei vii la urmatoarea intrebare. Wow. Antoine de Saint Exupery. Categoric Mircea Eliade si cateodata Marin Preda, din ograda noastra. Cred ca mi-au placut alti si alti scriitori, in functie de varsta (mea). Acum imi amintesc cu placere de Dickens.

6.Scriitorii contemporani preferati.
Imi plac Jhon Grisham si mai nou George Martin. Pentru ca tot vorbim de stilul fantasy, Oana Stoica Mujea bineinteles. Ea intra la contemporani, nu?

7.Ultima piesa de teatru vazuta.
Dom Juan, la Teatrul Al. Davila.

8.Ultimul spectacol de opereta vazut.
La televizor poate. Nu cred ca sa pune, ca am mai schimbat pe alte programe. La opereta nu am fost niciodata.

9. Cartile preferate.
De departe, Micul Print. Unica.
Apoi sunt o gramada mare mare de tot. Toate imi plac, toate trimit un mesaj. Cu alte cuvinte multimea cartilor citite minus cartile scrise de rusi, pe care oricum nu le-am terminat niciodata deoarece nu imi plac.

10.Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten.
Cu Hemingway.

11.Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce?
Harry Potter. Ca sa fiu bogata...

Mai departe, leapsa merge la Alin, poate asa pune si el ceva pe blog.

A Clash of Kings - George Martin

Inclestarea Regilor este continuarea cartii Urzeala Tronurilor, din seria Cantec de Gheata si Foc. Ceva mai multe personaje, putin mai bine conturate, un razboi in toata regula si putin misticism. Pe scurt, aceasta e povestea. Copiii Stark incep sa se maturizeze inainte de vreme. Unul e rege in toata regula (Robb), al doilea a devenit lord si isi descopera capacitatile neomenesti de a comunica cu lupul sau (Bran), Sansa e prizoniera dusmanilor familiei sale, Arya merge pe cont propriu si duce un razboi prea dur chiar si pentru un adult, daramite pentru o fata de 8 ani. Pana si mezinul (Rickon) intelege greutatile razboiului si renunta la capricii pentru a supravietui, iar bastardul, Jon, se confrunta deja cu fortele de dincolo de Zid.
Povestea se complica, deja miza creste, fiecare lupta din rasputeri sa supravietuiasca pentru ca, deocamdata niciunul dintre fratii Stark nu mai spera sa se reuneasca cu ceilalti. Ne ajuta sa percepem situatia acestor personaje lady Stark, mama lor, aflata la randul ei departe de oricare dintre copiii ei, ducand si ea propria lupta pentru a-i salva de la moarte.
Daca in primul roman personajele ramaneau oarecum enigmatice, acum cititorul le stie deja trecutul si le poate banui viitorul.
Cartea este scrisa in acelasi stil, al abordarii lucrurilor din perspectiva cate unui personaj. Pe rand, vedem din diverseunghiuri atat viata la Curte, cat si razboiul dintre regii tinutului. Stilul este acelasi. Detaliile sunt usor de parcurs si de retinut, scenele de razboi nu sunt greoaie sau de neinteles, iar logica evenimentelor permite patrunderea cititorilor in Westeros, in acest tinut al legendelor si al regilor.
Magia consta, cred, in faptul ca indifirent despre ce e vorba intr-un capitol, intotdeauna cititorul are in minte aceeasi intrebare: Ce se intampla acum cu copiii si cu lupii lor? Razboiul, greutatile, prietenii, tradatorii, totul nu pare sa fie decat o mare aventura menita sa ii pregateasca pe acesti copii pentru viitor, pentru lupta cea mare care urmeaza sa aiba loc impotriva fortelor inca necunoscute de dincolo de Zid.
Dany, regina de dincolo de ape se maturizeaza si ea la randul ei si isi creste cei trei dragoni departe de aceste locuri.
Cartea urmatoare se anunta la fel de interesanta, desi cu mai multe personaje implicate in actiune si cu aparitia fortelor supranaturale. Cantec de Gheata si Foc este o capodopera a genului, cu atat mai mult cu cat nu urmareste soarta unei lumi in mana unor personaje,(ca in trilogia Stapanul Inelelor), ci soarta unor personaje in contextul unei lumi schimbatoare.

Romania oamenilor tampiti

1. De cand am OTV, mai trag cu ochiul si prin ograda astora de se autointituleaza Televiziunea poporului.. A celui tampit as adauga eu... OTV ul face un mega sondaj cu tema: Sunteti de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea? Si daca da, pentru ce fapte?
Am facut ochii ca melcul, am facut cruce si mi-am zis ca oamenii astia sunt dusi cu capu` ... Asta nu e tot. Mai erau si vreo 300 de mii de oameni care au sunat si au zis ca sunt de acord...
Clar! Traim intr-o tara cu oameni nebuni... Din acelasi serial urmeaza prima executie in direct si apoi spanzuratoarea pentru cei care sunt impotriva sistemului...
2. Bianca lui Bote nu mai e Bianca lui Bote. Asa si? Nu, nimic. Dar era pe toate posturile, la toate ziarele si nu puteam sa nu spun si eu.
3. Stire de deschis buletinul la ProTV de la ora 7: Gigi Becali nu se mai spovedeste decat la muntele Athos. Asta pentru ca in Romania nu mai e niciun preot care sa ii respecte intimitatea. Deci asta este cea mai importanta stire a zilei... Am inteles.

Si e Saptamana Patimilor...

Saptamana Patimilor

Nu stiu de ce, dar aceasta este perioada in care cei mai multi se intorc cu fata catre Biserica si catre Dumnezeu. Cativa dintre voi stiti care este parerea mea privind aceasta institutie denumita generic Biserica despre care carcotasii vorbesc ca despre un Stat in stat.
As vrea insa sa subliniez cate ceva legat de credinta si de crestinism. Anul acesta catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastele in acelasi timp. In sfarsit adica Iisus Hristos va invia o singura data si nu de doua ori cum se intampla mai mereu. Nu am inteles niciodata de ce insista unii si altii sa creada fiecare in povestea lui si sa isi sustina cu atata vehementa punctul de vedere. Oare asa faceau si Apostolii lui Iisus? Cand unul se supara pe celalalt isi lua jucariile si isi facea Biserica noua?
Oricum asta e o problema veche de aproape 1000 de ani, asa ca nu are rost sa inviem acum mortii.
Problema e ca de la o vreme nici religia nu mai e ceea ce a fost, nici noi nu mai suntem receptivi. Urmaream astazi pe Trinitas denia - am prins doar o parte scurta - si am ramas oarecum dezamagita. La un moment dat preotul ii multumea Patriarhului ca i-a permis sa slujeasca in aceasta zi. Apoi mi-am amintit de reportajele mele pe la manastiri si de vesnicele multumiri si de purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului.... Eu inteleg ca exista recunostinta si alte sentimente, dar de aici si pana la aceasta vesnic repetata poezie.... pentru ca faza cu multumirile se repeta de fiecare data.... Numai eu am o problema cu asta cred... credinta nu cred ca sa masoara in multumiri fata de vreo episcopie sau patriarhie.
Ma uitam la Patimile lui Hristos, la preotii care au facut orice ca sa il rastigneasca pe Iisus. Si ma gandesc ca si azi ar fi la fel. Sa vina cineva care sa spuna ca e Fiul lui Dumnezeu. 1. Sigur ajunge macar o singura data subiect de emisiune la OTV si 2. Sigur se va ridica un sobor de preoti care sa arunce cu pietre in El. Pentru ca Fiul Domnului ar veni si ar spune ca nu trebuie sa dam bani cu lopata ca sa ne cununam, sa ne botezam copiii sau sa ne ingropam mortii. Ca nu suntem obligati sa platim spovedania si sa achitam taxa de impartasanie, ca ne putem lua lumanarile de unde vrem noi - nu neaparat din Biserica - si ca nu e musai ca preotii sa nu tina contabilitate. Si daca Fiul Domnului ar veni maine in Romania sa propovaduiasca Adevarul, ar muri de mana slujitorilor Sai inca o data. Preotii de atunci nu sunt cu nimic mai rai decat cei de acum. A nu se intelege ca sunt toti la fel. Prin perindarile mele in manastirile Argesului am intalnit si preoti in adevaratul sens al cuvantului.
Nici oamenii nu au invatat nimic din lectiile istoriei. Avem aceleasi obiceiuri hraparete. Pai ce e Pastele? Slujba de Inviere pana dimineata sau lumina luata la ingramadeala si fuguta iute la masa intinsa? Ce e Pastele, daca nu un cos de oua fierte, o bucata zdravana de friptura, o felie de drob si o jumatate de cozonac?
Facem curetenia de Sarbatori fara sa ne curatam si in interior. Nimeni nu face o fapta buna, nimeni nu spune o vorba de bine. Totul e searbad, totul e prea murdar ca sa mai rasara Lumina. Poate doar la Ierusalim sa mai fie Lumina Adevarata. La noi...
Nu contest credinta nimanui, contest actele de credinta ale multora...

Parfumul vaduvei negre

Parfumul vaduvei negre miroase a succes... Am devorat cartea, si nu din cauza personajelor reale, ci datorita scriiturii. Oana Stoica Mujea e genul de femeie care stie sa pastreze un secret si m-am prins destul de greu cine e criminalul. Trebuie sa racunosc ca pana la jumatatea cartii eram convinsa ca Oana este ucigasa cu sange rece... Blocata de un bustean departe de restul bloggerilor - ce convenabil.
Cum spuneam, cartea este construita bine - carcotasii ar putea spune ca seamana prea mult cu un episod din CSI sau Lege si Ordine. Asta nu anuleaza insa cu nimic talentul si capacitatea de a crea scene reale si usor de citit si de digerat. Meritul Oanei este ca nu te trimite intr-o realitate creata artificial, ci construieste parca fiecare detaliu in jurul realitatii cititorului.
Ciutacu este rapit - asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult pentru ca nu ma dau in vant dupa acest personaj. Ca si personaj al cartii nu pot sa spun ca ii traiesc reactiile. Cred ca singura problema a romanului e ca Oana a mizat prea mult pe faptul ca cititorul deja cunoaste personajele, dar nu cred ca dauneaza in vreun fel. Rapiditatea cu care se succed evenimentele si imprevizibilul nu iti lasa timp sa te gandesti la cat de bine sunt conturati actorii.
Surpriza placuta pentru mine este George Cernatescu - criminalul de rezerva cum imi place sa ma gandesc la acest personaj. Vorbeste putin, dar are un rol important in desfasurarea evenimentelor. Despre celelalte personaje nu as putea sa povestesc. Le-am retinut pe Crina, cu care deja eram familiarizata din primul roman - Indicii Anatomice - si pe Mana Ciutacu, care mi se pare de departe cel mai uman dintre personajele romanului. Toti actorii insa intra exact la momentul potrivit in scena ca sa ai timp sa ii asezi la locul lor.
Ajung la partea mea preferata. Lala. Mai nebuna decat in Indicii anatomice, cred ca abia acum Lala si-a dezvaluit identitatea. Iolanda Stireanu se dezvolta si se vede ca Oana a lucrat mult cu acest personaj. Descrierea starilor ei si replicile pe care autoarea i le atribuie ne dezvaluie un personaj complex pe care presimt ca il vom descoperi in alte forme in cartile viitoare. Lala este partea ascunsa a oricarei femei, adica exact ceea ce ne dorim sa fim, dar nu avem curajul.
Parfumul vaduvei negre e o poveste interesanta a unui complot la nivel inalt care se transforma in crime ordinare. Material pentru un roman gros era suficient, dar Oana a avut curajul sa sintetizeze si sa scoata un roman in care nu ai timp sa te plictisesti. Informatiile vin repede, in avalansa. Cititorul nu are timp sa iasa din atmosfera de la cabana decat atunci cand actiunea se termina. Este un roman politist in adevaratul sens al cuvantului, iar povestea la persoana I il face incredibil de credibil.
Cu alte cuvinte, daca Ciutacu o sa dispara o saptamana inainte de alegeri din peisaj, o sa stiu cu siguranta unde e ... si e numai meritul Oanei.

concurs...

Habar nu am daca tema pe care o aleg acum se incadreaza in cea a concursului lui George. De fapt, m-am tot gandit despre ce as putea sa scriu... iesiri la iarba verde nu am mai facut de mult, despre petreceri nu am ce sa povestesc - toata lumea stie cum e - iar despre excursii... ultima iesire a fost anul trecut la Londra si despre asta am scris deja pe blog. Voi povesti insa, pe scurt, o excursie interesanta pe care am intrprins-o acum muuulti ani (se fac 4 in vara asta). Nu am poze pentru ca au fost facute pe film, iar de developat nu le-am developat nici acum... o sa spuneti ca sunt nebuna... poate ca sunt.


Era o zi frumoasa de 17 august. Nu am cum sa uit pentru ca e ziua de nastere a lui Alin si imi amintesc ca i-am telefonat sa ii urez la multi ani de printr-un fel de gara. Anul 2006, probabil cel mai frumos an al meu de pana acum.
Excursia am facut-o impreuna cu Micky (o colega de facultate si o buna prietena in acelasi timp), cu Tracy (o super femeie), cu Devon (fiica celei din urma) si inca o prietena a acesteia. Am plecat cu noaptea in cap. Conducea Tracy - cu un picior pe acceleratie si unul ridicat pe bord. Trebuie sa o intelegem - avea o durere cumplita la glezna.
Am renuntat la masina intr-o parcare de unde am luat un mijloc de transport in comun. Asa si trebuie. Sa intri cu masina intr-un ditamai orasul e destul de nechibzuit, mai ales cand vrei sa vizitezi cat mai multe. Ca sa ma scurtez, am calatorit cu un fel de tren... de fapt, era metrou ca il luam de undeva de jos... ma rog, retineti ca acolo am vazut cele mai lungi (a se citi inalte) scari rulante. Am vrut sa le fotografiez dar de unde stateam si cu aparatul ala rudimentar nu reuseam sa le fac sa intre cu totul in cadru cu niciun chip...
Vizitam orasul Washington, pentru prima si ultima data pentru mine... cel putin pana acum. Distractie mai putina. Am mers foarte mult pe jos, dar a meritat. Nu o sa va spun ordinea in care am facut turul orasului pentru ca nu imi amintesc. Stiu doar ca in The National Mall m-a frapat un miros intens de iarba verde... (Aviz domnisoarelor: The National Mall e un fel de parc, nu un centru comercial)
Am trecut pe la Lincoln, cam multe trepte, dar si Lincoln asta mare e acolo sus. Si de acolo se vad The Capitol si monumentul ala de seamana cu un obelisc dar de a carui denumire nu imi amintesc.
Nu puteam sa merg pana acolo si sa nu trec si pe la Bush (el era seful al mare pe vremea aceea). NU, nu am intrat, m-am uitat numai peste gard. Vizita la Casa Alba se face cu programare si nu asa, ca la muzeu. Oricum, nu m-ar fi primit sa bem o cafea, asa ca de ce atata deranj?
Nu am plans la Vietnam Memorial - asta asa, ca sa mai fac o referire la George. Aici e de fapt un perete luuung si negru pe care sunt trecute numele tuturor soldatilor cazuti in razboiul din Vietnam. Sinistru? Asa mi s-a parut si mie.
Muzeul national de istorie... Aici am cam stat ceva vreme... am vazut bijuterii de colectie, exponate interesante, animale impaiate, pantofii rosii ai lui Dorothy, pe Kermit ... Portretele presedintilor americani ... asezate cronologic, cred... Chestii din astea. Toata istoria lor, cate ceva despre inaintasii bastinasi, multe provocari pentru turisti...
Acolo am luat si masa de pranz... la Subway (au restaurante la parter)... supa de pui si sandvis... cina ? produse de patiserie cumparate dintr-o gara si papate in masina in drum spre casa.
Am trecut si pe la mall, da... de ce sa mint? Mi-am cumparat 2 genti (una roz - cadou pentru sora mea si una neagra - de uz general) ... Mai vreti? Nici nu mai stiu ce sa va povestesc. Sunt muuulte de zis. Oricum, cuvintele de baza au fost: caldura, praf, cu toate astea destul de curat, fara hartii pe jos, fara tigari aruncate aiurea, fara injuraturi... Multe obiective de vizitat pe metru patrat...
O zi a fost prea putin, dar a fost :)
Asta a fost una dintre cele mai interesante excursii ale mele... si pentru ca mie imi place mai mult sa vizitez decat sa povestesc ce am vazut... imi pare rau ca nu am poze... poate alta data .


Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre.

politicitati

Mi s-a luat de congres... cuvantul asta ma scoate din minti... Congresul PSD, Congresul PNL... wtf! Chiar nu se mai intampla nimic in tara asta decat reuniuni ale unor politicieni de 2 lei? Sa ma scuze cetatenii membri de partid care chiar stiu cu ce se mananca politica, dar mi s-a acrit de adunari populare pe care cateva televiziuni nationale le devoreaza...
La Antena 3 o gagica a rostit numele Crin Antonescu de cel putin 20 de ori in mai putin de 5 minute. As schimba, dar nu stiu pe unde am aruncat telecomanda de nervi.
Voi mai puteti?


PS: si aici trebuia sa vorbesc despre strategiile si proiectele liberale ale lui Crin, dar eu nu am inteles nimic din discursurile lui ametite de parfumul victoriei. Hai pa, ca ma mut la Minimax.

Absenta

N-am mai trecut pe aici de o vesnicie.... M-am luptat cu gropile, am atinsa cartea Flacara Violeta, am facut un reportaj la Casa Norocea - vizitati cand aveti timp, daca aveti nervii tari .

Dar sa lasam intamplarile astea nefericite...
Avem alte probleme... cum ar fi ca Florin nu mai vrea sa poarte decat o soseta, ca Murdarici (a se consulta Minimax pentru lamuriri) si pleaca la plimbare nu cu masina, ci cu calul lui Yakari (tot Minimax).
Abia astept sa vina vara si sa stea mai mult pe afara...


In incheiere va las cu o piesa interesanta, pe care o ascult mai nou.

Asculta mai multe audio Muzica

Si nu, nu sufar din dragoste.

Oale si ulcele... pictate

Din ciclul ce am mai facut la Scoala Populara de Arte, povestim astazi aventura Pictatul Oalelor.
Sa va explic... vine Martisorul, sarbatori, cadouri, alea alea. Asa ca azi am pictat oale de lut...


Cele trei sunt pictate de mine... Sa vi le arat mai bine:



Probabil ca va intrebati ce legatura are cu designul... Ati ghicit! Niciuna. Dar trebuie facute... Ca asa e de sarbatorile primaverii... Nu am muncit singura, stati fara grija. Azi am lucrat impreuna cu Silvia.
Silvia are 23 de ani si e din Costa Rica. A facut primul semestru la Pitesti. Poimaine pleaca la Constanta, unde face al doilea semestru din anul pregatitor. Se pregateste sa dea la facultate la Bucuresti...
De fapt, toti elevii de la design au muncit impreuna cu profesorul zile intregi pentru a picta norma de ulcele... Au mai ramas si pentru grupa de maine cateva.

Saptamana trecuta am facut martisoare. Saptamana viitoare ne intoarcem la oile noastre. Pardon, la design.