11/22/2009
11/17/2009
2012
Am fost la 2012. Film interesant, putin prea dramatic, muult prea fericit la final si extrem de bine facut daca privim efectele speciale.
Un final al lumii care de fapt nu e final, ci e doar un nou inceput... Care va sa zica si-au facut un fel de arca a lui Noe multiplicata si au salvat cateva sute de mii de oameni. Din 6 miliarde, tragic.... Cu toate astea, happy end pentru ca aia care au aparut mai des in film s-au salvat.
Peste toate, un film de vazut, indiferent daca credeti sau nu in 21.12.2012. Mai mult pentru partea artistica decat pentru restul. Ideea e interesanta, trebuie sa recunoastem. Nu poti sa nu te gandesti la "Ce-ar fi daca...?" asa ca indiferent de ce spun criticii e un film bunicel. Multi au fost dezamagiti. Mie mi-a placut. E drept, as fi preferat sa moara mai multi, dar tot mi-a placut. Pana la urma si presedintele SUA a murit, asa ca ... are destule victime pe minut.
Un final al lumii care de fapt nu e final, ci e doar un nou inceput... Care va sa zica si-au facut un fel de arca a lui Noe multiplicata si au salvat cateva sute de mii de oameni. Din 6 miliarde, tragic.... Cu toate astea, happy end pentru ca aia care au aparut mai des in film s-au salvat.
Peste toate, un film de vazut, indiferent daca credeti sau nu in 21.12.2012. Mai mult pentru partea artistica decat pentru restul. Ideea e interesanta, trebuie sa recunoastem. Nu poti sa nu te gandesti la "Ce-ar fi daca...?" asa ca indiferent de ce spun criticii e un film bunicel. Multi au fost dezamagiti. Mie mi-a placut. E drept, as fi preferat sa moara mai multi, dar tot mi-a placut. Pana la urma si presedintele SUA a murit, asa ca ... are destule victime pe minut.
Logica
Imi aduc aminte si acum prima ora de logica, din liceu. De ce? Pentru ca profesoara a venit si l-a pus pe un coleg sa scrie pe tabla:
O cuzdra gloaca a cuzdracit un cuzdracel.
Si apoi ne-a pus sa facem propozitii dupa model. Nici nu stiu de ce imi amintesc de acest episod. Dar mereu imi aduc aminte de cuvantul asta - despre care nu stiu sa existe - cuzdra.
Astea sunt amintiri din primul an de liceu.
O cuzdra gloaca a cuzdracit un cuzdracel.
Si apoi ne-a pus sa facem propozitii dupa model. Nici nu stiu de ce imi amintesc de acest episod. Dar mereu imi aduc aminte de cuvantul asta - despre care nu stiu sa existe - cuzdra.
Astea sunt amintiri din primul an de liceu.
11/16/2009
... concurs....
Inca una, primita pe e mail...
Particip la Concursul organizat de Dream Webdesign, concurs in urma caruia pot castiga un domeniu web si gazduire gratuita pentru 1 an. Daca doresti si tu sa participi, intra pe blogul de web design unde vei gasi informatiile necesare participarii.
Si asta numai pentru ca tragerea la sorti e pe 21 decembrie.(adica de ziua mea).
Particip la Concursul organizat de Dream Webdesign, concurs in urma caruia pot castiga un domeniu web si gazduire gratuita pentru 1 an. Daca doresti si tu sa participi, intra pe blogul de web design unde vei gasi informatiile necesare participarii.
Si asta numai pentru ca tragerea la sorti e pe 21 decembrie.(adica de ziua mea).
Dupa razboi
Nu prea am mai trecut pe aici in ultima vreme... Motivul este simplu. Am fost la razboi. Am invins, cel putin deocamdata...
Ca sa inteleaga toata lumea despre ce e vorba, tocmai am terminat de citit Razboiul Reginelor, de Oana. Eu oricum eram fascinata de elfi si pitici si celelalte neamuri, dar cartea m-a dus si mai tare in lumea asta mistica si plina de natii de toate felurile.
Bine scrisa, cartea nu m-a lasat nicio clipa in aer, desi numarul personajelor implicate in actiune este destul de mare. Mi-a placut in mod special capacitatea Oanei de a povesti, de a introduce detalii fara sa oboseasca cititorul. Scena in care elfa se lupta cu sperianul mi se pare monumentala, pentru ca descrierea era atat de bine facuta incat aveam impresia ca vad si eu, ca Yassuna, cu ochii mintii. In plus, mi-a placut de asemenea, descrierea personajelor, conturarea lor astfel incat sa intelegi exact cum gandeste fiecare.
Am citit cartea si vedeam un film. Fiecare personaj are chip, voce si atitudine. O carte perfecta, din punct de vedere al modului in care a fost gandita si scrisa. Mi-a placut teribil de mult. Abia astept sa o incep pe urmatoarea. Sper numai ca George ma poate ajuta cu un imprumut. :)
Intre timp citesc Indicii anatomice pentru ca sa imi fac tema si sa fac cunostinta cu Lala.
Daca vreti sa evadati intr-un univers in care toate lucrurile sunt clare, chiar daca e razboi, trebuie neaparat sa cititi Razboiul Reginelor. O sa va placa.
Ca sa inteleaga toata lumea despre ce e vorba, tocmai am terminat de citit Razboiul Reginelor, de Oana. Eu oricum eram fascinata de elfi si pitici si celelalte neamuri, dar cartea m-a dus si mai tare in lumea asta mistica si plina de natii de toate felurile.
Bine scrisa, cartea nu m-a lasat nicio clipa in aer, desi numarul personajelor implicate in actiune este destul de mare. Mi-a placut in mod special capacitatea Oanei de a povesti, de a introduce detalii fara sa oboseasca cititorul. Scena in care elfa se lupta cu sperianul mi se pare monumentala, pentru ca descrierea era atat de bine facuta incat aveam impresia ca vad si eu, ca Yassuna, cu ochii mintii. In plus, mi-a placut de asemenea, descrierea personajelor, conturarea lor astfel incat sa intelegi exact cum gandeste fiecare.
Am citit cartea si vedeam un film. Fiecare personaj are chip, voce si atitudine. O carte perfecta, din punct de vedere al modului in care a fost gandita si scrisa. Mi-a placut teribil de mult. Abia astept sa o incep pe urmatoarea. Sper numai ca George ma poate ajuta cu un imprumut. :)
Intre timp citesc Indicii anatomice pentru ca sa imi fac tema si sa fac cunostinta cu Lala.
Daca vreti sa evadati intr-un univers in care toate lucrurile sunt clare, chiar daca e razboi, trebuie neaparat sa cititi Razboiul Reginelor. O sa va placa.
11/12/2009
Vise, taica, vise
Constat cu stupoare ca alegerile din anul asta stau sub semnul crizei... de neuroni si de mandrie a artistilor. Dintotdeauna artistii au cantat in campanie, dar sa faci clipuri electorale pentru a promova reducerea numarului de parlamentari e prea mult... Sa stai in fundul lui Base si sa canti pe scenele improvizate ale patriei, sa te lasi aplaudat la scena deschisa de o adunatura de insi chemati acolo din vointa partidului....
Am luat-o razna incercand sa inteleg de unde atata nesimtire si atata exces de zel din partea acelorasi politicieni pe care nu ii vedeam la culoare in anii trecuti. Aici exista si exceptia care intareste regula - Base - de fata caruia ni s-a acrit in ultimii 5 ani.
Revenind la ce ma doare foarte tare ca imi vine sa urlu, sa sparg televizorul si sa il arunc pe geam (nu o fac pentru ca a fost cumparat in rate si un an jumate am tot varsat bani in vistieria altora pentru el). Nu mai poti vedea nimic la tv pentru ca tre` sa ii asculti pe dumnealor cum se balacaresc in mare stil politic pe la televiziuni. Ca ala e asa, celalalt e mai cu mot, iar Parlamentul trebuie micsorat...
N-am nimic nu nimeni, dar mi s-a luat. Vreau o campanie adevarata, cu discursuri electrizante si nu comuniste, cu un candidat proaspat care sa nu acuze pe nimeni ci sa se promoveze pe el. Vreau sa vad un candidat atent la detalii, care pupa copii de etnie rroma si babe cu sapa la umar. Un candidat care sa nu poarte costum cu cravata, ci camasa cu pulover. Un candidat care sa recunoasca ca nu poate sa ne ofere nimic in urmatorii 5 ani, dar care sa ne promita ca o sa faca tot ce ii sta in puteri sa nu ajungem mai rau. Un candidat care sa vrea sa fie presedinte, nu buricul tarii sau prim ministru. Un candidat care sa fie in relatii bune cu Parlamentul, cu opozitia si cu toate ONG-urile. Si ca sa citez o colega de la ArgesTv, nu il recunoasteti? E Utopia...
Ce trist...
Am luat-o razna incercand sa inteleg de unde atata nesimtire si atata exces de zel din partea acelorasi politicieni pe care nu ii vedeam la culoare in anii trecuti. Aici exista si exceptia care intareste regula - Base - de fata caruia ni s-a acrit in ultimii 5 ani.
Revenind la ce ma doare foarte tare ca imi vine sa urlu, sa sparg televizorul si sa il arunc pe geam (nu o fac pentru ca a fost cumparat in rate si un an jumate am tot varsat bani in vistieria altora pentru el). Nu mai poti vedea nimic la tv pentru ca tre` sa ii asculti pe dumnealor cum se balacaresc in mare stil politic pe la televiziuni. Ca ala e asa, celalalt e mai cu mot, iar Parlamentul trebuie micsorat...
N-am nimic nu nimeni, dar mi s-a luat. Vreau o campanie adevarata, cu discursuri electrizante si nu comuniste, cu un candidat proaspat care sa nu acuze pe nimeni ci sa se promoveze pe el. Vreau sa vad un candidat atent la detalii, care pupa copii de etnie rroma si babe cu sapa la umar. Un candidat care sa nu poarte costum cu cravata, ci camasa cu pulover. Un candidat care sa recunoasca ca nu poate sa ne ofere nimic in urmatorii 5 ani, dar care sa ne promita ca o sa faca tot ce ii sta in puteri sa nu ajungem mai rau. Un candidat care sa vrea sa fie presedinte, nu buricul tarii sau prim ministru. Un candidat care sa fie in relatii bune cu Parlamentul, cu opozitia si cu toate ONG-urile. Si ca sa citez o colega de la ArgesTv, nu il recunoasteti? E Utopia...
Ce trist...
11/10/2009
In loc de leapsa
Iti dai seama, draga George, ca o sa pun capat acestui joc. Ministrul, Prim ministrul sau mai stiu eu cine poate sa zica ce vrea sufletul domniei sale. Imi pasa prea putin. Imi cam vine sa vomit cand ma uit la televizor si sunt sigura ca nu mi-a picat prost mancarea.
Mi s-a acrit de Boc, de Base, de Nuti, de Geoana si intr-o mare masura si de Crin. Oprescu nu ma impresioneaza, iar despre restul nu ma obosesc sa scriu. Am si eu mandria mea de cetatean. Nu imi mai pasa de nimic. O sa ma duc sa dau cu stampila in ei, mama lor de hoti. Si nu pentru ca trag vreo speranta de mai bine, ci din obligatie si simt al datoriei. Cacat! Asta pot sa spun fara sa rosesc despre toata clasa politica. N-are decat sa se reverse Dambovita si sa ii ia apa pe toti. Nici coliva nu le-ar manca-o nimeni ca prea s-au spurcat toti ca niste starvuri.
Si daca imi vars naduful aici nu e neaparat de suparare. Suntem tineri, exista numeroase locuri in lumea asta unde o putem lua de la capat. Dar noi nuuu, ca noua ne place aici in mocirla. Sunt mai degraba frustrata... nu pentru ca ei sunt asa cum sunt, ci pentru ca nu exista alternativa.
Mi s-a acrit de Boc, de Base, de Nuti, de Geoana si intr-o mare masura si de Crin. Oprescu nu ma impresioneaza, iar despre restul nu ma obosesc sa scriu. Am si eu mandria mea de cetatean. Nu imi mai pasa de nimic. O sa ma duc sa dau cu stampila in ei, mama lor de hoti. Si nu pentru ca trag vreo speranta de mai bine, ci din obligatie si simt al datoriei. Cacat! Asta pot sa spun fara sa rosesc despre toata clasa politica. N-are decat sa se reverse Dambovita si sa ii ia apa pe toti. Nici coliva nu le-ar manca-o nimeni ca prea s-au spurcat toti ca niste starvuri.
Si daca imi vars naduful aici nu e neaparat de suparare. Suntem tineri, exista numeroase locuri in lumea asta unde o putem lua de la capat. Dar noi nuuu, ca noua ne place aici in mocirla. Sunt mai degraba frustrata... nu pentru ca ei sunt asa cum sunt, ci pentru ca nu exista alternativa.
Idei
Vrem asa tare sa crestem atunci cand suntem mici, incat atunci cand ajungem oameni mari nu ne mai dorim altceva decat sa imbatranim... Iar cand imbatranim ... vrem sa fim tineri, sau chiar copii. Cui ii pasa insa de asta? Suntem asa prinsi in activitatea cotidiana incat nu ne mai gandim la altceva decat la cat de repede vine sfarsitul de saptamana sau la vacanta.
Am intalnit oameni care vor sa para mai batrani decat sunt si am intalnit persoane care ar face orice sa fie cu cativa ani mai tineri. Am intalnit si imaturi, si maturizati inainte de vreme. Fiecare isi cauta alti oameni aidoma lui pentru a se integra intr-un fel de cerc de prieteni. Si acolo oricare dintre ei devin alti oameni. Ei insisi. Nu mai pozeaza in altceva decat ceea ce sunt. Oameni batrani, sau copii, dupa preferinte.
Am intalnit de curand adulti care inca se cred liceeni. Aceleasi preocupari, aceleasi jocuri nevinovate si aceeasi forma de a-si exprima frustrarile. Am vazut inca o data ca e o mare diferenta intre oamenii de langa noi si aceiasi oameni intr-un cerc de prieteni in care nu simt nevoia sa pozeze in altceva decat ceea ce sunt.
Mi-am dat seama ca sa fii tu insuti indiferent de situatie este nu o dovada de curaj, ci o adevarata nebunie in societatea de azi. Avem o imagine la care tinem si care se indeparteaza din ce in ce mai mult de sufletul nostru. Facem orice ca sa ne integram sau ca sa iesim in evidenta. Pentru ca societatea ne-a educat asa de bine, incat sunetm niste mici oglinjoare in care lumea intreaga se reflecta exact asa cum e ... neadevarata, mincinoasa, cu un zambet fals care descopera o dantura perfecta, dar la fel de artificiala ca si imaginea oamenilor care o compun.
Am intalnit oameni care vor sa para mai batrani decat sunt si am intalnit persoane care ar face orice sa fie cu cativa ani mai tineri. Am intalnit si imaturi, si maturizati inainte de vreme. Fiecare isi cauta alti oameni aidoma lui pentru a se integra intr-un fel de cerc de prieteni. Si acolo oricare dintre ei devin alti oameni. Ei insisi. Nu mai pozeaza in altceva decat ceea ce sunt. Oameni batrani, sau copii, dupa preferinte.
Am intalnit de curand adulti care inca se cred liceeni. Aceleasi preocupari, aceleasi jocuri nevinovate si aceeasi forma de a-si exprima frustrarile. Am vazut inca o data ca e o mare diferenta intre oamenii de langa noi si aceiasi oameni intr-un cerc de prieteni in care nu simt nevoia sa pozeze in altceva decat ceea ce sunt.
Mi-am dat seama ca sa fii tu insuti indiferent de situatie este nu o dovada de curaj, ci o adevarata nebunie in societatea de azi. Avem o imagine la care tinem si care se indeparteaza din ce in ce mai mult de sufletul nostru. Facem orice ca sa ne integram sau ca sa iesim in evidenta. Pentru ca societatea ne-a educat asa de bine, incat sunetm niste mici oglinjoare in care lumea intreaga se reflecta exact asa cum e ... neadevarata, mincinoasa, cu un zambet fals care descopera o dantura perfecta, dar la fel de artificiala ca si imaginea oamenilor care o compun.
11/06/2009
Cronica unei morti anuntate
Dupa titlu, cartea pare mai degraba un roman psihologic decat o radiografie a unei comunitati cu oranduiri precise. De ce a fost ucis un om cand un oras intreg putea evita aceasta crima? Romanul este raspunsul la aceasta intrebare. Santiago Nasar este un tanar care este ucis cu sange rece de doi frati gemeni, niste tineri care au sperat pana in ultima clipa ca va exista o persoana in oras care sa ii opreasca. Crima este una de onoare pentru ca victima le dezonorase sora sau, cel putin, asa spusese tanara.
Actiunea se petrece rapid, iar lipsa cronologiei acestei carti bulverseaza total un cititor si asa pierdut in detalii despre activitatea fiecarui membru al comunitatii. Deliciul cartii este ca, la final, nu mai ai nicio nelamurire. Totul devine dintr-o data extrem de clar, iar scena mortii este construita in asa fel incat sa intregeasca aceasta prezentare cu lux de amanunte a unor personaje total nesemnificative si lipsite de importanta pentru actiune.
Nu e o carte pentru iubitorii de frumos. E mai degraba un roman care cucereste prin lipsa de imaginatie a personajelor. Totul este un tablou al unei dimineti agitate, in care fiecare personaj este descris pentru a justifica parca prezenta lui in imagine.
Gabriel Garcia Marquez are capacitatea sa atraga printr-un subiect de altfel deloc placut. Nu e romanul unei crime, nu este povestea unui mister, nimic nu te tine cu sufletul la gura. Cu toate acestea, nu poti renunta sa citesti cartea pana la final. Pentru ca aceasta comunitate te tine ca un magnet si meritul autorului este acela ca face fiecare personaj deosebit de atragator.
Actiunea se petrece rapid, iar lipsa cronologiei acestei carti bulverseaza total un cititor si asa pierdut in detalii despre activitatea fiecarui membru al comunitatii. Deliciul cartii este ca, la final, nu mai ai nicio nelamurire. Totul devine dintr-o data extrem de clar, iar scena mortii este construita in asa fel incat sa intregeasca aceasta prezentare cu lux de amanunte a unor personaje total nesemnificative si lipsite de importanta pentru actiune.
Nu e o carte pentru iubitorii de frumos. E mai degraba un roman care cucereste prin lipsa de imaginatie a personajelor. Totul este un tablou al unei dimineti agitate, in care fiecare personaj este descris pentru a justifica parca prezenta lui in imagine.
Gabriel Garcia Marquez are capacitatea sa atraga printr-un subiect de altfel deloc placut. Nu e romanul unei crime, nu este povestea unui mister, nimic nu te tine cu sufletul la gura. Cu toate acestea, nu poti renunta sa citesti cartea pana la final. Pentru ca aceasta comunitate te tine ca un magnet si meritul autorului este acela ca face fiecare personaj deosebit de atragator.
11/04/2009
De ce ?
Avem un mare defect. Toata ziua punem intrebari. De ce asa, de ce nu invers? Suntem curiosi si ne place sa ne complicam inutil cu 1000 de ganduri. Cred ca e in firea umana pentru ca, desi am incercat sa nu gandesc, mi-este peste putinta.
Am pornit de la intrebarea De ce? pentru ca tema biblica propusa la Asul de romb incepea cu intrebarea "De ce li se intampla lucruri rele oamenilor buni?". Si cine sunt oameii buni? intreb eu.
Cei care nu injura, care nu barfesc, care nu mananca lapte si carne vinerea? Sunt oamenii care frecventeaza biserica mai buni doar pentru ca se trezesc devreme duminica? Sunt cei care te privesc cu zambetul pe buze buni? Stiu ce inseamna un zambet tamp si asta nu inseamna ca atunci cand zambesc sunt mai buna. Binele si raul sunt notiuni relative si vin din educatie mai mult decat din discernamantul nostru. Dumnezeu il lasa pe om sa aleaga. Pentru ca omul are capacitatea sa discearna. Avem niste notiuni clare, universal valabile. Nu e bine sa furi, sa ucizi sau sa vrei raul altuia. Dar, cateodata sunt si niste rele mai mici pe care firea umana le depaseste mai greu. Barfim, avem si mici invidii, contestam adevrurile Bisericii si ii hulim pe preoti. Ne uitam la filme cu femei dezbracate, ne ferim sa platim impozitele la stat si ii blestemam pe politicieni.
Lucrurile rele se intampla. Si li se mai intampla si celor despre care noi spunem ca sunt oameni buni. Si daca ar fi sa raspundem la intrebare conform dogmei crestine, o sa apelez la ceea ce am invatat de la niste calugarite. Faceam odata un reportaj la Aninoasa si o calugarita de acolo mi-a spus ca fara ispita nu exista mantuire. Asa cred ca e si cu incercarile acestea ale vietii. Daca nu am vedea raul, nu am sti ce e binele. Probabil ca undeva exista un echilibru. E greu de gasit, dar exista.
Intrebarea care m-a lasat fara raspuns este "Daca Dumnezeu stie tot, de ce trebuie sa ne mai rugam?". Uite ca la asta nu ma gandisem pana acum. Pentru ca simti nevoia? Pentru ca orice om are nevoie sa vorbeasca cu cineva in fata Caruia sa nu fii nevoit sa te gandesti la faptul ca i-ai putea schimba parerea despre tine. Nimanui nu-i spui chiar tot. Nici lui Dumnezeu, dar asta numai pentru ca stii ca o imagine din mintea ta e suficienta. Si nu e nevoie de niciun cuvat ca sa expui o situatie jenanta. Cu rugaciunea e cam la fel. Meditatie, comunicare dincolo de limbajul asta greoi de fiecare zi si muuulta incredere. Ca, in cazul in care in mintea ta exista ideea ca vorbesti la peretii cutiei craniene, n-ai facut nimic.
Daca suntem o natie crestina, de ce facem lucruri necrestinesti? Dar si evreii fac lucruri neevreiesti, si musulmanii fac lucruri impotriva invataturii lui Allah. Eu cred ca altfel ar fi trebuit sa sune intrebarea. Daca suntem oameni, de ce facem lucruri neomenesti? Tocmai, pentru ca suntem oameni. Fiinte slabe, plapande, vai de capul nostru, cu o gramada de probleme si un dram de noroc. Facem lucruri necrestinesti pentru ca sa intelegem greseala. Daca toti am face numai bine, unde am ajunge? Am mai sti ca facem bine? Ar trebui sa facem fotosinteza ca sa fim prin definitie buni crestini. Ori, asta nu se poate. Trebuie sa trecem prin cele rele ca sa apreciem binele din noi. Nu este un manifest pentru crima, dar nici nu cred ca suntem chiar asa rai cum se spune in Libertatea sau in Can Can.
Si dupa ce mi-am expus eu ideile de crestin ortodox neconservator si cu orientari liberale, iata-ma ajunsa la tema mea preferata. 21.12.2012. Va dati seama ca data asta atat de comentata este ziua mea de nastere? O sa fac 26 de ani in ziua aia. S-au scris despre data asta cate in luna si in stele. Si da, mor de nerabdare sa vad filmul. Pentru ca ador scenariile americane in care murim toti. Sunt asa o noutate... pana acum ne salva cineva in ultimul moment. E clar ca trecem intr-o noua era, nu credeti?
Si acum, parerea mea. E posibil ca mayasii sa aiba dreptate. Dumnezeu a spus ca nu o sa mai sfarseasca lumea prin potop, dar despre ploi de foc sau alte din astea nu am auzit nimic la ora de religie. Nu am citit Biblia si nici nu cred ca o sa o fac. Nu cred in traduceri si nici nu sunt demna de original. Cred in Divinitate asa cum cred ca in notiunea de Atotputernic. Si atunci? TOTUL este posibil. Pentru ca ni s-a demonstrat de atatea ori cat suntem de mici, incat chiar nu cred ca exista ceva pe lumea asta care sa schimbe vointa divina. Si acum sa ma explic. Poa`sa se coboare in 2012 extraterestri sub forma de 10 negri mititei, si poa`sa ploua cu foc si poa`sa fie ce or vrea mayasii sa fie. Eu am incredere. Si daca o sa fierb in cazan dup-aia inseamna ca am facut numai rele. Iar daca o fi sa plutesc pe un norisor, cu atat mai bine pentru mine. Repet. Eu am incredere. Cred ca mayasii au dreptate. E vremea pentru o schimbare. Se simte in noi. E posibil ca o simpla inventie sa ne schimbe lumea si noua era despre care se tot vorbeste sa vina cu adevarat. Pentru ca, din cate am inteles, 2012 nu este sfarsitul lumii, ci inceputul unei noi ere. Si daca cu ocazia asta ma lamuresc si eu ce a fost Atlantida, o sa fiu si mai fericita.
Acest articol este scris in cadrul concursului Asul de romb. In afara de mine vor mai participa si: Geocer, Simion Cristian, Elena Marin Alexe, Rappa_ru, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia, Florin
Am pornit de la intrebarea De ce? pentru ca tema biblica propusa la Asul de romb incepea cu intrebarea "De ce li se intampla lucruri rele oamenilor buni?". Si cine sunt oameii buni? intreb eu.
Cei care nu injura, care nu barfesc, care nu mananca lapte si carne vinerea? Sunt oamenii care frecventeaza biserica mai buni doar pentru ca se trezesc devreme duminica? Sunt cei care te privesc cu zambetul pe buze buni? Stiu ce inseamna un zambet tamp si asta nu inseamna ca atunci cand zambesc sunt mai buna. Binele si raul sunt notiuni relative si vin din educatie mai mult decat din discernamantul nostru. Dumnezeu il lasa pe om sa aleaga. Pentru ca omul are capacitatea sa discearna. Avem niste notiuni clare, universal valabile. Nu e bine sa furi, sa ucizi sau sa vrei raul altuia. Dar, cateodata sunt si niste rele mai mici pe care firea umana le depaseste mai greu. Barfim, avem si mici invidii, contestam adevrurile Bisericii si ii hulim pe preoti. Ne uitam la filme cu femei dezbracate, ne ferim sa platim impozitele la stat si ii blestemam pe politicieni.
Lucrurile rele se intampla. Si li se mai intampla si celor despre care noi spunem ca sunt oameni buni. Si daca ar fi sa raspundem la intrebare conform dogmei crestine, o sa apelez la ceea ce am invatat de la niste calugarite. Faceam odata un reportaj la Aninoasa si o calugarita de acolo mi-a spus ca fara ispita nu exista mantuire. Asa cred ca e si cu incercarile acestea ale vietii. Daca nu am vedea raul, nu am sti ce e binele. Probabil ca undeva exista un echilibru. E greu de gasit, dar exista.
Intrebarea care m-a lasat fara raspuns este "Daca Dumnezeu stie tot, de ce trebuie sa ne mai rugam?". Uite ca la asta nu ma gandisem pana acum. Pentru ca simti nevoia? Pentru ca orice om are nevoie sa vorbeasca cu cineva in fata Caruia sa nu fii nevoit sa te gandesti la faptul ca i-ai putea schimba parerea despre tine. Nimanui nu-i spui chiar tot. Nici lui Dumnezeu, dar asta numai pentru ca stii ca o imagine din mintea ta e suficienta. Si nu e nevoie de niciun cuvat ca sa expui o situatie jenanta. Cu rugaciunea e cam la fel. Meditatie, comunicare dincolo de limbajul asta greoi de fiecare zi si muuulta incredere. Ca, in cazul in care in mintea ta exista ideea ca vorbesti la peretii cutiei craniene, n-ai facut nimic.
Daca suntem o natie crestina, de ce facem lucruri necrestinesti? Dar si evreii fac lucruri neevreiesti, si musulmanii fac lucruri impotriva invataturii lui Allah. Eu cred ca altfel ar fi trebuit sa sune intrebarea. Daca suntem oameni, de ce facem lucruri neomenesti? Tocmai, pentru ca suntem oameni. Fiinte slabe, plapande, vai de capul nostru, cu o gramada de probleme si un dram de noroc. Facem lucruri necrestinesti pentru ca sa intelegem greseala. Daca toti am face numai bine, unde am ajunge? Am mai sti ca facem bine? Ar trebui sa facem fotosinteza ca sa fim prin definitie buni crestini. Ori, asta nu se poate. Trebuie sa trecem prin cele rele ca sa apreciem binele din noi. Nu este un manifest pentru crima, dar nici nu cred ca suntem chiar asa rai cum se spune in Libertatea sau in Can Can.
Si dupa ce mi-am expus eu ideile de crestin ortodox neconservator si cu orientari liberale, iata-ma ajunsa la tema mea preferata. 21.12.2012. Va dati seama ca data asta atat de comentata este ziua mea de nastere? O sa fac 26 de ani in ziua aia. S-au scris despre data asta cate in luna si in stele. Si da, mor de nerabdare sa vad filmul. Pentru ca ador scenariile americane in care murim toti. Sunt asa o noutate... pana acum ne salva cineva in ultimul moment. E clar ca trecem intr-o noua era, nu credeti?
Si acum, parerea mea. E posibil ca mayasii sa aiba dreptate. Dumnezeu a spus ca nu o sa mai sfarseasca lumea prin potop, dar despre ploi de foc sau alte din astea nu am auzit nimic la ora de religie. Nu am citit Biblia si nici nu cred ca o sa o fac. Nu cred in traduceri si nici nu sunt demna de original. Cred in Divinitate asa cum cred ca in notiunea de Atotputernic. Si atunci? TOTUL este posibil. Pentru ca ni s-a demonstrat de atatea ori cat suntem de mici, incat chiar nu cred ca exista ceva pe lumea asta care sa schimbe vointa divina. Si acum sa ma explic. Poa`sa se coboare in 2012 extraterestri sub forma de 10 negri mititei, si poa`sa ploua cu foc si poa`sa fie ce or vrea mayasii sa fie. Eu am incredere. Si daca o sa fierb in cazan dup-aia inseamna ca am facut numai rele. Iar daca o fi sa plutesc pe un norisor, cu atat mai bine pentru mine. Repet. Eu am incredere. Cred ca mayasii au dreptate. E vremea pentru o schimbare. Se simte in noi. E posibil ca o simpla inventie sa ne schimbe lumea si noua era despre care se tot vorbeste sa vina cu adevarat. Pentru ca, din cate am inteles, 2012 nu este sfarsitul lumii, ci inceputul unei noi ere. Si daca cu ocazia asta ma lamuresc si eu ce a fost Atlantida, o sa fiu si mai fericita.
Acest articol este scris in cadrul concursului Asul de romb. In afara de mine vor mai participa si: Geocer, Simion Cristian, Elena Marin Alexe, Rappa_ru, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia, Florin
Si vreau si eu voturi... Ca nu am niciun punct. Si vine ziua mea, nu v-am zis?
Dupa primii fulgi
Aseara am fost la cumparaturi. Intentionam sa imi cumpar si ceva de imbracat. Nu am gasit nimic bun de mine (asa e cand esti mic), dar banii i-am cheltuit deja. Mi-am luat globulete si beteala, si bonus niste clopotei. Aurii si rosii... Pentru bradul de Craciun. M-am grabit putin, dar asa tare ma prinsese atmosfera de iarna, ca nu m-am putut stapani.
Acum astept sa vina decembrie sa impodobesc bradul.
Acum astept sa vina decembrie sa impodobesc bradul.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)