Planuri

A fost un an frumos cu multe și minunate experiențe noi. 2015 a fost despre descoperiri. Cu alte cuvinte, am aflat și eu niște chestii pe care le știa deja toată lumea și e musai să mă laud, înainte să le uit :)

N-am muncit, dar nici nu am stat. Am învățat sau am reînvățat, aș zice, multe lucruri pe plan profesional și am găsit ceva mai multă liniște și pace cu mine însămi. Am avut norocul să fac ce îmi place și e musai să fiu recunoscătoare pentru asta. 

2015 a adus multe schimbări în bine pentru că mi-am redimensionat optimismul și sunt gata să schimb și mai multe la modul în care văd lumea. Și că tot e la modă să faci planuri pentru 2016, mă gândesc că aș putea să fac o listă cu care să pornesc la drum:

• Să comunic mai mult cu oamenii mei preferați. Termin 2015 cu multe bile albe la capitolul prieteni și mă bucur că s-au aranjat astrele favorabil. Acum e musai să mă chinui un pic să le țin în pozița potrivită, dar cred că aș putea să o fac până la urmă. 
• In 2015 am citit, dar nu la fel de mult cum o făceam în anii precedenți. E adevărat că m-am luptat cu niște monștri, dar clar aș fi putut mai mult. Obiectiv pe termen scurt: să termin Numele trandafirului înainte de sfârșitul lui februarie (nu mă judecați aspru, fragmentele în latină sunt imposibil de înțeles, mai ales că la liceul economic nu am avut parte de astfel de excentricități). 
• Să scriu mai mult și mai bine. Anul ăsta mi-am redescoperit pasiunea pentru scris tâmpenii. Ar fi cazul ca în 2016 să trec la etapa următoare. Am învățat multe, acum ar trebui să las teoria pentru practică. Poate voi reuși să fiu mai constantă și pe blog, dar pe asta o repet de aproape 10 ani și nu îmi iese.
• Anul viitor vreau să visez mai mult și mai departe. Poate nu o să realizez mare lucru, dar măcar o să încerc.
• Și poate voi reuși să fac rost de un job adevărat. 

O să fie o listă lungă, ăsta e doar începutul. Vreau un an plin de momente frumoase și vesele, pentru toți. Visuri îndrăznețe vă urez. 

 

29

Am sărbătorit cu oameni noi anul acesta și a fost chiar plăcut să schimb puțin atmosfera. Am prăjiturit cu drag și spor și m-am tot gândit la cât de multe am învățat în ultimii ani, despre alții și despre mine. 

Și pentru că sunt darnică o să vă povestesc câte ceva :) 

Avem timp pentru toate 

Am învățat asta când m-a lovit norocul în moalele capului și mi-a schimbat viața total. Când mă gândesc la cât de agitată eram pe vremuri, mă ia durerea de cap. Voiam să fac totul azi, repede, fără ajutor și cu minim de costuri. Acum am învățat să evaluez lucrurile cu mai multă atenție și să îmi dau timp. Am făcut un curs de cofetărie la începutul anului, unde fiecare prăjitură are timpul ei. Nu poți grăbi procedeele și clar nu poți avea rezultate bune furând minute ici și colo. Apoi am început să aplic aceeași filosofie și în viață. Fiecare lucru are timpul lui. Și nu e musai să le facem pe toate. Unele lucruri pot fi refuzate și punct. Fără explicații. Cum ma învăța un psiholog pe vremea când eram mai mică și mai toantă, e ok să spui NU și e la fel de ok să nu dai explicații pentru răspunsul tău.

Nu există mâine 

E ușor legat de paragraful anterior, pentru că se referă la a spune NU și la a fi sinceră cu mine și cu alții. În ultima vreme tot ce las pe mâine nu se mai face deloc pentru că mâine îmi va aduce alte și alte noi lucruri de făcut.Așa că de acum o să fiu mai sinceră și o să spun nu pot. E mai curajos decât las pe mâine, care mâine va fi mereu o altă zi, niciodată azi. E ceva gen iarna nu-i ca vara, dar e descoperită de mine, deci e cool.

Oamenii nu se schimbă, doar că obosesc să se mai prefacă

Am avut valuri și valuri de prieteni diverși în ultimii 15 ani. Și mereu după o anumită perioadă de timp (în medie 3 ani), oamenii cu care intram în contact deveneau oarecum altfel. O vreme am crezut că ne schimbăm cu timpul. Acum încep să fiu sigură că nu se schimbă nimeni. Doar înțelegem că n-are rost să te chinui să fii ceva ce nu ești și începem să fim noi înșine. Uneori e un dezastru, dar și când e de bine rămâi extrem de fascinat. Am câteva exemple în minte, dar le păstrez pentru mine. Toți avem de fapt astfel de exemple. Bucurați-vă mai mult de oamenii sinceri, chiar dacă sunt niște ghimpi în coaste uneori. 

Singurătatea e o alegere

Ne naștem singuri, murim singuri e un clișeu. Singurătatea e o alegere. Nu mă refer la relații, căsnicii și altele din același pachet, ci la a avea prieteni și a fi comunicativ. Am văzut mulți oameni care se mândresc cu singurătatea lor, care se transformă, conștient sau nu, în martiri ai singurătății. E o alegere, nu un dat. Poți alege să comunici cu oamenii, să îi găsești pe aceia care ți se potrivesc și cu care poți să legi prietenii. Nu e musai să te tot găsească mereu alții pe tine. Nu cred că a trăi singur ține de Soartă. 

Fericirea nu vine de la alții 

Sunt o egoistă fără leac, știu, dar chiar nu cred că fiind nefericită vor avea hrană, medicamente și jucării copiii din Africa. Fericirea mea vine de la mine, de la ceea ce aleg eu să îmi ofer. Dacă o să tot fac compromisuri cu mine însămi ca să zâmbească mama, prietena sau colega de bancă de la grădiniță, nu o să fiu fericită cu zâmbetul ei, iar cu vremea nici ceilalți nu se vor simți prea bine. Doar oamenii fericiți pot aduce cu adevărat fericire celorlalți. Cei care se tot sacrifică pentru multe și închipuite motive pierd timp și risipesc energie cu care chiar ar putea construi zâmbete sincere. 

Greșelile mele sunt dovada faptului că nu stau pe loc 

Suntem învățați de mici să ne concentrăm pe rezultate și să ignorăm deseori experiența acumulată. De multe ori rezultatele bune vin din decizii de moment, pe care apoi nu le mai luăm în seamă, și învățăm prea puține din aceste întâmplări fericite. Între timp am reușit să îmi accept greșelile, care m-au învățat mai multe decât reușitele. Nu mă bucur când greșesc, dar cu siguranță nu mai am sentimente de vinovăție, nu mă mai gândesc la cât am fost de proastă. Folosesc ceea ce am învățat greșind ca să descopăr lucruri noi. Pe asta nu am descoperit-o la cursul de cofetărie, acolo se aruncă tot ceea ce nu iese bine. În viață majoritatea rezultatelor greșite se pot recicla, spre norocul nostru. 

Și acum că pornesc spre marele 30 pot spune cu mâna pe inimă că nu sunt gata și că nu am crescut suficient. Dar sunt liniștită știind că nu e musai să am toate răspunsurile. Și mai știu că mai e atâta drum în față de parcurs, că e musai să dozez energia ca să ajung la destinație. Până la o nouă idee de scris pe blog, spor la sarmale, citit, frământat, văzut filme, băut cafea și ciocolată caldă, vizitat prieteni, sau oricare altă activitate care vă face fericiți.