Gata si a treia carte. Un adevarat spectacol. Personaje vechi in situatii noi, lupte pentru putere si foarte multa viclenie.
Iuresul Sabiilor este cea mai buna carte din aceasta serie, cel putin pana acum. Moartea lui Robb Stark vine in momentul nepotrivit, la fel cum in prima carte autorul il ucide pe neasteptate pe Ned. Acest fapt nu strica insa cursul firesc al cartii, ci te determina sa iti doresti si mai mult sa stii ce se va intampla de acum inainte.
Actiunea este mult mai alerta, personajele din ce in ce mai viclene, iar rasturnarile de situatie apar de la o pagina la cealalta. Soarta copiilor Stark ramane indecisa, desi evolutia personajelor este evidenta.
Moartea lui Catlyn Stark este, din punctul meu de vedere, punctul culminant al cartii, iar aparitia ei la final este maxima placere a cititorului. Salvarea ei din apele involburate de catre lupul fiicei sale pare ireala. E drept, actiunea este putin dusa la extrem, dar e vorba de un roman fantasy, asa ca totul e permis.
Supranaturalul este deja realitate in Westeros. Apar personaje fantastice, cu puteri deosebite, dar al caror deznodamant nu poate fi ghicit.
George Martin te face sa iubesti personajele, care iti devin pe rand apropiati. Si cei rai, si cei buni sunt pana la urma oameni, au succese si dezamagiri, iubesc si urasc, la fel ca in viata. Nu mai poti sa dai dreptate nimanui pentru ca acum deja cunosti toate personajele la fel de bine. Ai impartit cu ei intunericul celulelor de sub Debarcaderul Regelui, ai mancat cu ei la mesele lor imbelsugate, ai otravit cu ei sau ai fugit cu ei pentru a salva pielea cuiva. Oricat de mult te-ai fi imprietenit cu personajele insa, nu poti sa nu iti doresti binele copiilor Stark, acum ca fiecare e pe drumul lui, departe de frati, de familie si chiar de lupii lor.
Cartea se termina brusc, la fel ca si in cazul primelor doua. Continuarea insa pare sa fie la fel de provocatoare.
"Al treilea volum din saga care a debutat cu Urzeala Tronurilor si a continuat in Inclestarea Regilor este unul dintre cele mai sclipitoare exemple de fantasy contemporan. Complexitatea personajelor ne condamna sa devoram aceasta imensitate pagina cu pagina, caci Martin, asemenea lui Tolkien sau Jordan, ne obliga sa ne pese de soarta lor." (Publishers Weekly)
Iuresul Sabiilor este cea mai buna carte din aceasta serie, cel putin pana acum. Moartea lui Robb Stark vine in momentul nepotrivit, la fel cum in prima carte autorul il ucide pe neasteptate pe Ned. Acest fapt nu strica insa cursul firesc al cartii, ci te determina sa iti doresti si mai mult sa stii ce se va intampla de acum inainte.
Actiunea este mult mai alerta, personajele din ce in ce mai viclene, iar rasturnarile de situatie apar de la o pagina la cealalta. Soarta copiilor Stark ramane indecisa, desi evolutia personajelor este evidenta.
Moartea lui Catlyn Stark este, din punctul meu de vedere, punctul culminant al cartii, iar aparitia ei la final este maxima placere a cititorului. Salvarea ei din apele involburate de catre lupul fiicei sale pare ireala. E drept, actiunea este putin dusa la extrem, dar e vorba de un roman fantasy, asa ca totul e permis.
Supranaturalul este deja realitate in Westeros. Apar personaje fantastice, cu puteri deosebite, dar al caror deznodamant nu poate fi ghicit.
George Martin te face sa iubesti personajele, care iti devin pe rand apropiati. Si cei rai, si cei buni sunt pana la urma oameni, au succese si dezamagiri, iubesc si urasc, la fel ca in viata. Nu mai poti sa dai dreptate nimanui pentru ca acum deja cunosti toate personajele la fel de bine. Ai impartit cu ei intunericul celulelor de sub Debarcaderul Regelui, ai mancat cu ei la mesele lor imbelsugate, ai otravit cu ei sau ai fugit cu ei pentru a salva pielea cuiva. Oricat de mult te-ai fi imprietenit cu personajele insa, nu poti sa nu iti doresti binele copiilor Stark, acum ca fiecare e pe drumul lui, departe de frati, de familie si chiar de lupii lor.
Cartea se termina brusc, la fel ca si in cazul primelor doua. Continuarea insa pare sa fie la fel de provocatoare.
"Al treilea volum din saga care a debutat cu Urzeala Tronurilor si a continuat in Inclestarea Regilor este unul dintre cele mai sclipitoare exemple de fantasy contemporan. Complexitatea personajelor ne condamna sa devoram aceasta imensitate pagina cu pagina, caci Martin, asemenea lui Tolkien sau Jordan, ne obliga sa ne pese de soarta lor." (Publishers Weekly)
Ce fain povesteşti, Ema!
RăspundețiȘtergereCred că ţi-am mai spus asta. Şi totuşi...
Şi îţi faci timp să citeşti.
Eu stau cu "Frumoasa florentină" a lui Rusdie de o săptămână la acelaşi capitol... :)