Knowing - aventura mea la cinema

Am uitat sa va zic ca am fost la film sambata... la Modern, sau cum s-o mai numi acum. Am vazut un film cu Nicholas Cage, "Knowing" (in traducere libera, Numere Fatale)... adica, un fel de scenariu de apocalipsa... Ma rog, se moare la final, deci filmul e ok.
Nicholas Cage e mare om de stiinta si afla el ca vine sfarsitul... Filmul e de vazut, cel putin mie mi s-a parut bun.
De fapt, voiam sa va povestesc mai multe despre mersul la cinema. Eram 10 insi in sala, ceea ce nu a insemnat ca m-am simtit stinghera. Probabil, dupa ce se deschide cinema la mall o sa vina pitzipoancele buluc sa vaza acolo cum se misca aia pe un ditai ecranul... in centru insa, cam pute... filme vechi (Knowing era disponibil de mai bine de o luna jumate pe net), lume putina, sunet nu prea bun...
Lasa ca se duce ele la mall, ca acolo le vede si lumea, agata si ceva barosani ... si vad si ele filme noi, la super pret si mega calitate. De parca ar si face diferenta...

Mie imi place Madonna

Nu m-am dus la concert ca nu am avut bani de dat ... si, in plus, nu ma dau in vant dupa acest gen de evenimente mondene ...
Imi place Madonna in continuare pentru ca nu ma las intoxicata :) Astept sa vad imagini de la concert, sa zic wow si apoi sa admir viitorul videoclip (cand va fi).
Concertul artistei nu mi-a schimbat viata, o sa o ascult si in continuare la fel ca si pana acum... cand am chef.



Ehh, ce sa-i faci? Sunt o ciudata...

Telenovela? Nu ... Giuvaerul palatului

Ma uitam intr-o dupa amiaza la televizor (de fapt, faceam channel surfing) si pe TVR 1 am zarit cateva femei asiatice imbracate ciudat. Am lasat telecomanda si asa am descoperit un serial "altfel", o poveste fascinanta care se petrece in Coreea, acum mai bine de 500 de ani. Serialul poate fi vazut de luni pana vineri de la ora 17.10 - cam in acelasi timp cu emisiunea mea... Eu imi fac timp sa vad din cand in cand reluarile.
Giuvaerul palatului este povestea singurei femei medic care a existat la curtea regala in Coreea, un film in care istoria se amesteca cu fictiunea pentru a te transpune definitiv in misticul lumii asiatice.
Despre modul cum este realizat filmul, ce as putea sa va spun? Actorii sunt geniali prin ceea ce pot transmite doar din priviri si gesturi aparent banale. Niciun cadru nu este ne la locul lui, iar muzica, decorurile si costumele sunt in armonie perfecta cu mesajul transmis.
Nu am prins povestea de la inceput, dar am aflat mai multe despre ea de pe net, de prin bloguri sau de pe alte site-uri. O fetita, Janggeum, ajunge la Curte si este luata sa lucreze la bucatarie. Prea multe despre copilaria fetei nu stiu pentru ca nu am vazut serialul de la inceput, dar de pe bloguri am aflat ca a fost data afara din castel pentru ca a pierdut un fazan. Asa a reusit sa invete foarte multe despre plantele medicinale. Cand a inceput sa cultive anumite plante, fata a fost adusa inapoi la bucataria regala. Aici, doamna de curte care era responsabila de educatia fetei este implicata intr-o cursa pentru a ajunge Prima Doamna de la bucataria regala. Daca vedeti macar un episod o sa vedeti ca actiunea se petrece mai mult in bucatarie, iar preparatele din imagini arata absolut incredibil.
M-a impresionat filmul si astept cu nerabdare fiecare zi in care sunt acasa si reusesc sa mai vad si eu cate un episod. Povestea eroinei este cu adevarat speciala, iar actrita care a dat nastere personajului este un real talent.
Gata cu laudele... E un film tare. E altceva. E o telenovela care mi-a atras atentia mai mult decat oricare alta productie super-mega-maxi mediatizata. Concluzia: Cine are cu ce, are cu ce... si face dintr-o telenovela un lucru interesant.

Mai multe detalii gasiti aici.

Chinezisme

Am aflat cum se traduce numele meu in chineza. Pentru doritori, am pus si pe blog... sa nu rad numai eu :)

(a se citi jiāng jiān)

Daca mai sunt si alti curiosi, trebuie doar sa va scrieti numele in casuta din dreapta...

Recunostinta

Geocer imi face reclama pe blogul lui si ii multumesc pentru acest lucru.
Cat despre statutul meu de blogger... nu stiu ce sa zic. Nu cred ca fac parte cu adevarat din blogosfera argeseana... Nu postez decat din cand in cand, atunci cand am timp si asta o fac din placere. Se pune?
Oricum, trebuie sa recunosc ca m-am simtit foarte bine cititnd acest articol, cu atat mai mult cu cat nu ma asteptam la o astfel de surpriza.

Noutati

Nu am prea multe sa va povestesc pentru ca la filmari nu am mai fost de doua saptamani. De fapt, reportajele intra in pauza pentru ca, deocamdata, voi face o emisiune in direct, in fiecare zi, de la ora 17.00... tot pe Arges TV, bineintels.
Pentru ca sunt la inceput, astept sugestii, comentarii, reclamatii si reprosuri. In plus, as vrea foarte mult sa imi spuneti ce ati vrea sa vedeti la televizor dupa amiaza, ca sa stiu si eu cu ce sa va atrag interesul.

Festivalul Carpati

Inceputul lui august aduce petreceri cu duiumul in Arges. Totul incepe cu Festivalul Carpati, un prilej pentru argeseni de a cunoaste mai bine folclorul romanesc si nu numai. Anul trecut, la festival au venit ansambluri folclorice din Europa, Mexic, Turcia şi India. Anul acesta, saracie lucie a fost peste tot pentru ca din maretia si bogatia de altadata nu a mai ramas decat un iz de parada a portului popular.
Dupa 40 de minute in care am asteptat cu nerabdare inceputul spectacolului, am asistat la dansuri cu majorete si cantece de fanfara. Bulgarii si Turcii au venit bine pregatiti si gata sa ne arate ca folclorul si traditiile nu au nimic de-a face cu criza. Spectacolul oferit de turci a fost unul cu adevarat interesant, cu iatagane si scuturi, costume spectaculoase si tineri care au dansat impecabil.
Italienii, spaniolii si francezii s-au cam lasat aşteptati, iar romanii ne-au servit un joc popular ca la mama acasa ca sa mai dreaga putin busuiocul. Si iata-ne privind la trupa italienilor care au urcat pe scena direct din autocar - cam asta a fost organizarea de anul acesta. Patru perechi ratutite, care au dansat dupa ureche pentru ca nu au avut timp nici macar pentru o repetitie. In plus, spaniolii au ajuns la vreo jumatate de ora dupa terminarea paradei, iar francezii vor ajunge abia maine.
Tragem linie si vedem ca spectacolul a fost departe de cel de anul trecut, de unde am scos un reportaj de toata frumusetea. Anul acesta am mers din nou, plina de sperante ca voi vedea o gramada de trupe noi - Italia si Franta nu au fost anul trecut -, ca voi vorbi cu oameni plini de viata si de surprize si ca voi realiza un reportaj de nota 10.
Asa cum bine va dati seama, am ramas cu buza umflata. Partea proasta e ca mai erau si alti pitesteni care au tras aceeasi concluzie: parada saraca si prea putin spectacol pentru un festival cu atatea editii in spate si cu o astfel de mediatizare.

Titica

Titica e un nene care si-a pus la masina numarul B ** TTK. Nu stiu cum il cheama, nici de unde vine si cu atat mai putin nu am aflat unde se ducea duminica seara cand drumurile noastre s-au intersectat.
Eram in statia de autobuz si asteptam cu nerabdare un amarat de 19 care sa ma duca si pe mine acasa. De nicaieri apare Titica. Parcheaza in statie nonsalant si se coboara din masina, un Cielo deschis la culoare. Iese usor, ajunge in spatele masinii si isi roteste usor umerii. Isi face curaj, ma gandesc. Cu buzunarele zornaind a nu stiu ce si cu telefonul de `spe milioane in mana - musai - se indreapta spre magazinul din statie. Ghinion! Nu e nimeni inauntru, iar usa este incuiata. Titica nu se lasa si porneste spre celalalt magazin. Isi cumpara tigari, si cu acelasi mers smecheresc de mahar cu burta porneste inapoi spre masina. Nu pot sa nu ii remarc tricoul mulat si lantul grosut de aur care isi facea loc indraznet peste haine ca nu cumva sa se indoiasca cineva de autenticitatea personajului.
Se urca in masina si, inainte de a porni la drum, are grija sa se antreneze intr-o discutie telefonica.
Titica pleaca cu zgomot din statia de autobuz, fara centura si vorbind la mobil.
Doar atunci l-am vazut pe Titica. Cu toate acestea, simt ca il stiu de undeva, ca l-am mai vazut... si presimt ca ne vom mai intalni pe strada, sau la mall, sau chiar la supermarket. Nu are nimic valoros in el. Totusi, am vrut sa vi-l descriu pentru ca sunt convinsa ca si voi l-ati intalnit pe undeva de curand.

Vacanta

Vacanta la Londra a fost cu adevarat relaxanta. Nu am stat o clipa locului, in cele trei zile de concediu peste hotare mai mult am alergat de colo colo decat am dormit, dar totul a fost exact asa cum mi-am dorit.
De cand eram mica mi-am dorit sa ajung la Londra. Sa vad Palatul reginei, sa ma plimb pe Tower Bridge si sa vizitez muzeul figurilor de ceara... Toate au devenit realitate in luna de miere... de fapt, in cele trei zile petrecute in UK.

Nu o sa va spun cat de frumos a fost totul, pentru ca asta stiti deja. Am sa redau pe scurt insa cateva din multele lucruri care m-au impresionat la englezi.
Au o calmitate iesita din comun si sunt foarte politicosi. Totul porneste de la te rog si se termina cu multumesc si acest lucru te obliga sa procedezi la fel. In plus, au un oras frumos pe care l-au mostenit de la inaintasi si il pastreaza cu sfintenie. Nu construiesc aiurea, nu inalta cladiri din sticla langa cladiri vechi de sute de ani si nu lasa nicio casa sa se darame pentru a ridica vreun hotel luxos in locul ei.
In Londra transportul in comun este atragator si civilizat, iar traficul nu este niciodata suficient de aglomerat incat sa auzi claxoane sau injuraturi. Biciclistul are prioritate daca asa arata semnele de circulatie, banda pentru autobuze nu este niciodata ocupata de masini parcate aiurea, iar strazile sunt curate si bine intretinute.

Totul la Londra este construit in asa fel incat orice turist sa se simta apreciat si binevenit. Totul este cu mult prea scump pentru veniturile noastre romanesti - sau cel putin asta a fost senzatia mea - dar, nicio lira nu este platita degeaba.

Cred ca v-ati dat seama deja ca m-am simtit foarte bine si abia astept sa ajung acolo din nou pentru ca mai am o gramada de obiective turistice de vizitat.

Plec

In seara asta plec in vacanta... un concediu de trei zile intr-un oras de vis...
Cu detalii si poze revin cand ma intorc...