Saptamana Patimilor

Nu stiu de ce, dar aceasta este perioada in care cei mai multi se intorc cu fata catre Biserica si catre Dumnezeu. Cativa dintre voi stiti care este parerea mea privind aceasta institutie denumita generic Biserica despre care carcotasii vorbesc ca despre un Stat in stat.
As vrea insa sa subliniez cate ceva legat de credinta si de crestinism. Anul acesta catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastele in acelasi timp. In sfarsit adica Iisus Hristos va invia o singura data si nu de doua ori cum se intampla mai mereu. Nu am inteles niciodata de ce insista unii si altii sa creada fiecare in povestea lui si sa isi sustina cu atata vehementa punctul de vedere. Oare asa faceau si Apostolii lui Iisus? Cand unul se supara pe celalalt isi lua jucariile si isi facea Biserica noua?
Oricum asta e o problema veche de aproape 1000 de ani, asa ca nu are rost sa inviem acum mortii.
Problema e ca de la o vreme nici religia nu mai e ceea ce a fost, nici noi nu mai suntem receptivi. Urmaream astazi pe Trinitas denia - am prins doar o parte scurta - si am ramas oarecum dezamagita. La un moment dat preotul ii multumea Patriarhului ca i-a permis sa slujeasca in aceasta zi. Apoi mi-am amintit de reportajele mele pe la manastiri si de vesnicele multumiri si de purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului.... Eu inteleg ca exista recunostinta si alte sentimente, dar de aici si pana la aceasta vesnic repetata poezie.... pentru ca faza cu multumirile se repeta de fiecare data.... Numai eu am o problema cu asta cred... credinta nu cred ca sa masoara in multumiri fata de vreo episcopie sau patriarhie.
Ma uitam la Patimile lui Hristos, la preotii care au facut orice ca sa il rastigneasca pe Iisus. Si ma gandesc ca si azi ar fi la fel. Sa vina cineva care sa spuna ca e Fiul lui Dumnezeu. 1. Sigur ajunge macar o singura data subiect de emisiune la OTV si 2. Sigur se va ridica un sobor de preoti care sa arunce cu pietre in El. Pentru ca Fiul Domnului ar veni si ar spune ca nu trebuie sa dam bani cu lopata ca sa ne cununam, sa ne botezam copiii sau sa ne ingropam mortii. Ca nu suntem obligati sa platim spovedania si sa achitam taxa de impartasanie, ca ne putem lua lumanarile de unde vrem noi - nu neaparat din Biserica - si ca nu e musai ca preotii sa nu tina contabilitate. Si daca Fiul Domnului ar veni maine in Romania sa propovaduiasca Adevarul, ar muri de mana slujitorilor Sai inca o data. Preotii de atunci nu sunt cu nimic mai rai decat cei de acum. A nu se intelege ca sunt toti la fel. Prin perindarile mele in manastirile Argesului am intalnit si preoti in adevaratul sens al cuvantului.
Nici oamenii nu au invatat nimic din lectiile istoriei. Avem aceleasi obiceiuri hraparete. Pai ce e Pastele? Slujba de Inviere pana dimineata sau lumina luata la ingramadeala si fuguta iute la masa intinsa? Ce e Pastele, daca nu un cos de oua fierte, o bucata zdravana de friptura, o felie de drob si o jumatate de cozonac?
Facem curetenia de Sarbatori fara sa ne curatam si in interior. Nimeni nu face o fapta buna, nimeni nu spune o vorba de bine. Totul e searbad, totul e prea murdar ca sa mai rasara Lumina. Poate doar la Ierusalim sa mai fie Lumina Adevarata. La noi...
Nu contest credinta nimanui, contest actele de credinta ale multora...