Prietenii mei îmi fac viaţa mai frumoasă. Zi după zi, ei sunt acolo, mereu acolo, gata să întoarcă lumea cu fundul în sus numai ca să mă simt eu în largul meu. De unde sunt, cum au ajuns ei să fie importanţi pentru mine? Cum am ajuns eu să însemn ceva pentru ei? Habar nu am, se întâmplă şi punct.
Exista momente în viaţă prin care nu poţi trece singur. De fapt, poţi, dar ar fi mai bine să nu o faci. Pentru asta sunt buni prietenii. Ca să te ajute să îţi depăşeşti limitele şi să mergi înainte indiferent de situaţie. Ai mei aşa fac, de fiecare dată. Şi sunt mândră de ei. Şi normal că îi mai şi iubesc aproape tot timpul. Pentru că sunt ai mei. Nu trebuie să fie cei mai buni oameni de pe pământ, trebuie doar să existe şi atât.
Cum se creează astfel de relaţii? Unii spun că în timp, alţii că sunt rezultatul momentelor mai mult sau mai puţin plăcute pe care le petrecem împreună. Eu nu aş putea să spun ce i-a adus pe oamenii aceştia în viaţa mea. Întâmplarea, cel mai probabil. Sau vinul. Sau jocurile. Sau dansul. Cui îi pasă, atâta vreme cât i-a adus? Şi sunt fericită că sunt aici.
