Romania oamenilor tampiti

1. De cand am OTV, mai trag cu ochiul si prin ograda astora de se autointituleaza Televiziunea poporului.. A celui tampit as adauga eu... OTV ul face un mega sondaj cu tema: Sunteti de acord cu reintroducerea pedepsei cu moartea? Si daca da, pentru ce fapte?
Am facut ochii ca melcul, am facut cruce si mi-am zis ca oamenii astia sunt dusi cu capu` ... Asta nu e tot. Mai erau si vreo 300 de mii de oameni care au sunat si au zis ca sunt de acord...
Clar! Traim intr-o tara cu oameni nebuni... Din acelasi serial urmeaza prima executie in direct si apoi spanzuratoarea pentru cei care sunt impotriva sistemului...
2. Bianca lui Bote nu mai e Bianca lui Bote. Asa si? Nu, nimic. Dar era pe toate posturile, la toate ziarele si nu puteam sa nu spun si eu.
3. Stire de deschis buletinul la ProTV de la ora 7: Gigi Becali nu se mai spovedeste decat la muntele Athos. Asta pentru ca in Romania nu mai e niciun preot care sa ii respecte intimitatea. Deci asta este cea mai importanta stire a zilei... Am inteles.

Si e Saptamana Patimilor...

Saptamana Patimilor

Nu stiu de ce, dar aceasta este perioada in care cei mai multi se intorc cu fata catre Biserica si catre Dumnezeu. Cativa dintre voi stiti care este parerea mea privind aceasta institutie denumita generic Biserica despre care carcotasii vorbesc ca despre un Stat in stat.
As vrea insa sa subliniez cate ceva legat de credinta si de crestinism. Anul acesta catolicii si ortodocsii sarbatoresc Pastele in acelasi timp. In sfarsit adica Iisus Hristos va invia o singura data si nu de doua ori cum se intampla mai mereu. Nu am inteles niciodata de ce insista unii si altii sa creada fiecare in povestea lui si sa isi sustina cu atata vehementa punctul de vedere. Oare asa faceau si Apostolii lui Iisus? Cand unul se supara pe celalalt isi lua jucariile si isi facea Biserica noua?
Oricum asta e o problema veche de aproape 1000 de ani, asa ca nu are rost sa inviem acum mortii.
Problema e ca de la o vreme nici religia nu mai e ceea ce a fost, nici noi nu mai suntem receptivi. Urmaream astazi pe Trinitas denia - am prins doar o parte scurta - si am ramas oarecum dezamagita. La un moment dat preotul ii multumea Patriarhului ca i-a permis sa slujeasca in aceasta zi. Apoi mi-am amintit de reportajele mele pe la manastiri si de vesnicele multumiri si de purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului.... Eu inteleg ca exista recunostinta si alte sentimente, dar de aici si pana la aceasta vesnic repetata poezie.... pentru ca faza cu multumirile se repeta de fiecare data.... Numai eu am o problema cu asta cred... credinta nu cred ca sa masoara in multumiri fata de vreo episcopie sau patriarhie.
Ma uitam la Patimile lui Hristos, la preotii care au facut orice ca sa il rastigneasca pe Iisus. Si ma gandesc ca si azi ar fi la fel. Sa vina cineva care sa spuna ca e Fiul lui Dumnezeu. 1. Sigur ajunge macar o singura data subiect de emisiune la OTV si 2. Sigur se va ridica un sobor de preoti care sa arunce cu pietre in El. Pentru ca Fiul Domnului ar veni si ar spune ca nu trebuie sa dam bani cu lopata ca sa ne cununam, sa ne botezam copiii sau sa ne ingropam mortii. Ca nu suntem obligati sa platim spovedania si sa achitam taxa de impartasanie, ca ne putem lua lumanarile de unde vrem noi - nu neaparat din Biserica - si ca nu e musai ca preotii sa nu tina contabilitate. Si daca Fiul Domnului ar veni maine in Romania sa propovaduiasca Adevarul, ar muri de mana slujitorilor Sai inca o data. Preotii de atunci nu sunt cu nimic mai rai decat cei de acum. A nu se intelege ca sunt toti la fel. Prin perindarile mele in manastirile Argesului am intalnit si preoti in adevaratul sens al cuvantului.
Nici oamenii nu au invatat nimic din lectiile istoriei. Avem aceleasi obiceiuri hraparete. Pai ce e Pastele? Slujba de Inviere pana dimineata sau lumina luata la ingramadeala si fuguta iute la masa intinsa? Ce e Pastele, daca nu un cos de oua fierte, o bucata zdravana de friptura, o felie de drob si o jumatate de cozonac?
Facem curetenia de Sarbatori fara sa ne curatam si in interior. Nimeni nu face o fapta buna, nimeni nu spune o vorba de bine. Totul e searbad, totul e prea murdar ca sa mai rasara Lumina. Poate doar la Ierusalim sa mai fie Lumina Adevarata. La noi...
Nu contest credinta nimanui, contest actele de credinta ale multora...

Parfumul vaduvei negre

Parfumul vaduvei negre miroase a succes... Am devorat cartea, si nu din cauza personajelor reale, ci datorita scriiturii. Oana Stoica Mujea e genul de femeie care stie sa pastreze un secret si m-am prins destul de greu cine e criminalul. Trebuie sa racunosc ca pana la jumatatea cartii eram convinsa ca Oana este ucigasa cu sange rece... Blocata de un bustean departe de restul bloggerilor - ce convenabil.
Cum spuneam, cartea este construita bine - carcotasii ar putea spune ca seamana prea mult cu un episod din CSI sau Lege si Ordine. Asta nu anuleaza insa cu nimic talentul si capacitatea de a crea scene reale si usor de citit si de digerat. Meritul Oanei este ca nu te trimite intr-o realitate creata artificial, ci construieste parca fiecare detaliu in jurul realitatii cititorului.
Ciutacu este rapit - asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult pentru ca nu ma dau in vant dupa acest personaj. Ca si personaj al cartii nu pot sa spun ca ii traiesc reactiile. Cred ca singura problema a romanului e ca Oana a mizat prea mult pe faptul ca cititorul deja cunoaste personajele, dar nu cred ca dauneaza in vreun fel. Rapiditatea cu care se succed evenimentele si imprevizibilul nu iti lasa timp sa te gandesti la cat de bine sunt conturati actorii.
Surpriza placuta pentru mine este George Cernatescu - criminalul de rezerva cum imi place sa ma gandesc la acest personaj. Vorbeste putin, dar are un rol important in desfasurarea evenimentelor. Despre celelalte personaje nu as putea sa povestesc. Le-am retinut pe Crina, cu care deja eram familiarizata din primul roman - Indicii Anatomice - si pe Mana Ciutacu, care mi se pare de departe cel mai uman dintre personajele romanului. Toti actorii insa intra exact la momentul potrivit in scena ca sa ai timp sa ii asezi la locul lor.
Ajung la partea mea preferata. Lala. Mai nebuna decat in Indicii anatomice, cred ca abia acum Lala si-a dezvaluit identitatea. Iolanda Stireanu se dezvolta si se vede ca Oana a lucrat mult cu acest personaj. Descrierea starilor ei si replicile pe care autoarea i le atribuie ne dezvaluie un personaj complex pe care presimt ca il vom descoperi in alte forme in cartile viitoare. Lala este partea ascunsa a oricarei femei, adica exact ceea ce ne dorim sa fim, dar nu avem curajul.
Parfumul vaduvei negre e o poveste interesanta a unui complot la nivel inalt care se transforma in crime ordinare. Material pentru un roman gros era suficient, dar Oana a avut curajul sa sintetizeze si sa scoata un roman in care nu ai timp sa te plictisesti. Informatiile vin repede, in avalansa. Cititorul nu are timp sa iasa din atmosfera de la cabana decat atunci cand actiunea se termina. Este un roman politist in adevaratul sens al cuvantului, iar povestea la persoana I il face incredibil de credibil.
Cu alte cuvinte, daca Ciutacu o sa dispara o saptamana inainte de alegeri din peisaj, o sa stiu cu siguranta unde e ... si e numai meritul Oanei.

concurs...

Habar nu am daca tema pe care o aleg acum se incadreaza in cea a concursului lui George. De fapt, m-am tot gandit despre ce as putea sa scriu... iesiri la iarba verde nu am mai facut de mult, despre petreceri nu am ce sa povestesc - toata lumea stie cum e - iar despre excursii... ultima iesire a fost anul trecut la Londra si despre asta am scris deja pe blog. Voi povesti insa, pe scurt, o excursie interesanta pe care am intrprins-o acum muuulti ani (se fac 4 in vara asta). Nu am poze pentru ca au fost facute pe film, iar de developat nu le-am developat nici acum... o sa spuneti ca sunt nebuna... poate ca sunt.


Era o zi frumoasa de 17 august. Nu am cum sa uit pentru ca e ziua de nastere a lui Alin si imi amintesc ca i-am telefonat sa ii urez la multi ani de printr-un fel de gara. Anul 2006, probabil cel mai frumos an al meu de pana acum.
Excursia am facut-o impreuna cu Micky (o colega de facultate si o buna prietena in acelasi timp), cu Tracy (o super femeie), cu Devon (fiica celei din urma) si inca o prietena a acesteia. Am plecat cu noaptea in cap. Conducea Tracy - cu un picior pe acceleratie si unul ridicat pe bord. Trebuie sa o intelegem - avea o durere cumplita la glezna.
Am renuntat la masina intr-o parcare de unde am luat un mijloc de transport in comun. Asa si trebuie. Sa intri cu masina intr-un ditamai orasul e destul de nechibzuit, mai ales cand vrei sa vizitezi cat mai multe. Ca sa ma scurtez, am calatorit cu un fel de tren... de fapt, era metrou ca il luam de undeva de jos... ma rog, retineti ca acolo am vazut cele mai lungi (a se citi inalte) scari rulante. Am vrut sa le fotografiez dar de unde stateam si cu aparatul ala rudimentar nu reuseam sa le fac sa intre cu totul in cadru cu niciun chip...
Vizitam orasul Washington, pentru prima si ultima data pentru mine... cel putin pana acum. Distractie mai putina. Am mers foarte mult pe jos, dar a meritat. Nu o sa va spun ordinea in care am facut turul orasului pentru ca nu imi amintesc. Stiu doar ca in The National Mall m-a frapat un miros intens de iarba verde... (Aviz domnisoarelor: The National Mall e un fel de parc, nu un centru comercial)
Am trecut pe la Lincoln, cam multe trepte, dar si Lincoln asta mare e acolo sus. Si de acolo se vad The Capitol si monumentul ala de seamana cu un obelisc dar de a carui denumire nu imi amintesc.
Nu puteam sa merg pana acolo si sa nu trec si pe la Bush (el era seful al mare pe vremea aceea). NU, nu am intrat, m-am uitat numai peste gard. Vizita la Casa Alba se face cu programare si nu asa, ca la muzeu. Oricum, nu m-ar fi primit sa bem o cafea, asa ca de ce atata deranj?
Nu am plans la Vietnam Memorial - asta asa, ca sa mai fac o referire la George. Aici e de fapt un perete luuung si negru pe care sunt trecute numele tuturor soldatilor cazuti in razboiul din Vietnam. Sinistru? Asa mi s-a parut si mie.
Muzeul national de istorie... Aici am cam stat ceva vreme... am vazut bijuterii de colectie, exponate interesante, animale impaiate, pantofii rosii ai lui Dorothy, pe Kermit ... Portretele presedintilor americani ... asezate cronologic, cred... Chestii din astea. Toata istoria lor, cate ceva despre inaintasii bastinasi, multe provocari pentru turisti...
Acolo am luat si masa de pranz... la Subway (au restaurante la parter)... supa de pui si sandvis... cina ? produse de patiserie cumparate dintr-o gara si papate in masina in drum spre casa.
Am trecut si pe la mall, da... de ce sa mint? Mi-am cumparat 2 genti (una roz - cadou pentru sora mea si una neagra - de uz general) ... Mai vreti? Nici nu mai stiu ce sa va povestesc. Sunt muuulte de zis. Oricum, cuvintele de baza au fost: caldura, praf, cu toate astea destul de curat, fara hartii pe jos, fara tigari aruncate aiurea, fara injuraturi... Multe obiective de vizitat pe metru patrat...
O zi a fost prea putin, dar a fost :)
Asta a fost una dintre cele mai interesante excursii ale mele... si pentru ca mie imi place mai mult sa vizitez decat sa povestesc ce am vazut... imi pare rau ca nu am poze... poate alta data .


Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre.

politicitati

Mi s-a luat de congres... cuvantul asta ma scoate din minti... Congresul PSD, Congresul PNL... wtf! Chiar nu se mai intampla nimic in tara asta decat reuniuni ale unor politicieni de 2 lei? Sa ma scuze cetatenii membri de partid care chiar stiu cu ce se mananca politica, dar mi s-a acrit de adunari populare pe care cateva televiziuni nationale le devoreaza...
La Antena 3 o gagica a rostit numele Crin Antonescu de cel putin 20 de ori in mai putin de 5 minute. As schimba, dar nu stiu pe unde am aruncat telecomanda de nervi.
Voi mai puteti?


PS: si aici trebuia sa vorbesc despre strategiile si proiectele liberale ale lui Crin, dar eu nu am inteles nimic din discursurile lui ametite de parfumul victoriei. Hai pa, ca ma mut la Minimax.