Mi se coloreaza zilele cu emotii si noptile cu vise. Pentru ca lumea insasi e un mare tablou. Mi-am gasit un loc. Al meu si numai al meu. Imi vine bine. Pentru prima data am ceva pe masura mea. Nu mi-e nici mic, dar mai ales nu imi e prea mare. Si as mai vrea sa schimb cate ceva pe-aici prin coltul meu, dar nu ma lasa inima.
Si acum ca stiu ce inseamna culorile potrivite, imi dau seama ca nu am pierdut nimic pana acum. Nicio culoare nu e prea rea, asa cum nici culorile potrivite nu sunt prea bune. Sunt doar potrivite. Adica se imbina perfect cu armonia mea. Ma simt bine si comod, dar ce-i un punct fix daca nu un loc in care te echilibrezi doar ca sa iti iei zborul?
