Cuib de vulturi

Am vizitat cuibul de vulturi de la Poenari. O cetate veche si un peisaj magnific. Cine ar fi crezut ca lucrul facut de mana omului si opera Naturii se pot impleti atat de bine?...

De azi, schimbare de look ...

Pentru ca a venit toamna si petru ca simteam nevoia sa fiu in ton cu natura, mi-am inchis culoarea parului cu ceva mai multe tonuri. Nu mi-e dor de suvitele blonde asa cum nu imi lipsesc nici caldura coplesitoare si nici mirosul de asfalt incins. Ma bucur doar de ploaia rece care ma trezeste din visare dimineata si de fiecare frunza care se pierde in pamantul rece si ud.
Nu mi-am schimbat doar infatisarea, ci si pofta de viata estivala. Sufar doar de sindromul ploii de toamna... sunt rece si marunta, dar ma strecor iute printre crapaturi si prevestesc inghetul ce va sa vina.

Inca o poezie...

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,  
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master; 
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
 
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!

Poezie....

... pentru ca in viata multe lucruri nu sunt la locul lor, ci acolo unde trebuie sa fie...

"El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal."

Fragment de scrisoare...

"Şi de-aceea de-azi-nainte poţi să nu mă mai întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi,
De ce dorm îngrămădite între galbenele file
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile...
De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură."

10 motive pentru care ador televizorul

1. Stirile ProTV de dimineata... si implicit Busu si datele despre vreme
2. Jurnalul public pentru ca are niste reportaje atragatoare
3. Midsomer Murders ... pentru ca fiecare om are sabiciunile lui
4. Dansez pentru tine, chiar daca e cu Banica
5. Champions League ... pentru ca exista pasiune pentru joc si total dezinteres penru competitii
6. HBO si toate filmele pe care nu le-am vazut la cinema
7. Criminal Minds - imi place pur si simplu
8. Cronica Carcotasilor cu sau fara Candyman
9. Reportaj Arges TV ... pentru ca ... nu e evident?!
10. Stirile Pro TV de seara - numai in zilele in care ajung la timp acasa

Si ar mai fi ceva! Dar nu mai are loc in lista... pentru spoturile publicitare destepte :)

Somewhere over the rainbow

Somewhere over the rainbow
Way up high
And the dreams that you dreamed of
Once in a lullaby
Somewhere over the rainbow
Blue birds fly
And the dreams that you dreamed of
Dreams really do come true
Someday I'll wish upon a star
Wake up where the clouds are far behind me
Where trouble melts like lemon drops
High above the chimney tops thats where you'll find me oh
Somewhere over the rainbow bluebirds fly
And the dream that you dare to,why, oh why can't I?

Well I see trees of green and
Red roses too,
I'll watch them bloom for me and you
And I think to myself
What a wonderful world

Well I see skies of blue and I see clouds of white
And the brightness of day
I like the dark and I think to myself
What a wonderful world

The colors of the rainbow so pretty in the sky
Are also on the faces of people passing by
I see friends shaking hands
Saying, "How do you do?"
They're really saying, I...I love you
I hear babies cry and I watch them grow,
They'll learn much more
Than we'll know
And I think to myself
What a wonderful world

Someday I'll wish upon a star,
Wake up where the clouds are far behind me
Where trouble melts like lemon drops
High above the chimney top that's where you'll find me
Oh, Somewhere over the rainbow way up high
And the dream that you dare to, why, oh why can't I?

Amintiri cu cirese coapte

"Mai intai inca nu s-a nascut derbedeul care sa-mi poatatrage mie un picior . Si apoi, cand am vazut ca nici nu-ti pasa de sarmanul catelus, m-am intrebat: cum se poate ca un asemenea baiat nemilos sa fie fiul celui mai bun frizer din oras..."

"Aia ti-ar face o demonstratie ca inima n-are cuib, ca in gura nu pot sa existe clopotei, decat poate la balci, ca nu se pot saruta toate florile, pentru ca unele-s amare, ca sa nu mai vorbim de urzici si altele."

Pentru ca fiecare frunza care cade e un vers dintr-o poezie

Peste dealuri zgribulite,
Peste tarini zdrentuite,
A venit asa, deodata,
Toamna cea intunecata.
Lunga, slaba si zaluda,
Botezind natura uda
C-un manunchi de ciumafai,
Cand se scutura de ciuda,
Imprejurul ei departe
Risipeste-n evantai
Ploi marunte,
Frunze moarte,
Stropi de tina,
Guturai...

Si cum vine de la munte,
Blestemind
Si lacramind,
Toti ciulinii de pe vale

Se pitesc prin vagauni,
Iar macesii de pe cimpuri
O intimpina in cale
Cu grabite plecăciuni...

Doar pe coasta, la urcus,
Din casuta lui de huma
A iesit un greierus,
Negru, mic, muiat in tus
Si pe-aripi pudrat cu bruma:

Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Nu credeam c-o sa mai vii
Inainte de Craciun,
Ca puteam si eu s-adun
O graunta cat de mica,
Ca să nu cer imprumut
La vecina mea furnica,
Fi'ndca nu-mi da niciodata,
Si-apoi umple lumea toata
Ca m-am dus si i-am cerut...
Dar de-acus,
Zise el cu glas sfirsit
Ridicind un piciorus,
Dar de-acus s-a ispravit...

Cri-cri-cri,
Toamna gri,
Tare-s mic si necajit

... poveste?...

Miroase-adormitoare vazduhul il ingrèun,
Caci vantul adunat-a de flori de tei troiene,
Si le asterne-n calea reginei dunarene.
Prin frunze aiureaza soptirile-i alene,
Cand gurile-nsetate in sarutari se-mprèun.
Cum ei mergand alaturi se cearta si se-ntreaba,
Nu vad in fundul noptii o umbra de roseata,
Dar simt ca-n al lor suflet trecu fior de gheata,
De-a mortii galbeneala pieriti ei sunt la fata...
Ei simt c-a lor vorbire-i mai slaba, tot mai slaba.
— Arald! striga craiasa — las’ fata sa-mi ascund,
N-auzi tu de departe cucosul ragusit?
O zare de lumina s-arata-n rasarit,
Viata trecatoare din pieptu-mi a ranit...
A zilei raze rosii in inima-mi patrund.

Pastila impotriva melancoliei

Daca au inceput sa cada frunzele inseamna ca a venit toamna. De fapt, si orb de-ai fi, n-ai avea cum sa nu iti dai seama ca vara si-a facut bagajele in graba si a aplecat in Hawaii in vacanta. Miroase deja a castraveti murati si a tuica de pruna... De departe se simte aroma porumbului copt si a mustului. Mai lipseste doar pastrama pentru ca totul sa fie cu adevarat un peisaj reusit de toamna. Peste toate astea, o sa cada bruma in curand. Si, ne dam seama ca in loc sa amortim ne trezim incet incet la viata. Ne apuca forfota... sa ne cumparam vinete pentru zacusca, sau sa ne facem vinul, sau pur si simplu sa ne strecuram rapid pe trotuare pentru a ajunge cat mai repede la munca unde e mai cald si mai bine decat pe afara. Ne miscam intr-una toamna, parca mai mult decat in anotimpul cald. O luna de-acum incolo ne cautam hainele groase, ne fataim prin magazine dupa pantofi, ghetute sau paltonase pufoase si comode. Fara sa ne dam seama, in mai putin de doua luni, o sa ne facem planuri de sarbatori. Strangem bani de cadouri, cautam cele mai bune solutii de vacanta, cautam o reteta simpla de cozonaci ca sa nu ne mai imbolnavim din mirosul imbietor care strabate cu nesimtire pe sub usa vecinii.
Toate astea in anotimpul amortirii, cand se presupune ca trebuie sa fim melancolici, sa plangem dupa iarba verde si dupa nisipul de la mare.

Nu poti vedea bine decat cu sufletul... Esentialul este invizibil pentru ochi

"And at night you will look up at the stars. Where I live everything is so small that I cannot show you where my star is to be found. It is better, like that. My star will just be one of the stars, for you. And so you will love to watch all the stars in the heavens . . . they will all be your friends. And, besides, I am going to make you a present . . ."

"All men have the stars," he answered, "but they are not the same things for different people. For some, who are travelers, the stars are guides. For others they are no more than little lights in the sky. For others, who are scholars, they are problems. For my businessman they were wealth. But all these stars are silent. You--you alone--will have the stars as no one else has them--"

"In one of the stars I shall be living. In one of them I shall be laughing. And so it will be as if all the stars were laughing, when you look at the sky at night . . . You--only you--will have stars that can laugh!"

Si inca una...

Am auzit-o undeva de curand. Trebuie sa scriu undeva ca altfel o uit...
Basmele nu ne invata ca nu exista balauri, basmele ne invata ca balaurii pot fi invinsi.
Fiecare intelege ce vrea si ce poate. Noapte buna!

3 zile libere=concediu?

Dap, am trei zile libere... de vineri pana luni... ce fericire! Am inceput cu dreptul ... mi-am redescoperit casa, acel loc care nu mai era de mult timp acasa... am fost o adevarata gospodina azi ... prajituri - cele mai simple, bieninteles -, clatite... si am stat toata ziua cu Florin ... Ce bine e acasa! (si nu fac reclama la odorizant). Pentru toti cei obositi, faceti prajituri ca va trece :)

The End of the World?!

Maine, oamenii de stiinta vor experimenta ... dupa cativa ani de letargie experimentala, mintile luminate ale planetei vor face un experiment menit sa revolutioneze fizica si chimia...
Carcotasii spun ca aceasta incercare va aduce sfarsitul lumii pentru ca in urma acesteia, vor aparea niste gauri negre a caror dimesiune nu poate fi estimata apriori. S-au facut simulari cu ajutorul calculatoarelor - alta inventie pe care multi au privit-o indoielnic si si-au scuipat in san - care au speriat destui oameni ce asteapta tematori de-acum ziua de maine.
Cu siguranta, daca acest experiment va reusi, sfarsitul unei lumi este aproape. Noile tehnologii vor naste o noua era, in care se vor gasi metode alternative pentru conservarea resurselor naturale si asa pe terminate.
In acelasi timp, o noua tehnologie va aduce, cum se intampla in majoritatea cazurilor, o gramada de nenorociri (pentru cine nu ma crede, a se vedea povestile despre bombele atomice, armele biologice si alte de-astea). O vorba spirituala de-am vazut-o eu intr-un film cand cineva cita dintr-un cantec... Que sera, sera... care va sa zica... noul experiment va diminua efectul de sera... care, bineinteles, va fi absorbit de gaura neagra ... am voie sa sar de la una la alta, oricum este ultima postare inainte de sfarsitul lumii... putini au sa o citeasca, nici ei nu vor avea vreme ... chiar... Cum o fi intr-o gaura neagra?

Circul....

Despre magia circului am mai scris cate ceva si cu alte ocazii. Intre timp am descoperit circul din culise... asa cum este acest loc fascinant in spatele cortinei. Un reportaj pe aceasta tema puteti vedea joi la ora 8. Tot ce trebuie sa faceti este sa folositi telecomanda ca sa comutati pe Arges TV sau sa accesati www.argestv.ro.
Vizionare placuta! :)
PS: uitasem sa va spun ceva important.... reportajul este realizat de Ema Pirciu

la final nu ramane decat... un zambet?

La final nu ramane decat... cenusa. Atat... restul s-a ars. Important este sa arzi cu flacara mare, impresionanta, ca sa isi aminteasca toti de tine. Focul arde, parjoleste si atunci ramane ceva in urma. Daca nu, e doar cenusa, gri, rece, si care zboara dusa de vant... Si pluteste sus, sus, tot mai sus pana la nori ... Ai ars frumos, te-ai stins inliniste si acum plutesti pe un nor pana cand, o picatura de ploaie te coboara iar in pamantul insetat... si ai sa ajungi pe o petala de floare... Si am sa te culeg, sa te pun la piept, sa imi auzi bataile inimii si sa respiri in acelesi ritm cu mine... Si atunci ai sa simti fericirile si tristetile mele, si vom plange impreuna pana cand nu o sa mai avem putere decat sa zambim...

Fraze fara logica, dar cu inteles

La inceput Romania a fost o gaura neagra, dar nu una oarecare, ci o gaura neagra ce atragea mizeriile lumii. Asa a ajuns minunata noastra tara sa aiba propria colectie de specii si specimene, de situatii la care nimeni in afara de jurnalisti nu s-ar fi gandit vreodata.
Cazuri care sa iti arate ca lumea e un mare haos sunt peste tot. Cea mai mare vina o au mass media, aceste uriase mecanisme are au transformat constiinta nationala in pseudoadevarul conform caruia suntem o tara de ramoliti a carei unica sansa de revigorare este o generatie mult prea EMOtionata. Nu mai spune nimeni nimic despre mica si frumoasa Romanie, ci despre o bucata din teritoriul dintre Moscova si Paris in care rromii asculta manele, accidentele se tin lant, violurile se iau ca pastila, de trei ori pe zi si peste toate e Elodia, care trage sforile. Cam asa arata tarisoara noastra carpato danubiano pontica pentru care s-au jertfit bunicii si strabunicii bunicilor nostri pe cine mai stie unde. De fapt si de drept, drumurile sunt proaste, nu trebuie sa vedem la televizor ca sa ne dam seama, oamenii sunt ciudati, dar in majoritate simpatici - asta nu o sa vedem la teve pentru ca nu vinde -, alimentele nu sunt scumpe daca le raportezi la tuica pentru care rumanul are intotdeauna bani, iar copiii nu sunt toti emo, ci numai doi trei pe cartier au inclinatii ciudate. Muntii au ramas tot frumosi, campul e mai putin verde, ce-i drept (de la incalzirea globala), iar apa nu mai e ca cristalul, dar exista varianta imbuteliata. Ce vreau sa spun e ca mizeria nu este viata pe care o traim, mizeria este realitatea asta idioata pe care ne-o insufla ziaristii. Doamne, de ce spun tocmai eu asta?
E un adevar prea crunt, si totusi ramane un adevar. Un accident pe autostrada nu inseamna ca suntem un neam de oameni betivi care se urca la volan. O mama care isi ucide copilul socheaza opinia publica... nu este vorba de un fenomen social, ci de un caz particular, nefericit si grotesc, dar totusi particular. Doua pustoaice care fac trotuarul nu transforma o generatie intreaga in copii pierduti...
Adevaratele probleme nu se vad la televizor decat in treacat pentru ca sunt greoaie, plictisitoare si nu vand. Ne doare ca un om a murit in Afganistan. Toti spun la datorie si asta vinde ziare, dar nimeni nu intreaba la datoria cui pentru ca o astfel de polemica nu intereseaza. Va interesa numai cand vom avea pagini intregi cu morti sau cu raniti, dar va fi prea tarziu. O trimitem pe Teodora de pe un blog pe altul in speranta ca vom strange banii pentru o operatie... 30 de mii de euro... Sunt sarcastica daca spun ca atat valoreaza un ceas cu pretentii... Dar nimeni nu spune ca avem o multime de copii in situatia ei de care nu a auzit nimeni. Povestea vinde. Trist este insa ca, desi stim povestea, nu vedem fenomenul. Asta e mizeria lumii noastre. Am primit atata informatie eronata de la ziare, incat nu mai gandim nimic cu propriile capsoare obosite de la atatea joburi.
Asa arata viata creata de ziaristi. Dauneaza grav sanatatii, dar nu ne putem lipsi de informatia pe care ne-o ofera ...

...putina muzica...

Cei care nu ma cunosc ar spune ca sunt romantica ... de fapt, apreciez muzica buna, indiferent de stil. Ascultati cu atentie si, de ce nu?, cu placere... Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=qkOmoeGNz3A

Cand sau cum... care este intrebarea?

Cand e bine sa mergi tot inainte si cand ar fi cazul sa te lasi pagubas... cam asta ar fi intrebarea. Poate e bine sa mergi inainte indiferent de obstacole, dar la fel de bine pentru neuroni este sa te lasi pagubas atunci cand vezi ca nu ai cu cine... In acelasi timp, ai tendinta cretina sa mergi inainte numai ca sa le demonstrezi mariilor sale ca nu te sperie pe tine o pata... Ciudata fiinta umana care crede ca totul se rezuma la nimic si ca nimicul, in nemernicia lui, inseamna totul. Gandindu-ma mai bine, poate ca intrebarea nu este cand, ci cum... cum sa mergi inainte cand dai de tot felul de viermisori gumati care se topesc la ploaie, dar care vor sa te scarbeasca si sa te faca sa ii ocolesti, numai de dragul distractiei? Sau cum sa dai inapoi cand tot ceea ce iti doresti este sa iti vezi frumusel de treaba si, intr-un exces de zel cineva te "ajuta" sa ajungi mai repede la destinatie?
Ideea e ca ajungi in anumite momente cand ai vrea sa lasi totul balta si sa fugi de nesimtirea unora cu doua randuri de fete in rucsac. Cand si cum sa o faci, daca tot ceea ce iti doresti cu adevarta este sa mergi inainte?

Tonto el que no entienda........

Tonto el que no entienda.

Cuenta una leyenda
Que una hembra gitana
Conjuró a la luna
Hasta el amanecer.
Llorando pedía
Al llegar el día
Desposar un calé.


"Tendrás a tu hombre,
Piel morena,"
Desde el cielo
Habló la luna llena.
"Pero a cambio quiero
El hijo primero
Que le engendres a él.
Que quien su hijo inmola
Para no estar sola
Poco le iba a querer."


Estribillo:
Luna quieres ser madre
Y no encuentras querer
Que te haga mujer.
Dime, luna de plata,
Qué pretendes hacer
Con un ni?o de piel.
A-ha-ha, a-ha-ha,
Hijo de la luna.


De padre canela
Nació un ni?o
Blanco como el lomo
De un armi?o,
Con los ojos grises
En vez de aceituna --
Ni?o albino de luna.
"?Maldita su estampa!
Este hijo es de un payo
Y yo no me lo callo."


Estribillo

Gitano al creerse deshonrado,
Se fue a su mujer,
Cuchillo en mano.
"?De quien es el hijo?
Me has enga?ado fijo."
Y de muerte la hirió.
Luego se hizo al monte
Con el ni?o en brazos
Y allí le abandono.


Estribillo

Y en las noches
Que haya luna llena
Será porque el ni?o
Esté de buenas.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.