Cântecele Serafimului. Anne Rice

”Cântecele Serafimului” de Anne Rice e o serie de două volume, ambele avându-l ca protagonist pe Toby O'Dare, un asasin plătit care nu își cunoaște patronul și care este recrutat să lucreze de cealaltă parte a baricadei. Practic, personajul e în misiune, gata să ucidă din nou, când un înger îi oferă șansa de a-și repara greșelile și de a începe o nouă viață, de data aceasta luptând pentru o cauză dreaptă.

Partea interesantă începe în momentul în care Toby, acum de partea celor buni, trebuie să călătorească în timp pentru a evita uciderea unor persoane nevinovate și pentru a schimba astfel cursul istoriei.  

Primul volum a apărut în 2009. În limba română, cărțile au fost tipărite în 2011, la LEDA, Grupul Editorial Corint. ”Vremea îngerului” și ”Dragostea și răul” sunt două romane bine documentate. Prima ne duce înapoi în 1257, la Londra, în mijlocul unui conflict între creștini și evrei. În al doilea volum, Anne Rice își trimite personajul la Roma, în vremea lui Michelangelo și a Papei Leon al X-lea (sfârșitul secolului al XV-lea), pentru a salva un om nevinovat de la moarte. 

Ambele povești pornesc de la fapte reale, iar cititorul are ocazia să afle detalii interesante despre adevărul istoric la sfârșitul fiecărui volum. Toate întâmplările descrise sunt însă  rezultatul fanteziei, după cum mărturisește însăși autoarea. 

Faptele istorice de la care pleacă cele două romane sunt legate de condiția evreilor în Europa, în Evul Mediu și în perioada Renașterii. Seria naște multe întrebări despre modul în care creștinii au ales să își impună credința, despre ce înseamnă de fapt Bine și Rău și despre cât este de justificată omorârea unor oameni nevinovați în numele credinței.  

Mi-a dat târcoale un gând mai profund, dar n-am putut să-l păstrez. Avea legătură cu natura duală a binelui și a răului, cu felul în care Dumnezeu poate extrage ce este minunat din orice ființă omenească. Dar gândul s-a dovedit prea complex pentru mine. Am simțit că nu sunt menit să îl duc până la capăt - numai Dumnezeu știa dacă întunericul și lumina se amestecau sau erau separate - și n-am fost în stare decât să dau glas remușcării, n-am reușit decât să mă rog pentru curaj, pentru reușită. (Vremea îngerului)

 

Cele două thrillere sunt în același timp cărți fantasy și istorice. Pe scurt, e o poveste cu îngeri și asasini care dorește să aducă în atenția noastră părți mai puțin cunoscute ale istoriei. Îmi plac pentru că împletesc armonios povești bine scrise, descrieri sugestive ale celor două orașe și o serie de concepte abstracte, precum păcatul, iertarea, dragostea, ura, puterea rugăciunii și existența îngerilor. Revenind la personajul principal, adaug că, pe parcursul acțiunii, viața lui Toby se schimbă radical, mulțumită celor doi îngeri care îl ghidează în permanență, îngerul său păzitor și Serafimul. Fragmentele în care apar aceste personaje sunt pline de dialoguri profunde, majoritatea având ca temă iertarea, dragostea infinită a lui Dumnezeu, posibilitatea unui nou început și nevoia de credință.  

Fuseseră luni, poate chiar ani, când trăisem obsedat de posibilitatea sinuciderii, timpuri când îmi plănuiam moartea în funcție de ce s-ar fi întâmplat cu rămășițele mele. De absolut fiecare dată când duceam la îndeplinire unul dintre asasinatele comandate de Justițiar, trimițând cu multă pricepere încă un suflet în necunoscut, eram atât de tentat să-mi iau viața, încât era o minune că supraviețuisem. Ce s-ar fi ales oare de viața mea dacă aș fi făcut acest pas? (Dragostea și Răul)

 

Finalul lasă loc pentru o a treia carte. Neașteptat și crud, îi trimite pe cititori cu gândul la aceeași întrebare care se citește printre toate rândurile cărții: e drept să faci rău pentru o cauză nobilă? În același timp, sugerează însă o a doua întrebare, mult mai crudă: ești pregătit pentru consecințele faptelor tale, oricare ar fi acestea?