Atac in biblioteca

Gata cartea! Sa va zic de acum care e criminalul si sa va spun daca mi-a placut?

Nuuuu. Astept intai intalnirea bloggerilor de vineri si apoi poate o sa scriu si pe blog. Dar ca sa nu trec asa repede pe aici o sa va zic ca nu mai citisem nimic de George Arion inainte si ca oricum nu aveam prea mari pretentii de la un roman politist de o suta si ceva de pagini. Atac in biblioteca parea mai degraba un rezumat la inceput.

Am ramas placut surprinsa de modul cum a fost construit subiectul. M-a tinut cu sufletul la gura si am dat gata cartea cat ai clipi. Desi nu pot sa zic ca stilul m-a dat peste cap, nu am putut sa nu remarc originalitate, umor si o oarecare usurinta in a expune fiecare idee noua atunci cand parea ca ancheta a ajuns intr-un punct mort. Finalul este oarecum diferit de orice altceva am mai citit pana acum. Pare mai degraba sfarsitul unui articol de pus pe blog. Sa fie o gaselnita gazetareasca sau inca o incercare de a sparge cu totul monotonia? Relatarea la persoana I si limbajul extrem de familiar il fac, in aceasta carte, pe George Arion un fel de Creanga-detectiv particular. Stilul nu este nici gazetaresc, nici exclusiv beletristic. Imi pare mai degraba original si atat. Cred ca marele avantaj al autorului este atmosfera creata. O poveste bine spusa amestecata cu cateva detalii picante si un deznodamant amanat pentru a duce cititorul incet, dar sigur pana la ultima pagina.

Una peste alta, a fost o experienta interesanta. Cine ar fi crezut ca un roman politist poate fi atat de plin de umor...