"Portalul sufletului meu" este tema pentru azi. Cum sa aberez pe aceasta tema? Nu stiu. Nu imi dau seama nici macar de unde sa incep. Sa definesc portalul, sa ii dau eu o definitie personala? Sa descriu intrarea spre sufletul meu? Asta daca am unul. Omul este alcatuit din trup, suflet si minte. Iar ultimele doua formeaza spiritul. Am citit eu asta undeva. Deci am.
Dar ce este portalul sufletului nu am citit nicaieri si nu cred ca pot imagina intrarea intr-un suflet. Oricum, pare greu sa orientezi in cuvinte un lucru imaterial, o notiune. Eu vad sufletul ca un labirint. Se poate intra de oriunde. Mai greu este insa sa iesi sau sa gasesti destinatia. Pentru ca, de cele mai multe ori, nici macar nu stii ce cauti. Sufletul e ca Universul.In continua expansiune. Adica, cu fiecare experienta mai afli cate ceva despre tine si despre ceilalti. Fiecare fiinta isi poate lasa amprenta peste sufletul meu, iar asta nu depinde neaparat de mine. Ma poate schingiui si inchide cu un gard de nepatruns sau ma poate ajuta sa ma dezvolt, sa regasesc lucruri din sufletul meu la care nici nu gandeam. Cum ai putea sa definesti sufletul, aceasta minune a Creatiei, aceasta parte de Dumnezeu? Pentru ca, pana la urma, pare imposibil. Orice definitie poate fi rasturnata de o noua descoperire a eului interior. Iar portalul sufletului e o notiune inexistenta pentru mine. Sufletul nu poate fi patruns, nu in totalitate. Sufletul este Creatia asa cum creatia vine din suflet. Nu exista nici inceput, nici sfarsit. Asa cum spuneam. Un labirint perfect rotund. Esti inauntru. Nu poti iesi, dar nici macar nu iti doresti asta.
Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
Dar ce este portalul sufletului nu am citit nicaieri si nu cred ca pot imagina intrarea intr-un suflet. Oricum, pare greu sa orientezi in cuvinte un lucru imaterial, o notiune. Eu vad sufletul ca un labirint. Se poate intra de oriunde. Mai greu este insa sa iesi sau sa gasesti destinatia. Pentru ca, de cele mai multe ori, nici macar nu stii ce cauti. Sufletul e ca Universul.In continua expansiune. Adica, cu fiecare experienta mai afli cate ceva despre tine si despre ceilalti. Fiecare fiinta isi poate lasa amprenta peste sufletul meu, iar asta nu depinde neaparat de mine. Ma poate schingiui si inchide cu un gard de nepatruns sau ma poate ajuta sa ma dezvolt, sa regasesc lucruri din sufletul meu la care nici nu gandeam. Cum ai putea sa definesti sufletul, aceasta minune a Creatiei, aceasta parte de Dumnezeu? Pentru ca, pana la urma, pare imposibil. Orice definitie poate fi rasturnata de o noua descoperire a eului interior. Iar portalul sufletului e o notiune inexistenta pentru mine. Sufletul nu poate fi patruns, nu in totalitate. Sufletul este Creatia asa cum creatia vine din suflet. Nu exista nici inceput, nici sfarsit. Asa cum spuneam. Un labirint perfect rotund. Esti inauntru. Nu poti iesi, dar nici macar nu iti doresti asta.
Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian
imi place cum ai concluzionat!
RăspundețiȘtergereCea mai grea tema. Eu asa am zis.
RăspundețiȘtergereomu care scrie ceva despre orice e egal cu cel care face din rahat prastie si care sa mai si traga....ce atata vaicareala. Bravo Ema, ai vrut nu ai vrut ti-a iesit >:D<
RăspundețiȘtergereUite ca pana la urma a iesit frumos:)...mie mi-a placut:)
RăspundețiȘtergereDeci nu suntem liber, până la urmă? Id-ul meu spune şi el asta, aşa că ar cam trebui să accept evidenţa, nu?
RăspundețiȘtergere