Portretul lui Dorian Gray

Raluca s-a tinut de cuvant asa ca saptamana aceasta am fost ocupata cu "Portretul lui Dorian Gray", o carte interesanta despre arta, suflet si pacat.
Actiunea romanului se petrece la Londra, poate singurul loc din lume in care toata aceasta poveste ar fi fost posibila. Intr-adevar, povestea lui Dorian Gray si a minunatului sau portret este o fantezie dar dorinta ascunsa ca acest lucru sa se intample cu adevarat face aceast roman diferit.
Istoria e simpla, dar sentimentele descrise sunt extrem de complexe. Harry si Basil - primul, unul din nobilii englezi de prim rang, iar cel de-al doilea, un pictor talentat - discuta despre Dorian Gray si despre portretul sau aproape terminat. Frumusetea modelului nu lasa loc decat pentru admiratie pana la extrem si astfel cei doi vor ramane fascinati de chipul lui Dorian Gray pentru totdeauna. Dupa ce portretul este terminat, Dorian Gray rosteste cu voce tare poate cea mai nebuneasca dorinta: Sa ramana vesnic tanar si frumos, in timp ce portretul sau ar urma sa imbatraneasca.
Din pacate insa dorinta tanarului se indeplineste si de aici nicio umbra nu mai perturba chipul angelic al lui Dorian. Chinurile, dezamagirile sau moartea unei fiinte nevinovate, nimic nu lasa urme vizibile pe fata tanarului. Toate insa se prind adanc in sufletul sau si sunt redate cu mana de artist a destinului in portretul care a fost candva cea mai buna opera a lui Basil Hallward. Asa cum era de asteptat, Dorian incuie portretul si il tine departe de ochii oricui ar fi putut ghici vreodata ce taina ascunde perfectiunea chipului sau.
Dupa ani de desfrau si pacate, Dorian este acelasi tanar de o neasemuita frumusete. Tristetea lui se vede insa in chipul urat si in figura garbovita din tabloul ascuns in pod. Intreaga societate londoneza vorbeste de Dorian Gray si despre pactul sau cu diavolul. De-a lungul vietii sale tanarul a reusit sa distruga mai multe reputatii si sa aduca in pragul pierzaniei pe multi dintre tinerii de familie buna din Londra. Nicio urma de rautate nu se vede insa pe chipul angelic al lui Dorian. Chefurile din tavernele rau famate, alcoolul si drogurile nu lasa nicio urma.
Basil vine intr-o noapte pentru a-i cere socoteala lui Dorian Gray. Din vanitate, tanarul il duce pe artist in pod unde ii arata acestuia ce a ramas din frumusetea de odinioara a portretului sau. Adevarata fata a lui Dorian il lasa pe pictor mut de uimire. In timp ce isi privea cu durere opera, Basil moare ucis miseleste de pumnalul lui Dorian Gray. Din nefericire insa sirul pacatelor nu se opreste aici si inca doua morti vor mai cadea pe umerii si asa garboviti ai celui care si-a vandut sufletul pentru un chip perfect.
Deznodamantul este pe masura povestii. Un chip frumos nu poate lupta cu un suflet prea negru de la atata nesabuinta si nicio pasiune nu mai alina un suflet ratacit. Ideea ca exista undeva o dovada a constiintei sale incarcate il aduce pe Dorian Gray in pragul nebuniei. Cu furie, acesta spinteca portretul cu acelasi cutit cu care si-a omorat prietenul. A doua zi servitorii isi gasesc stapanul mort in fata portretului spintecat, care il arata pe Dorian Gray la 20 de ani. Langa pictura, statea un om garbovit, uscat si cu chip urat. L-au recunoscut pe Dorian Gray dupa inele.
Recunosc ca m-a tentat povestea. Poate ca as fi vrut sa fiu in locul lui Dorian Gray. Spun ca nu as fi cazut niciodata prada tuturor tentatiilor, dar stiu ca mi s-ar fi intamplat exact la fel. Poate si din aceasta cauza cartea mi s-a parut extrem de interesanta.