Baletul Mecanic

Baletul Mecanic - Cezar Petrescu

Sacrificiul suprem atrage ura. Si cand ura devine o entitate de sine statatoare, geniul omului devine perfectiunea sentimentelor negative.

Cursul vietii este doar o reprezentatie, mai buna sau mai proasta, dupa posibilitati. Oamenii, niste actori. Fiinte fara vlaga, uneori fara dorinte sau ambitii. Simpli dansatori intr-un urias balet in care unii, mai isteti, targ toate sforile.
Dan este un tanar de bani gata care nu a facut niciodata nimic cu viata lui. Aflat in strainatate, o cunoaste pe Angela cu ochi de azur, o femeie frumoasa pentru care face o pasiune mistuitoare. Avertismentele care o vizau pe Angela nu au avut niciun efect asupra tanarului si necoptului rentier si acesta reuseste sa intre intr-un anturaj periculos, care ii toaca toata averea si il lasa pe drumuri. Angela moare, dupa ce recunoaste ca nu l-a iubit niciodata si ca toata aceasta increngatura de relatii de prietenie a fost atent gandita de catre unul dintre amicii sai, Eliazar.
Eliazar, de altfel, este personajul cheie al romanului. Intruchiparea unui sentiment de ura izvorat dintr-un sacrificiu suprem pentru femeia iubita, acest personaj este raul absolut. Strateg desavarsit, Eliazar este un geniu nu doar in biologie sau matematica, ci si in arta de a face rau. Iubeste mizeria umana si colectioneaza articolele din ziare care ilustreaza cele mai de jos manifestari ale umanitatii. Traieste cu pasiune crima, razbunarea, incestul sau violul si studiaza cu atentie fiecare etapa a pierderii lui Dan in hatisurile tesute cu maiestrie de el si de camarazii sai de rautati.
Noaptea in care totul se destrama este cea in care Angela moare si este razbunata de fratele ei, o matahala, tot numai instinct si sclipire. Un om care incearca din rasputeri sa iasa de sub panzele de paianjen ale lui Eliazar, dar care este tras cu brutalitate inapoi in noroi de catre fostii sai camarazi.
Dupa ce o pierde pe Angela, Dan ramane singur si sarac. Vagabond de Bucuresti, traieste de la o zi la alta si doarme in subsoluri. Norocul ii surade si este angajat de un individ care isi spune siesi Coppelius. Acest personaj enigmatic ramane o mare necunoscuta a romanului de la prima aparitie si pana cand isi da ultima suflare. Coppelius este un Eliazar fara pic de rautate. Geniu, manuieste la fel de bine arcusul viorii si cheia franceza si uimeste pe toata lumea prin simplitatea de care da dovada. Angajeaza opt oameni, toti la fel de nenorociti ca si Dan pentru a pune in aplicare o idee mareata: un balet mecanic, in care toate marile sentimente ale lumii sunt doar niste androizi.
Treaba merge ca pe roate. Dan se casatoreste cu Ludmila, croitoreasa care trebuia sa imbrace papusile din balet, iar restul angajatilor reusesc sa devina toti oameni de isprava.
Feeria se rupe insa atunci cand Coppelius le da androizilor chipuri. Spre uimirea lui Dan, Puritatea are chipul Angelei, Forta elementara are chipul lui Bibia, fratele ucigas, iar Ura este insusi Eliazar. Lucruri stranii incep sa se petreaca in atelier si toti isi ies din minti, ca si cum papusile ar fi scos la iveala tot ceea ce e mai rau in om.
Finalul este doar incheierea grandioasa a unui act dintr-un mare balet al lumii. Dan si sotia lui , Ludmila, sunt atacati de papusile mecanice, sub ochii lui Coppelius. Dan o arunca pe Ludmila in fata ciocanului lui Bibia pentru a salva chipul de gheata al Angelei. Papusile, coordonate de ura suprema a lui Eliazar, isi omoara creatorul, in timp ce Dan fuge fara sa se uite inapoi si revine la viata mizera.
Baletul Mecanic este o carte bine scrisa. Atat de bine incat, actiunea, desi putin romantica, putin fantastica, putin realista, reuseste sa transmita un mesaj: Totul se repeta, ciclurile sunt intotdeauna aceleasi. Oamenii puternici nu sunt aceia care detin controlul, dar oamenii care detin controlul inving intotdeauna.