Speriată de Apocalipsă, o elevă a fugit de acasă. Ce înţelegem de aici?

Pornesc de la faptul că aş putea să vorbesc prostii şi că fata ar putea la fel de bine să zacă pe undeva, inconştientă sau ucisă de cine ştie cine. 

Dar cum tatăl şi duhovnicul (?!) dau zvon prin presă că eleva, un copil inteligent şi muncitor de altfel, a pornit-o pe căi greşite şi a fugit de teama Apocalipsei, iau de bună această variantă mediatizată intens. 

Şi înţeleg de aici că religia e de multe ori prost înţeleasă şi că un creier exclusiv preocupat cu studiul nu are sau nu mai are puterea să îşi aleagă de unul singur o cale. Exclud varianta în care fata ştie foarte bine ce vrea la 15 ani. Ca o paranteză, vor veni o droaie de oameni încuiaţi care vor spune că e doar un copil visător pe care ei nu îl înţeleg, ca doar "altele la vârsta ei au şi copii". Ce vă mai plac extremele!!! 

Mi-e milă de biata copilă, indiferent de varianta în care a dispărut. De ce? Pentru că la 15 ani ar trebui să ai alte preocupări, nu Apocalipsa. Bine, voi religioşi extremişti, care oricum nu-mi citiţi blogul, ştiu ca pe toţi ar trebui să ne preocupe viaţa veşnică şi Judecata de apoi, dar lăsaţi-mă să cred că la 15 ani ar trebui să ai alte planuri. Şi acum ideea principală: Cum a ajuns fata asta să aibă idei din astea psihedelice? Pe bază de influenţe externe nefaste, zic eu. Copilul ăsta îşi suna mama în fiecare zi să îi spună că a ajuns la şcoală şi îşi petrecea timpul liber cu bunica la biserică. Nu avea prea mulţi prieteni. Păi de-aia, că era un copil cuminte. 

Cazurile de copii care scapă de acasă şi umplu paginile ziarelor cu crime, violuri sau sex consimţit la 14 ani ar trebui să ne dea de gândit. Dacă ei sunt nişte cauze pierdute ale sistemului, sau nişte excepţii, de fata asta inocentă ce mai puteţi spune? 

Hai să scoatem capul din nisip. Lumea se schimbă. Ne creştem copiii ca în secolul 19 şi le dăm drumul în era în care trăim. Îi protejăm de tot ce e rău pe lume, ca să dormim noi liniştiţi. Dar părinţii ăştia nu se gândesc la faptul că va veni vremea când copilul va ieşi din aria asta de siguranţă? Dacă nu ştie nimic din ce e rău pe lume, cum se va proteja el? Dar probabil că cei mai mulţi nu pot să vadă dincolo de faptul că un copil de 10 înseamnă niciun stres pentru mami si tati. 

Aflu tot din ziare că fata le-a lăsat un mesaj în care le spunea că alege viaţa monahală. Şi culmea, tot părinţii nu sunt de acord! Oameni buni, dacă fata e la mănăstire, sunteţi nişte fericiţi. Cum spuneţi acum că nu vă place calea aleasă de ea? Nu pentru o astfel de viaţă aţi îndrumat-o atâta vreme?