11/06/2009

Cronica unei morti anuntate

Dupa titlu, cartea pare mai degraba un roman psihologic decat o radiografie a unei comunitati cu oranduiri precise. De ce a fost ucis un om cand un oras intreg putea evita aceasta crima? Romanul este raspunsul la aceasta intrebare. Santiago Nasar este un tanar care este ucis cu sange rece de doi frati gemeni, niste tineri care au sperat pana in ultima clipa ca va exista o persoana in oras care sa ii opreasca. Crima este una de onoare pentru ca victima le dezonorase sora sau, cel putin, asa spusese tanara.
Actiunea se petrece rapid, iar lipsa cronologiei acestei carti bulverseaza total un cititor si asa pierdut in detalii despre activitatea fiecarui membru al comunitatii. Deliciul cartii este ca, la final, nu mai ai nicio nelamurire. Totul devine dintr-o data extrem de clar, iar scena mortii este construita in asa fel incat sa intregeasca aceasta prezentare cu lux de amanunte a unor personaje total nesemnificative si lipsite de importanta pentru actiune.
Nu e o carte pentru iubitorii de frumos. E mai degraba un roman care cucereste prin lipsa de imaginatie a personajelor. Totul este un tablou al unei dimineti agitate, in care fiecare personaj este descris pentru a justifica parca prezenta lui in imagine.
Gabriel Garcia Marquez are capacitatea sa atraga printr-un subiect de altfel deloc placut. Nu e romanul unei crime, nu este povestea unui mister, nimic nu te tine cu sufletul la gura. Cu toate acestea, nu poti renunta sa citesti cartea pana la final. Pentru ca aceasta comunitate te tine ca un magnet si meritul autorului este acela ca face fiecare personaj deosebit de atragator.

2 comentarii:

  1. Aha, bine ca ai povestit-o inainte de intalnirea clubului. Probabil vrei sa scapi de intrebari. S-o crezi tu !

    RăspundețiȘtergere
  2. ce cronica interesanta! ma faci sa vreau sa o recitesc :D

    RăspundețiȘtergere