Colinde

Cand eram mica, pe 23 eram la tara la Stefanesti. Mergeam si eu, ca mai toti copiii din sat, sa colindam. Strabunica imi facea traista din prosop. Un prosop impartit in 3 parti egale. Doua se cos pe margini, iar a treia parte vine deasupra deschizaturii, ca si cum ai inchide geanta. Ii mai punea si un cordon si era gata traista. In ea strangeam covrigi si mere. Nu imi aduc aminte sa ma fi bucurat in exces de ele. A doua zi mancam covrigi incalziti pe plita, iar apoi nu mai stiu ce se intampla cu restul covrigilor.
Cand am mai crescut, am inceput sa colind pe la vecini, in Popa Sapca. Cand primeam covrigi sau mere nu era nicio bucurie prea mare. Imi placea sa merg cu colindul, dar nu suportam plasa cu covrigi tari si cu mere. Imi amintesc ca intr-un an, cineva ne-a dat suc. Cred ca era Fanta de portocale. In pahare cilindrice, cu desene. A venit chiar la momentul potrivit. In toata agitatia noastra si uitasem cat ne e de sete.
In ultimii ani numai am primit colindatori. Anul trecut si acum doi ani le-am dat bani. Ca tare ma mai bucuram si eu cand primeam cate o moneda. Anul asta, am zis sa schimb putin atmosfera si mi-am creat o noua traditie de Craciun. Am facut colaci cu miere si nuca. De fapt, au iesit ca niste painici rotunde pe care le-am insiropat si peste care am pus miere si nuci maruntite. Si ca sa ii premiez pe micii colindatori care s-au riscat sa guste din preparatele mele, le-am oferit ciocolata calda si ceai, pentru cei care tineau post.
Mai jos sunt poze cu covrigo-colacii mei (gustosi chiar), inainte si dupa ce i-am bagat la cuptor.





PS pentru George, care sigur nu crede in talentul meu de bucatatreasa...
Da, aluatul a fost framantat de dadaca lui Florin, care a ajuns exact la timp ca sa vada ca nu am nicio idee despre cum se framanta painea...
Iar la final, bucataria a fost un dezastru, asa ca am mai muncit o jumatate de ora ca sa curat mizeria.
Important e ca, pana la urma, totul a iesit bine ...