Adam si Eva

..."Cine vrea sa explice totul prin cuvinte ajunge curand sa nu poata explica nimic"...

Filosofie si sentimentalism, o explicatie demna de luat in seama despre scopul vietii omului si o poveste de dragoste care depaseste barierele lumii noastre. Asa as descrie in cateva cuvinte romanul Adam si Eva al lui Rebreanu. Pornita de la explicatia simpla ca dragostea este dumnezeire atunci cand ea porneste din esenta sufletului uman, Adam si Eva reda agonia unui om ajuns la capatul existentei care isi retraieste toate cele sapte vieti in tot atatea clipe.
Toma Novac este profesor de filosofie si refuza sa creada in teoria prietenului sau despre iubire si despre cautarea permanenta a sufletului uman a acelei perechi cu care sa se completeze perfect. Cand o cunoaste pe Ileana, Toma simte fiorul dragostei despre care vorbeste profesorul Aleman, dar nu ajunge sa se bucure pe deplin de acest sentiment pentru ca este impuscat mortal de sotul iubitei sale.
Pe patul de spital, cu Ileana si Aleman la capatai, Toma isi revede cele 7 vieti despre care ii povestise de mai multe ori prietenul sau. Calatoreste in timp si spatiu si isi retraieste existenta. In fiecare viata o cunoaste pe femeia visurilor sale si traieste impreuna cu ea povestea de iubire in acelasi mod. O intalnire de o secunda sau doua, in care amandoi inteleg sentimentul mai presus de lume si de materialitate. Apoi visul se destrama, iar eroul moare strapuns de durerea iubirii neimplinite. Timp de sase vieti istoria se repeta. Barbatul duce o existenta fericita pana cand intalneste femeia in ai carei ochi descopera eternitatea. Apoi viata i se schima radical si, de cele mai multe ori moare pentru femeia iubita. In a saptea viata, Toma atinge iubirea absoluta, se uneste cu femeia care ii este predestinata si moare la scurt timp dupa. In clipa mortii el intelege filosofia vietii si sufletul sau porneste spre eternitate.
Cartea imbina povestile de dragoste cu o idee filosofica greu de patruns sau de demonstrat. Nimeni nu poate spune daca se ascunde un adevar in aceste povesti tocmai pentru ca, asa cum spune si autorul printr-unul dintre personaje, "clipa suprema contine verificarea directa". Romanul nu impresioneaza numai prin sentimentele surprinse sau prin puritatea povestii, ci si prin descrierera monumentala a mortii, asa cum apare in sufletul omului care stie ca i se apropie sfarsitul.

..."Apoi din adancurile sufletului ii rasari, ca o mantuire, un val de credinta naiva, vrajindu-i in minte pe Dumnezeu asa cum il avusese in copilarie, inainte de a se fi ivit intrebarile scormonitoare. Si deodata o usurare mare ii umplu inima. Compasul minutarelor se sterse pe cadranul pendulei si in ochii lui Toma Novac ramase numai albul din ce in ce mai lucitor, ca o lumina mare, blanda, mangaietoare"...