Ganduri dupa ploaie

M-a prins ploaia astazi...Un sentiment nu prea placut... cu toate astea, m-am bucurat de fiecare picatura de apa. Parca venise sa ne curete strazile de mizerie si sa ne racoreasca orasul asta imbacsit de caldura si de poluare.
Traim intr-o lume in care nimeni nu mai are nimic decat dorinta de a se intoarce in trecut... pentru ca ieri era mai bine... De fapt, nu era mai bine dar macar azi stim sigur ca am trecut de ziua de ieri. Oamenilor nu le mai pasa de nimic si nu mai au niciun pic de consideratie pentru semenii lor. Ma uitam chiar azi in autobuz. Calatorim atat de aproape unii de ceilalti, ba chiar uneori, din cauza sistemului public de transport in comun care e de ca*at, inghesuiti unii in altii ca niste sardine. Cu toate astea ne suntem straini si nu facem niciun efort sa ne zambim macar cand parasim cutia aia blestemata in care nu functioneaza aerul conditionat desi afara temperaturile sunt destul de ridicate. Asta este insa o alta dilema, din alta poveste.
Sa revenim la oameni ... deodata am devenit asa de trecatori prin lumea pe care chiar noi am creat-o. Privim mai mult inapoi decat inainte. Nu ne pasa de copii, dar ne legam cu dintii de parinti si de bunici intr-o incercare disperata de a fi cat mai bine integrati intr-o societate care oricum nu ne vrea... Ne renegam unii pe ceilalti. Nu ne vorbim decat daca ne stim de la coafor sau de la vreo sindrofie. Altfel riscam sa ne facem de ras intrand in contact cu vreo oaie neagra a societatii. Tinem atat de mult la aparente de parca in jurul nostru s-ar invarti o lume intreaga. De fapt, viata noastra este importanta doar pentru noi. Restul sunt doar preocupati sa placa, exact cum facem cu totii.