Nu stiu ce scop a avut nenea ala care a inventat telefonul mobil... Sau o fi o tanti? Nu asta era ideea, desi nu ar fi rau sa stiu si eu cine a fost parintele telefonului mobil.
Revenind la utilitatea jucariilor pe care le tinem prin buzunare, prin genti, la curea sau chiar in jurul gatului ca pe cheia de la usa pe care o purtam de gat cand plecam la scoala. In fiecare zi suna de o mie si o suta de ori, iar daca nu suna, sunam noi... E ca si cum am avea o norma, un numar exact de ore sau minute care trebuie musai sa le petrecem la telefon. Si nu cumva sa folosim fixul, ca nu e frumos. E demodat si taranesc si bla bla bla...
Revenind la subiect, am pornit de la ideea simpla ca nu ar trebui sa folosim telefonul mobil in maxi taxi decat in caz de urgenta. O sa spuneti ca am eu o problema cu capul si ca toata lumea vorbeste la telefon...
Da, am o problema! Azi am aflat ca tanti aia cu parpalac negru a fost la fie-sa si ca nepotelul ei cel mic nu mananca biscuitii fara mar. Colac peste pupaza, mai era o domnisoara care vorbea cu prietenul ei, pesemne... nimic nelalocul lui... daca nu am fi ascultat fara sa vrem o droaie de detalii neplacute despre viata lor privata... Bine iubi, sa imi dai un bip la fara zece, ca te sun eu, da? Altul, mai smecher, avea ceva de impartit cu cineva de acasa... nu am inteles exact, era legat de apometre... Ce bine ar fi sa auzim ce spune si interlocutorul... E pacat sa auzim doar franturi de conversatie... poate scriem si un scenariu de telenovela dupa conversatiile lor...
