Trei subiecte care ne-au împărțit în tabere

Vă povesteam mai acum ceva vreme despre niște tipuri de persoane pe care le-am șters din lista de prieteni pe Facebook. Azi m-am tot gândit însă la conflicte de 100 de ani, dezvoltate în social media, în care mulți intrăm cu inocență și din care ieșim terfeliți, înjurați și secătuiți de energie.

Fumători contra nefumători 

Asta e cap de afiș de ceva vreme, mai exact de când cu legea anti fumat. Una peste alta, s-au împărțit în două tabere și au început să arunce unii în alții cu ce aveau la îndemână: Constituția, dreptul la a fuma, dreptul la a nu respira aer poluat, dreptul la liberă exprimare sau viciile mai grave, precum alcoolul sau drogurile. Cel mai tare argument? Cârciuma e pentru viciați. Nu ai vicii stai acasă. Nu, nu primește punct pentru logică, doar pentru originalitate.

Nu cred că am intrat în polemică cu nimeni pe tema asta, pentru simplul motiv că am fumat, m-am lăsat, am suferit de frig clănțănind din dinți pe la ușa cârciumii înjurând ”civilizația”, dar m-am și bucurat de un prânz și o cină liniștită, fără fumuri sau miros de tutun. Cu alte cuvinte, înțeleg ambele tabere și chiar nu am știut exact de ce ar trebui să fie ca unii și nu ca alții. Acum că legea e votată, semnată, parafată, promulgată și alte ată, nu văd de ce certurile continuă la infinit.

Creștini contra homosexuali

De asta pun pariu că sunt sătui toți. UE vrea drepturi egale. Biserica și o parte dintre adepții ei, nu și nu, pentru că Adam și Eva și alte argumente privind, normalitatea, norma, biologia, anatomia etc. Toată lumea are o părere despre asta, fie el însurat, divorțat, părinte, bunic sau adolescent, și cum Facebook le dă tuturor legătura, toți simt nevoia să se exprime în gura mare. Un argument care mi-a atras atenția e complex și oarecum greu de urmărit până la capăt, dar se referă la respectarea legilor naturii. Vine la pachet cu contraargumentul leii sunt bisexuali, ei și alte multe animale. Punct pentru complexitatea discuției.

Am scris pro drepturi egale și contra discriminării de orice fel. Nu mi-am luat înjurături, dar asta și pentru că m-am cam ferit să povestesc pe Facebook ce și cum. Discuția va dura mult. România nu e clar pregătită să facă acest pas, pentru că noi suntem un popor diferit de restul europenilor. Dar mă deranjează puțin implicarea Bisericii într-un proiect de schimbare a Constituției. E un precedent periculos, care ne arată poate într-un mod prea puțin subtil cât de potentă e BOR din punct de vedere electoral. 

Bătuți contra nebătuți

Era la modă luna trecută povestea unei familii care riscă să își piardă copiii în urma unei anchete încă în curs efectuate de o autoritate din Norvegia. Și așa a început epopeea copiilor bătuți, care între timp au devenit adulți și au cucerit mediul online. Au curs rânduri de cuvinte scrise cu durere, s-au expus traume, s-a certat toată lumea cu toată lumea. Unii au plâns, alții i-au luat la mișto, iar câte unii au aruncat cu mizerii peste niște suflete chinuite. Argumentul suprem, din punctul meu de vedere: Și pe mine m-a bătut mama și uite ce om normal sunt azi!

Nu vreau să reiau povestea, că n-are rost, abia ce s-a mai calmat lumea, dar mi se pare incredibil cât de ușor oamenii iau foc în raport cu o situație care îi privește puțin spre deloc. Discuția va fi reluată probabil cât de curând, când Protecția Copilului din Norvegia va da un verdict sau când se va încerca înăsprirea legislației în România. Conflictul e încă aici, printre noi. Nu prea m-am certat cu nimeni, am lăsat vreo două comentarii răzlețe, pe ici, pe colo, prin blogurile civilizate. 

E interesant modul cum se poartă discuțiile de acest tip, cum se amplifică, cum sunt sucite și răsucite niște argumente pentru a face valuri. Citesc comentarii peste comentarii și descopăr că noi suntem foarte complecși când vine vorba să ne certăm unii cu alții în scris. Clar nu suferim nici unul de vreun exces de energie, doar pierdem ore și ore încercând să ne impunem punctele de vedere. Renunțăm doar când vedem că după lungi discuții suntem în punctul de plecare, dar mai înverșunați, mai nervoși, cu ziua pierdută și cu gustul amar al frustrării. Când nu renunțăm, trecem la insulte și la cuvinte urâte, ceea ce e mai inutil decât discuția în sine. 

Dacă nu ați intrat în nici măcar unul din aceste conflicte de idei feisbuciste, vă felicit!