Crede și nu cerceta! Doar dă click pe ”share”!

Mă tot gândesc la ”citizen journalism”, la libertatea de exprimare și la responsabilitatea cuvintelor noastre odată sculptate în pereții digitali ai Facebook. Par lucruri fără legătură, dar cumva mintea mea le aduce împreună, pentru că în ultimele zile am dat peste fel de fel de informații și peste reacții puternice cauzate de aceste informații. Citesc zilnic declarații scoase din context, urări de bine, blesteme și apoi veșnicul așa e la noi la români, fără a înțelege măcar de unde pornesc aceși bulgări de zăpadă mai mari cu fiecare ”share”. 

Da, ne putem spune părerile în toate modurile cu putință, însă atunci când împreună cu părerea expunem și informații ar trebui să știm sigur că datele de la care pornim sunt adevărate. Mitul celor trei surse e o tristă amintire. Știu, aceasta e exclusiv datoria jurnalistului, nu a omului care preia o știre din zbor, o condimentează cu două trei înjurături sau detalii lacrimogene și o rostogolește mai departe, pe principiul ”sharing is caring”. Dar oare nu ar trebui să devină și datoria celui care împrăștie să verifice sursa înainte? Libertatea de exprimare ar trebui să vină cu obligația de a încerca să respectăm adevărul. În absența acestei responsabilități, libertatea de exprimare rămâne doar un instrument extrem de periculos în mâinile unor minți bolnave.

Studiu de caz: Se zvonește că un profesor își umilește elevii 

Nu știu de unde a pornit tăvălugul în social media, dar pe mine nu mă conving nici începutul, nici sfârșitul acestei povești. Oricare ar fi adevărul, deocamdată nu există dovezi care să susțină nici una dintre variante. Cu toate acestea, s-a scris, s-a acuzat, s-a mai aruncat cu un pumn de noroi în sistemul de învățământ și într-un profesor. S-a mai făcut rating, unii și-au crescut popularitatea, alții doar au demonstrat încă o dată că nu au niciun interes pentru adevăr, doar pentru senzațional. 

I-aș întreba pe oricare dintre cei care au dat ”share” dacă le-a trecut vreo clipă prin minte să verifice informația înainte de a o da mai departe. Cum poți să ajuți la denigrarea unui om dacă nu știi cât adevăr e în ceea ce se spune despre el? Cum te-ai simți să te înjure mii de oameni necunoscuți pentru ceva ce nu ai făcut, doar pentru că ”sunt liberi să se exprime”? 

Zilnic pe Facebook descoperim persoane care au înțeles greșit conceptul ”libertate de exprimare”. Cu alte cuvinte, poți numi pe oricine prost, handicapat, retardat, cretin etc, sub umbrela argumentului așa mă exprim eu și sunt liber să o fac, că de-aia au murit oameni la Revoluție. Mi se pare o bătaie de joc față de cei care au murit, dar și față de cei care citesc aceste texte.  

"Share" fără discernământ, dar cu alt deznodământ 

Nici nu mai știu la cine am citit prima dată despre Maria Curista, un mare om de știință român, ”confiscat” de internaționalii care încă de pe vremea lui Eminescu ne tot fură țara fără întrerupere. 

Îmi place site-ul care a născocit nebunia, are umor. Majoritatea celor care au propagat articolul nu prea au înțeles însă gluma. Puținii care au dat click pe ”share” în mod conștient au adunat oricum și ei multe comentarii care elogiau cultura românească neîntrecută și înjurau tot ce nu vorbește/ simte/ scuipă semințe românește. 

Alții însă au răspândit vestea, că doar e la modă să fii în temă cu teoria conspirației. Argumentul m-am prins că era falsă, dar nu am semnalat, că voiam să văd câți fraieri am în listă mi se pare desprins dintr-o poveste cu elevi de clasa a IV-a. Comentariile adunate sub astfel de linkuri spun ele însele povești nemuritoare despre autorii lor, unii care s-au prins de mult timp cum suntem înșelați de americani și europeni, alții destul de atenți încât să își dea seama de gogoașă, dar prea plini de ei să nu arunce cel puțin o aluzie la restul, ”prea proști pentru lumea superioară” în care trăim. 

Ce-a fost mai întâi, oul sau știrea 

Poate că nu ar fi atât de deranjant fenomenul împrăștierii de informații neverificate, dacă jurnaliștii nu ar prelua aceste știruțe fără să le verifice pentru a le redistribui branduite și regândite cu scopul de a face din ceva bici și a plesni cu el câteva zile în șir. 

Până mai ieri aruncam cu pietre în OTV; acum televiziunea blamată de altădată este etalon pentru normalitate. Nu mai există știri fără senzațional, nu mai există post fără breaking news, iar știrile care se mai chinuie să rămână imparțiale și în linie cu realitatea se împuținează de la o zi la alta. 

Îmi amintesc de un jurnalist local care a dat o informație în direct, apoi a spus: nu am verificat încă, dar verificăm și vă spunem apoi dacă e adevărat sau nu. Cred că v-am mai povestit acest episod, dar este una dintre imaginile care mă sperie cel mai mult când vine vorba de presă. Și acest nou trend este OTV-ul de mâine, din păcate. 

Cred că de fiecare dată când există posibilitatea să ne asculte sau ne citească cineva suntem responsabili pentru cuvintele rostite/scrise în spațiul public. Și, ne place sau nu, Facebook e spațiu public, deci ar trebui să fim conștienți de faptul că tot ceea ce scriem sau distribuim are un impact mai mic sau mai mare asupra altor oameni. Cu cât acești oameni sunt mai mulți, cu atât nevoia de a folosi cuvinte clare și de a promova adevărul crește. Libertatea de exprimare înseamnă mai mult decât a arunca cu păreri oriunde, doar de dragul de a ne face auziți.