Începe să îmi placă viața la comună. Oameni puțini, comunitate mică, toată lumea se cunoaște cu toată lumea, etc. Am descoperit că în apropiere locuiesc trei familii de români, acum trebuie să îi mai și identific. În general vorbind, nu ar trebui să fie chiar atât de greu. Florin are un fel de detector de români care funcționează perfect.
În afară de asta, socializez. În parc, la școala lui Florin, la cursurile de italiana, la piață, mai exact pe unde apuc. E de bine.
Cursurile de italiană se anunță foarte interesante. Mi-am completat pentru moment biblioteca cu niște cărți de gramatică, un manual pentru curs și ceva beletristică, așa doar în cazul în care o să îmi fac curaj să îmi recunosc că nu o să termin niciodată Maestrul și Margareta.
Vremea e în general frumoasă, toamna pare mai degrabă o poveste de pe vremuri, nu o realitate. Au apărut însă gutuile, așa că mă bucur din plin de anotimp. Lui Roby nu îi plac chiar atât de mult. Așteaptă să fac dulceața :) Aruncați cu rețete, deci, că dulceață de gutui nu am mai făcut până acum.
În bucătărie experimentăm tot felul de rețete de pâine, fascinați fiind de noua mașinărie. Între noi fie vorba, până acum nu ne-a ieșit decât o singură dată și asta cu semnul întrebării că încă nu am gustat-o - stă cumințică să se răcească.
Tricotez în continuare, dar nu mă strofoc, că nu aș vrea, Doamne ferește, să îi termin ațele femeii de la care cumpăr. Asta și faptul că mi-am făcut provizii impresionante de seriale. Grimm, Anatomia lui Grey, The Mentalist. Aștept să se adune și ceva mai multe episoade din PLL și Once Upon a Time. Viață grea...
Idilica viata la comuna :) N-am nicio reteta de dulceata, ca n-am facut. A fost mai bine s-o mananc de-a gata. Incearca si compot de gutui, cred ca lui Florin o sa-i placa.
RăspundețiȘtergere