Cu atâtea pe cap în ultima vreme, am uitat să mai trec și pe aici, deși îmi propusesem o oarecare disciplină a postărilor. Ce să zic și eu, întotdeauna se găsește o scuză. Azi am o idee, dar nu am timp, ieri am avut timp, și, ce să vezi, nu era ideea.
Nici azi nu am timp, dar aseară am avut o revelație. Mă rog, revelația am avut-o mai demult, acum doar a venit ideea că aș putea să povestesc aici.
Despre ce e vorba? Despre faptul că în fiecare zi va exista un ceva care să îmi dea feng shuiul peste cap. Câteodată sunt chestii importante, o răceală serioasă, probleme cu Florin, încurcături la muncă. Alteori sunt doar banalități, câte o unghie ruptă, un comentariu absolut cretin pe Facebook, una bucată picior dat din repezeală dulapului cu haine, o chiuvetă murdară, o vecină nefutută cu chef de harță. În general mă enervează toate în același timp pentru că, deși aleg să le ignor când vin pe rând, aceeași minte selectivă mi le aduce pe toate în fața ochilor când ceva chiar mă scoate din pepeni. Deci nebunie sigură scrie pe mine.
Dar am dansul. Și cu asta fac față oricărei provocări. Mă apuc și dansez de nebună. Un minut, două, și îmi trece. Pe muzica din capul meu, fără spectatori, fără un motiv aparent. Și e bine!
Cel mai tare mă bucură că sunt zile în care pot să o fac organizat și că într-un fel pot oarecum să dau mai departe ceva din energia mea atunci când dansez.
Dansul e o stare de spirit. Și sunt o norocoasă că nu visez doar la un
loc în care să fiu acasă cu cei pe care îi iubesc, ci am și vise despre cursuri de dans și nopți petrecute în ritm de salsa sau orice altceva îmi trece prin cap. Cel mai important, norocul nu vine din faptul că visez la asta, ci din sentimentul că acest vis mi se va împlini.
Fiecare are câte un hobby care îl deconecteză de la micile și marile dezamăgiri și nu face din asta un lucru important, știu, dar avantajul meu e că nu pot fi niciodată tristă când dansez. Mă face fericită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu