Și ne-am înmulțit. Din plastic doi

Pentru că plantele mele au început să răsară una câte una, am prins ceva mai mult curaj. Cresonul de grădină crește ca Făt-Frumos. E încă prea mic să înțeleagă că e de fapt o producție de balcon, dar ca o mamă bună ce sunt îi voi explica în curând că asta îl face oarecum special, dar nu suficient de special încât să scape de farfurie. Asta dacă o să mă lase inima să le curm viața în scopuri culinare. M-am atașat de plantele mele, așa că am început să adopt tot felul de semințe de prin magazine, mai ceva ca Angelina Jolie. 

Am pornit vitează pentru tura a doua încurajată fiind, cum vă spuneam, de rezultatele primei campanii de grădinărit: trei din patru plante răsărite - creson, mărar și busuioc/măghiran că nu știu încă ce e acolo mic și verde -, două fire rahitice de cimbru crescute pe o margine de pahar de iaurt - între timp a apărut și al treilea în cel de-al doilea pahar - și niște cepe semețe mai ceva ca stejarul din Borzești.

Dovezi: 

 Aici se pot observa pâlcurile de chestii verzi, crescute în sistem haotic, exact cum au fost plantate. În sesiunea a doua am reținut aspectul și am plantat organizat.

Au trecut cred cinci săptămâni de la plantare. Nu m-am decis încă dacă e cazul să pun alte semințe. Probabil și din cauza faptului că încă nu știu care plantă trage chiulul. Cele două pahare de iaurt din partea dreaptă sunt fericitele posesoare ale unor fire minuscule de cimbru.

Ceapa. Acest experiment care pare să îmi dea peste nas și să crească văzând cu ochii, contrar așteptărilor mele.

Alegerea semințelor la supermarket nu a mai ținut cont de criteriu. Cu alte cuvinte, am luat tot ce era frumos și colorat în poza de pe ambalaj. Așa m-am trezit că plantez cimbrișor, salată verde (?!), oregano, coriandru, și chiar ardei gras și roșii cherry. Nu mă certați, am plantat doar câte trei sau patru semințe. Plănuiesc să le mut după ce răsar și se înzdrăvenesc în niște recipiente mai mari, fiecare la casa ei, ca o mamă bună ce sunt. Sper doar să îmi ajungă balconul. Bineînțeles, Roby, ca un bărbat matur și prevăzător, a schimbat punga mea de 5 litri de pământ cu una de 10, moment în care am simțit un aprig impuls să mai adaug niște semințe la grămadă. Așa că am trei borcane de iaurt cu fasole verde. O să vă spun cum i-am spus și lui Roby: Nu vă faceți griji, nu are nicio șansă să ajungă la maturitate în balcon, dar eu o să o iubesc și așa, doar pentru că e verde. 

Au rămas încă neplantate semințele de pătrunjel și de ciboulette, pentru că nu au mai rămas tăvițe pentru recipiente, urmând să mă ocup de ele cu prima ocazie când îmi mai pică ceva plastic în mână. Unde o să țin atâtea plante mature încă nu știu. Poate că nu mă stresez tocmai din cauza faptului că nu trag prea multe speranțe că vor crește toate cum o face cresonul. 

Alte dovezi: 

Aici am semințe de salată verde, plantate oarecum organizat, câte una, două semințe spre colțuri și alte două în mijloc. Asta ca să respire și ele săracele, nu ca surorile lor mai mari. 

Borcanele de pe rândul din mijloc conțin câte un bob de fasole din care sper să răsară, normal, fasole verde. Câte din trei, vom vedea cât de curând. Recipientul de pe rândul trei a rămas cu conținut necunoscut. Am stabilit cu Roby, care bineînțeles că m-a ajutat la plantat, să reținem ce și unde, dar nu am reușit să îmi păstrez mintea organizată în permanență.

Iar în ambalajul acesta de sticks am pus semințele de ardei gras. Câteva, rarefiate, urmând să își schimbe domiciliul când se fac mai mari. 

La final, am numărat mai multe semințe în pungile de hârtie decât în pământ. Dar gândesc cumva în perspectivă: pe unele plănuiesc să le plantez mai târziu, tot în balcon, dacă acestea deja plantate se vor dovedi prea leneșe, iar restul mai mult ca sigur că vor ajunge la țară, unde vor avea ocazia să înflorească în adevăratul sens al cuvântului.