Răducu ieși din casă fără să se uite vreo clipă peste umăr. Cui îi trebuia să verifice dacă becurile erau stinse? Lui în niciun caz pentru că îi tăiaseră lumina de trei zile. Ar fi plătit el acum factura că făcuse rost de bani, dar nu mai era suficient. Taxa de branșare era cam de trei ori mai mare decât valoarea facturii. Ce oameni fără logică! Dacă nu a avut 50 de lei să plătească pentru energie, de unde ar fi făcut rost de banii pentru rebranșare?
Lumea asta era oricum prea mică pentru el. Avea să plece și de acolo fără remușcări. Al treilea apartament anul acesta. Câtă tragedie pe bieții proprietari. Zâmbi. Era doar cadoul lui pentru cei care nu realizau ca au prea mult. Dacă era destul cât să aibă și el un loc sub unul dintre acoperișurile lor, aveau și pentru rebranșări. Nu-l durea inima. Nu pentru atâta lucru.
Părinților le spunea că îi merge bine. Job de la 9 la 5, haine frumoase, telefon nou. De fapt, lucra din când în când, atât cât era nevoie pentru a trăi corect, împrumuta costumul și pantofii de la un fost coleg de facultate și cumpăra din amanet pentru câteva zile câte o jucărie mai acătării, să le ia ochii părinților.
Alesese să trăiască liber și să se prefacă un om de succes câteva zile pe trimestru. Era mai bine decât în varianta inversă, în care totul merge ca pe roate și el doar ar mima că are vreun rol în viața lui. Era protestul lui față de lume și cadoul făcut sieși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu