Plouă mult și bine, aproape zilnic și chiar de mai multe ori pe zi. Nu mă plâng, că îmi place ploaia, mai ales că nu mi-am uitat niciodată umbrela acasă pe luna asta. Când nu plouă, e cald. Sunt dimineți în care termometrele arată 16 grade. Nu mă urâți, nu poate fi de bine. Nici italienilor nu li se par temperaturi normale.
Pe ușa de la intrarea în casă s-au așezat acum ceva vreme două lăcuste. După ce au stat îmbrățișate vreo săptămână (să mai zică cineva că nu e mișto să fii lăcustă), s-au pus la o distanță considerabilă una de cealaltă. Acum două zile, lăcusta cea mare a dispărut, lăsând-o pe aia mai mică să se agite singură pe ușă.
Facem în continuare pâine, pizza, paste, ba chiar și cozonaci am făcut în weekend-ul trecut. Apoi teme, tenis, școală. Merg la cursurile de italiană de trei ori pe săptămână și, pentru că am destul timp liber, m-am înscris la niște cursuri unde voi învăța să fac pâine și prăjituri. Asta așa, ca să ne perfecționăm puțin tehnicile. O să le fac în decembrie și ianuarie. Până atunci, fac și dulcețuri. Am mestecat trei zile într-o dulceață de gutui, apoi am expediat repede într-o seara câteva borcane cu dulceață de cachi. Am talent.
Nici de data asta nu vă dau vestea cea mare. Nici măcar nu am mai deschis cartea cu Margareta. Mi-am mai luat niște cărți, între timp. Mă uit la ele, le admir, le răsfoiesc. Dar nu pot începe niciuna. Asta ar însemna că renunț la Margareta. Dar nu pot, deși a murit. De ce trebuie să o mai citesc în continuare???
Săptămâna viitoare dăm o fugă până în România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu