Cititor de meserie

Canguru' mă pune la muncă și la dat timpul înapoi pentru o leapșă cu cărți. Pe Facebook era vorba de o listă cu niște cărți, cred. Sinceră să fiu, am cam ignorat subiectul, că am fost în vacanță, dar cum la blogul Cangurului era o întreagă poveste despre cum s-a făcut el mare citind, cum au fost romanele pentru el ce era spanacul pentru Popeye sau pizza pentru Țestoasele Ninja... Asta face subiectul unei alte provocări - cele 10 desene animate care v-au schimbat viața și la care voi răspunde la fel de cu mare drag, dacă o vrea cineva să ne mai streseze cu alte liste pe Facebook.

Ca o mare paranteză pătrată, mai toate cărțile din lista folosită ca punct de plecare mi se par grozave (minus Ana Karenina și ce mai era rusesc pe acolo), dar o să încerc să nu mă las influențată de ideile nimănui. 

De altfel, pe asta cu cronologia nu o să o folosesc pentru simplul motiv că eu sunt organizată haotic atunci când vine vorba să fac liste. 

Așa că să trecem la treabă. La numărul 1 și poate că e singura carte pe care o port cu mine peste tot (pe care am cărat-o de altfel pe două continente) este Micul Prinț. Nu cred să fi existat carte pe care să o fi citit-o de mai multe ori și cu cu mai mult drag. Am citit-o prima dată în clasele I-IV, dar nu îmi amintesc exact când, și am reținut eu cumva că esențialul este invizibil pentru ochi, dar știam că adevărul ăsta era scris într-o carte galbenă, cu desenele autorului, și atât. Vreo 4-5 ani, am rămas cu citatul în minte - fără să îl înțeleg neapărat - și cu galbenul în cap. Am primit apoi cartea de la un prieten, moment din care nu ne-am mai despărțit. Am dăruit apoi această carte unei persoane foarte importante, iar acum mă declar fericita posesoare a unei ediții pop-up despre care am scris pe blog aici. Și mă bate gândul de vreun an și jumătate să îmi fac un tatuaj cu unul dintre desenele lui Antoine de Saint-Exupery, dar încă nu am găsit destul curaj să las pe cineva să mă înțepe în mod repetat. Și bănuiesc că la fel îmi va schimba viața și Citadela. O am în micul meu colț de bibliotecă încropit din câteva titluri și o păstrez pentru maturitate.

Revin la leapșă. Dragă Adrian, l-am citit pe Shakespeare în limba lui și mi-am blestemat zilele că eram cu o mână la dicționar și cu mintea tot acolo. E bun, n-am ce să-i reproșez, dar nu mi-a schimbat viața. Profit de ocazie ca să nominalizez pentru listă Marile Speranțe, a lui Charles Dickens. E o carte care îți dă de gândit, îți schimbă cumva modul de a vedea lucrurile. O fi aerul acela englezesc, sau prostia lui Pip, nu știu exact, dar cert e că nu aș putea să mă gândesc la lecturile mele din trecut fără să îmi apară în minte cartea aceasta. Ca să nu mai spun că o adaptare a acestei cărți a fost primul roman citit în limba engleză, deci mi-a schimbat oarecum părerea despre mine. 

Undeva în topul topurilor preferințelor mele sunt niște cărți din genul Fantasy. Seria care nu mi-a schimbat viața, dar pentru care m-aș bate în magazin chiar și cu babele, este Cântec de Gheață și Foc, scrisă de George R.R. Martin. V-aș da și link la pagina de Facebook, dar sunt convinsă că o găsiți și singuri. Pentru cine nu a citit, nu încercați să mă înțelegeți. Pentru cei care au citit, sper să nu nimerim la aceeași coadă că și voi v-ați bate la fel ca și mine. Personajul meu preferat? Aria Stark, ca să ziceți că sunt oarecum normală. În rest, îmi place Nălucă, că e simpatic și mușcă cu precizie. Sunt obsedată de cărțile alea și de tot ce înseamnă ele - mai puțin de film, care e o porcărie și din care lipseau replici chiar din primul sezon. Chiar credea cineva că nu o să observ că lipsesc părți din dialog?

Revenind la vremurile când lectura era obligatorie dacă voiai să iei Bacul, o altă carte care m-a marcat este Cel mai iubit dintre pământeni. (Am uitat să scot Moromeții din lista cu cărți grozave.) Băiatul ăsta, Marin Preda, are un stil de a-ți băga niște idei cu de-a sila în cap, iar dacă nu ar fi scris Moromeții aș fi spus chiar că a fost un geniu. Ca să nu deviez, cartea asta e deosebită și punct. Că au tot bălăcărit-o unii și alții, din punctul meu de vedere, e mai puțin important. 

Amor, Dragoste și Sex? Nu prea sunt eu fan al genului, dar dacă ar fi să aleg niște cărți care m-au marcat aș spune Adam și Eva (Liviu Rebreanu), carte pe care am citit-o la recomandarea lui George, cred, și despre care am scris aici și Lorelei (Ionel Teodoreanu). Scrisorile lui Luli sunt cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le-am citit vreodată și da, cartea mi-a schimbat câteva idei despre lume. Acum o să mă fac de râs, clar, dar am ajuns la Facultatea de Jurnalism din cauza (unii ar spune datorită, dar eu încă oscilez ) unei cărți scrise de faimoasa Danielle Steel, Mesaj din Vietnam. E o carte și cu sex, nu am citit prea multe din genul acesta, dar asta chiar mi-a schimbat cursul vieții. Cât despre autoare, nu comentez că nu i-am citit suficiente titluri.

Băgăm gunoiul sub preș și povestim despre cartea care mi-a marcat sfârșitul copilăriei și care mi-a îndulcit puțin niște momente mai puțin vesele, de fapt, cărțile, că în general umblu cu seria și citesc cu baxul, și anume Cireșarii lui Constantin Chiriță. Victor, Ursu, Lucia, Maria, Dănuț, Tic și Țombi sunt cei mai tari. Ba chiar scriam în clasa a opta, cred, un roman SF cu personaje inspirate de ei. Inutil să mai spun că nu am terminat niciodată de scris. 

Hmmm. Au mai rămas două și eu am deja un teanc de cărți în minte. Care să fi fost mai importantă? E greu de spus. În ultima vreme am citit numai thrillere și cărți polițiste, dar de aici nu o să aleg niciuna pentru că astfel de cărți îți schimbă ziua în bine, dar nu te transformă. O să menționez însă un titlu, pentru că autoarea mi-a schimbat viața, iar cartea este probabil cea mai bună dintre cele scrise de ea până în prezent: Crime perfecte - Dincolo de oglindă, o carte scrisă de Oana Mujea.

E greu să alegi o carte cu care să închei această listă. Atât de greu, încât o să spun că nu am uitat de poveștile cu cavaleri și muschetari și că am citit toate cărțile în care Cavalerii Pardaillan (Michel Zevaco) - tatăl și fiul - s-au bătut cu toată lumea și că n-am iertat nimic din ce aveam pe acasă din cărțile lui Alexandre Dumas (toți mușchetarii, și contele, și vicontele, și doamnele, și cei patruzeci și cinci, și războiul femeilor, și nu mai știu exact cum se mai numeau celelalte). Cu un mare semn de exclamare pentru Laleaua Neagră, o carte care impresionează, mai ales în adolescență. Le-am citit pentru că mi-au plăcut, pentru că îmi făceau zilele mai frumoase, m-au învățat că există întotdeauna o cale să îi învingi chiar și pe cei bogați, celebri, puternici sau în sutană. Erau atât de interesante în mintea mea de copil și așa de tare mă bucuram când cartea se termina cu bine, încât mă apucam de următoarea imediat doar ca să mai prind puțin din aventurile lor. Și poate că mi-au schimbat cumva modul de a gândi fără să îmi dau seama. Optimismul meu exagerat trebuie cumva să se fi hrănit și de aici, că altfel nu aș fi atât de încrezătoare. 

În loc de PS și de nominalizări, că până la ora asta oricum a primit toată lumea, vă provoc la citit și vă recomand cu drag o carte românească, care poate schimba ceva în viața oricui dacă cititorul e deschis și vrea să primească mesajele atât de frumoase ale autoarei. Cu sânge rece și albastru, scrisă de Ivona Boitan. Nu știu ce schimbă cartea asta, dar schimbă. A schimbat ceva și în mine.

Era să și uit! Sunt Ema și citesc!