Si-asa ne vine un chef de duca atunci cand vine primavara... Si eu m-as duce pentru ca si eu caut. Un drum, un vis, un deal, un munte. Si poate mai mult, sau poate mai putin.
Si usor, usor, se-aseaza lucrurile. Nu mai vin fire de praf sa ne deranjeze, nu ne mai bate nicio raza de soare. Cum le stie lumea asta pe toate! Cum ne da exact cat putem duce si ne ia poverile. Pentru ca lumea mea e intregul, nu sunt oamenii. Oamenii ... ei mi-ar lua tot ce-mi e mie de folos si mi-ar da poverile lor.
Universul tine cu mine azi. Nu ma lasa sa imi gasesc o cale doar pentru ca vrea sa lenevesc, sa ma caut pe mine, in eu. Sa fiu doar cu mine. O singura data, o singura zi. O sa se intoarca toate astea candva. Atunci insa primavara se va fi dus, la fel si cheful, si dorul, si visul asta melancolic si trist. Si eu voi fi uitat.
Bine-ai revenit in randul bloggerilor. Sau esti doar in trecere?
RăspundețiȘtergerePrimăvară, unde ești? Primăvară, cui ne lași? O să găsești ce cauți, doar să fugi din realitate și să-ți regăsești sufletul. Cele mai plăcute evadări sunt cele care au loc în mintea proprie, acolo unde numai noi suntem stăpâni.
RăspundețiȘtergereEvadare plăcută!
bă, am vrut să zic ceva, dar să vezi: m-ai lăsat fără cuvinte!
RăspundețiȘtergereprefer să cred totuşi că textul ăsta a fost scris post-tequila. e, în orice caz, un lirism bine dozat, neostentativ şi totodată nedisimulat. l-am citit, recitit, răscitit.
să-mi aduci aminte luni să îţi spun ceva, că eu uit.
weekend plăcut. îmi place cum te cauţi pe tine.
mai am de scris yaphym şi gata!
@Adi: Da, cred ca ai dreptate. Evadarile spre interior sunt cele care ne aduc avantajele propriului teritoriu. Cateodata insa e nevoie de mai mult.
RăspundețiȘtergere@George: Nu stiu exact cat stau pe aici. Depinde de ceea ce gasesc :)
@Iepuras roz-turbat: Daca u uit, iti amintesc.