Nemuritorii

Am fost ieri la Costeşti la un praznic. Oamenii au venit ca in fiecare an la slujba de pomenire a celor 116 oameni care au murit în 1930. Povestea incendiului de la Costeşti este aproape incredibilă. 116 oameni dintre care 90 nu trecusera de 20 de ani au murit arsi de vii in biserica. In Vinerea Mare a Paştelui, în timp ce cântau Prohodul Domnului focul s-a coborât peste ei... Din mărturiile celor care au supravieţuit, din poveştile urmaşilor şi din ziarele de atunci s-au creat diverse versiuni ale poveştii. N-am să povestesc despre blesteme şi alte din astea necreştineşti... Am sa spun povestea aşa cum am înţeles-o eu.
În Vinerea Mare, în timp ce se cânta prohodul, o coroană din multele care împodobeau biserica la vremea respectivă* a luat foc. Oamenii au stins flăcările dar nu au observat că scântei au ajuns în pod unde erau şi mai multe coroane şi lumânări. Din cauza fumului de la lumânările aprinse nimeni nu şi-a dat seama că din pod se vedeau primele semne ale focului. Cand din pod a început să picure ceară, oamenii au înţeles că biserica a luat foc... Era însă prea târziu. Ieşirea din biserică era scundă şi îngustă. De afară oamenii care nu mai avuseseră loc în biserică voiau să intre să îşi salveze copiii. Dinăuntru, alţii voiau să iasă dar nu aveau cum, pentru că intrarea era blocată.
Preotul a murit şi el. L-au găsit carbonizat, în altar, peSfânta Masă. Ţinea în braţe Evanghelia şi pe fiul său de numai 11 ani. Doar Evanghelia a rămas nearsă.
Şi directorul şcolii, învăţătorul, a murit împreună cu toţi copiii pe care îi adusese la biserică pentru a cânta Prohodul.
O poveste care te cutremură, scrisă într-o carte pe care nu poţi să nu o citeşti când afli care e tema ei. Nemuritorii, de Ilie Stănescu ... cartea care povesteşte cum, când, şi de ce... Chiar dacă această ultimă întrebare nu-şi are rostul...

* la vremea respectivă, coroanele de la înmormântări se ţineau în biserică. Abia după această tragedie, s-a renunţat la acest obicei pe tot teritoriul României.