Despre ceea ce urmează

Încă puţin şi vine... e după colţ, aşteaptă.... Cum cine? Campania electorală, minunat prilej de a vedea şi noi cine ne reprezintă interesele. Pre-campania a început de ceva vreme... cu scrisori către cetăţeni, cu declaraţii prin presa locală, cu acuzaţii la adresa unora, cu răspunsuri pe măsură din partea celorlalţi... Şi toate lasă un iz de "va urma" la final, ca şi cum aceasta ar fi doar o avampremieră la adevăratul razboi ce e pe cale să înceapă. Lupta se duce pe trei fronturi: Unul urmăreşte să scoată în primplan realizările partidului, ale primarului, ale nu mai ştiu eu cui... Noi am mărit pensiile, noi am adus autobuze, noi suntem băieţii buni. Pe de altă parte, trebuie să se dea cu noroi în adversari... Ăia fură, ceilalţi sunt corupţi, unii sunt cercetaţi de DNA (nu că şi cei ce acuză nu ar fi la fel de murdari şi de răi, dar gunoiul din gradina altuia miroase mai puternic). Al treilea front se află undeva în spatele cortinei, jocuri de culise, unde presa nu are cum să intre pentru că nu poate dovedi interesul public. Despre acest joc de culise nu ştim mare lucru, intuim, ne dăm cu părerea, poate avem dreptate, poate nu...
Mizeria este însă cuvântul de ordine. Fiecare vrea să prindă o felie mai mare de tort pe care să o mănânce sub ubrela Puterii. Şi după ce îşi papă cuminţei prăjitura, în linişte, bineînţeles, stau frumuşel "să li se aşeze", nu cumva să facă indigestie. Şi durează de obicei siesta asta cam cât un mandat. Se mai opintesc puţin către finalul mandatului... mai pun o fântână arteziană, mai repară un drum, mai fac planul de o parcare şi ţes câte o strategie electorală de toată frumuseţea.
Ce face electoratul? Aşteaptă... să-i pice para mălăiaţă de undeva din cer... la urne se duc din ce în ce mai puţini pentru că doar câţiva mai speră să se schimbe ceva în acest scenriu.
Eu? Aştept să se reformeze complet clasa politică. Şi acest lucru se va întâmpla peste 20 de ani, când muţi dintre actualii politicieni vor fi bătrâni, sau bolnavi, sau nu vor mai fi deloc. Singurul pericol este acela ca şi tinerii să urmeze exemplul acestor vulpi bătrâne si experimentate. Atunci chiar că nu mai e scăpare pentru politica românească. Am totuşi răbdare şi aştept să văd ce va mai fi. Între timp, mai cometez de una, de alta... să îmi treacă vremea mai repede, să vină campania, să mă amuz de unele, să mă las uimită de altele şi să ma scârbească majoritatea.