Fericiti cei saraci cu duhul

Nu stiu cat de fericiti mai sunt, ca sa fiu sincera. De ce spun asta?
Mai acum o ora, poate doua, in timp ce omoram telecomanda spre a omori si timpul si plictiseala am nimerit un moderator care vorbea despre averile nesimtite ale miliardarilor si cauta solutii pentru saracie....
Solutiile sunt multiple, le-au descoperit toti acei oameni care asteapta sa le vina ajutorul social, toate acele femei care pleaca in Franta la cersit sau, mai rau, isi trimit copiii sa o faca. Nu contest ca sunt oameni fara loc de munca, nu contest ca sunt oameni saraci si neputinciosi care traiesc de pe o zi pe alta, dar sunt mai mult ca sigura ca pe langa acestia, mai traiesc si o droaie de lenesi, o droaie de paraziti care n-au bani de paine si mananca terci ca sa stranga ceva parale pentru o bere sambata la discoteca din sat.
Nu am inteles insa de ce erau invitati in platou vreo trei miliardari, cu conturi frumusele in moneda europeana. Cum puteau ei sa rezolve problema? Nu inteleg cum vede presa numai fraude si smecherii. Nimeni nu vede ca miliardarul X e de dimineata si pana tarziu in noapte la birou - nu neaparat razand la secretare, cum ar scrie revistele de scandal.
Luand cateva exemple concrete. Nu i-am citit biografia lui Tiriac, dar toata lumea stie ca a facut bani din sport. Nu toata lumea are talent pentru tenis, dar trebuie sa fii cel putin tampit ca sa crezi ca milioanele sus numitului au picat din cer. La fel si pentru Nastase sau orice alt sportiv. O alta categorie ar fi oamenii de afaceri, care au furat de au stins, dupa cum ar zice unii doar pentru ca ei nu se plimba in masini de 70 de mii de euro. Nu zice nimeni ca au fost corecti pana in panzele albe si nici nu ma declar avocata miliardarilor, dar un oarecare risc si-au asumat si au castigat. Prea mult, ar zice unii. Eu zic ca e doar direct proportional cu riscul.
Revenind la ideea de la care am pornit, ma doare in cot de cum au facut ei primul milion. Subliniez doar faptul ca si-au asumat un risc, sacrificiu pe care oricine l-ar fi putut face atunci, cand a inceput ascensiunea - in cele mai multe cazuri dupa `90.
PS: Acest articol nu face nicio referire la politicienii corupti care au bagat mainile pana la umar in vistieria statului. Ei nu sunt oameni de afaceri, ci niste afaceri proaste ale cetatenilor, afaceri care au mers pe pierdere pentru cei care si-au asumat riscul pentru ele. Macar atat sa invatam de la miliardari. Sa investim in scopul obtinerii de profit. Daca nu avem bani, sa investim voturi. Becali, de exemplu, nu ar investi niciodata in ceva cu care a luat tzapa o data. Romanii carcotasi care isi dau coate si il acuza ca fura, voteaza aceiasi idioti dupa fiecare campanie. D`aia n-are ursul coada si Romania cetateni multumiti.