Pentru că

Straniu loc mai e şi internetul ăsta. Sau, mai corect spus, stranii locuri mai sunt şi pe internetul acesta. Şi câte locuri neexplorate! De fiecare dată când descopăr un site nou sau un blog de care nu auzisem mă simt ca un Cristofor Columb mai mic, fără corabie, doar cu mouse, fără hartă, doar cu linkuri. 

Şi aşa am aflat că există nişte oameni care sunt mega vedete în online, deşi eu nu auzisem de existenţa lor. Care trăiesc pe net, din net şi cu net, care îşi câştigă admiratorii pentru că scriu. Bine, prost, este doar o chestie de gust şi alegeri. Şi oamenii aceştia se ceartă între ei. Se contestă?!? Şi asta mi-a adus aminte cât de enervanţi sunt oamenii care nu ştiu să poarte discuţii în contradictoriu pentru o idee. Dacă nu sunt de acord cu tine, nu înseamnă că am ceva împotriva ta... dar cei mai mulţi nu pot înţelege acest lucru. Pentru ei nu există adevăr dincolo de orizont, aşa cum nici Pământul nu se rotea în jurul Soarelui. 

Mă enervează oamenii ăştia pentru că se ascund. Se dau rotunzi, deschişi şi gata oricând să se contrazică fără sentimente. Şi când îndrăzneşti să spui nu, în loc să dai like, eşti tratat ca un duşman de clasă... 

Încerc să evit astfel de experienţe, pe cât posibil. Dar de fiecare dată când cad în capcană (gură mare, apucături de chihuahua) rămân cu gustul amar al dezamăgirii că astfel de oameni care se pot lupta pentru o idee până la a rupe o prietenie, nu sunt în stare să vadă că dincolo de ideea pe care o disecăm, noi suntem aceeaşi oameni. 

Comunicarea în online, fără contact direct, ne face să fim atât de categorici, sau aşa am fost dintotdeauna şi eu nu am ştiut? Asta e o temă de gândire şi de cercetare ... înapoi în amintiri. Ce era înainte de internet? ...