Grupurile pe Facebook sau cum se exploatează răbdarea cititorilor

Pentru orice site, Facebook e mană cerească când vine vorba de trafic. Constat însă că mulți încă nu știu cum să îl folosească, deși a trecut ceva vreme de când toate afacerile, mari și mici, s-au apucat de socializat. 

Și aici mă refer în mod special la grupurile de pe Facebook, unde mulți ziariști și posesori de site-uri s-au hotărât să se autopromoveze. Sunt grupuri unde utilizatorii de Facebook sunt adăugați la grămadă, ca oile, pentru a fi bombardați zi lumină cu linkuri. Rezultatul? Întâi o doză mare de stres, apoi ignore din partea membrilor. Pentru afacere, aproape nici o reacție pozitivă. 

Fac parte din câteva astfel de grupuri și primesc notificări cu duiumul de la tot felul de site-uri care publică fără discernământ. Din curiozitate, m-am uitat la rezultatul acestei practici: cele mai multe posturi au 0 like, 0 share, 0 comentarii, și rareori vezi câteva răspunsuri pozitive, când se întâmplă ca un articol să conțină și ceva informație care merită atenția publicului. Culmea e că pe pagini sau direct pe conturile personale ale ziariștilor care semnează, aceleași articole reușesc să stârnească reacții, uneori chiar generând avalanșe de comentarii și lungi discuții în contradictoriu, deci se vede cu ochiul liber că principala cauză a lipsei de reacție a publicului e promovarea excesivă. 

Scriu articole despre social media și impactul lor asupra afacerilor mici de aproape un an de zile. Niciodată pe parcursul documentării nu am găsit însă strategia „înscrie-te în grupuri și postează până ți se strică mouse-ul”. Asta nu pentru că majoritatea specialiștilor în social marketing sunt niște proști, ci pentru că acest tip de promovare este total greșit. Și o să încerc să vă explic de ce.

1. Distribuiți în multe grupuri, la intervale de câteva secunde

Când un prieten ziarist începe să își promoveze articolul, primesc 3-4 notificări în două minute. Aceeași știre, aceeași notificare, doar că vine pentru grupuri diferite. Acest lucru se întâmplă de câteva ori pe zi, inclusiv seara și în weekend. Dacă am în lista de prieteni trei utilizatori de Facebook care folosesc această strategie, sunt minim 20-25 de notificări într-o zi. Cam câte știri citesc? Maxim una, când reușesc cumva să intuiesc din titlul mincinos despre ce e cu adevărat vorba în articol. Dacă nu reușesc, ignor notificarea și îmi văd de treabă. 

Probabil toți ziariștii care practică acest tip de promovare fac același lucru. Cam cât timp credeți că le va lua membrilor din grupuri să procedeze la fel? Vă spun eu: majoritatea o fac deja. Poate că deocamdată nu se vede în statistici, dar în curând această practică va avea efectul invers și veți vedea cum nevoia de liniște va depăși curiozitatea. 

Cum ideea acestui articol a pornit de la experiența personală, vă mai atrag atenția asupra unui aspect: cele mai multe grupuri au cam aceiași membri. În cazul de față vorbim de un oraș relativ mic, cu un număr limitat de utilizatori de Facebook direct interesați de știrea respectivă. Aruncați un ochi peste componența grupurilor înainte de a posta pentru că riscați să deveniți insuportabili. 

Dacă vreți neapărat să profitați de grupuri, postați știri diferite, în grupuri diferite, la intervale mai mari de timp. O știre bună poate face înconjurul internetului cu Like și Share, fără să streseze pe nimeni. Pe termen lung, câștigă și utilizatorul de internet și site-ul de știri.

2. Postați o știre pe grup, deși ea a fost deja distribuită de un alt ziarist mai iute de mână

Pe lângă faptul că e o lipsă de respect față de cititori, această practică arată și cam cât de „grozav” e ziaristul respectiv în meseria lui. În majoritatea cazurilor, știrea e copiată din aceeași sursă, deci nu aduce nimic nou publicului. Nu există completări, doar titlul e mai pompos și mai șocant, practică ce nu mai păcălește aproape pe nimeni în ultima vreme.

E normal ca un ziarist să nu știe ce a publicat concurența în același grup cu câteva ore mai devreme, din motivul explicat la punctul anterior. Dar astfel de gafe dăunează imaginii în timp, cu atât mai mult cu cât și publicul local începe să depășească faza în care trece cu vederea lipsa de profesionalism și încet-încet se va orienta spre site-uri care sunt mai atente când vine vorba de propria imagine. 

Dacă știți că ați făcut copy paste după un comunicat de presă sau după un alt articol, folosiți cinci minute din timpul economisit pentru a vedea câți au publicat deja ceva asemănător. Nu e nevoie să căutați în fiecare grup în care sunteți înscriși, oricum obiceiul postării în cât mai multe grupuri posibile e practică generală, deci dacă știrea apare într-un grup, mai mult ca sigur același link a fost deja distribuit în toate. 

3. Sunteți niște roboți care oferă linkuri și atât

Facebook înseamnă socializare, deci dialog. În acest context, un link neînsoțit de un comentariu sau de o invitație la discuție nu valorează nimic. Rareori mi se întâmplă să văd un ziarist care își introduce știrea printr-un text scurt și apoi își îndeamnă cititorii la dialog.

Majoritatea se mulțumesc să distribuie și atât. Nu știu ce mesaj vor să transmită aceste linkuri goale, dar eu deduc lipsă de respect față de cititori și interes exclusiv pentru trafic. Ce valoare au aceste numere în absența unui public dispus să și interacționeze? Pentru mine, aproape zero, pentru că nu văd cine ar vrea să cumpere publicitate pe un site care nu le trezește nici o reacție cititorilor și vizitatorilor.

Văd deseori site-uri care distribuie articole în care redactorii se laudă singuri. Își publică fără rușine numerele și apoi au pretenția să fie numiți lideri. Mai interesant ar fi să vedem care este de fapt relația cu acest public care intră, descoperă că articolul e incomplet sau prost scris și iese la fel de nelămurit cum era și înainte de a citi. Ar fi mai bună o statistică despre câți oameni se întorc din proprie inițiativă, câți devin cititori fideli și câți dintre cei direcționați de Facebook interacționează cu pagina.

În timpul cât am scris acest post am primit cinci notificări pe Facebook, de la aceeași persoană, care a distribuit două știri, ambele publicate pe același site. Nu pot decât să bănuiesc că, în absența acestei practici, publicația respectivă ar fi aproape de faliment.

Distribuirile pe grupuri sunt ca ajutorul social. Cât îl ai, mănânci o pâine, dar dacă acesta dispare, mori de foame. Dacă vreți să aveți publicații asistate social, continuați să folosiți această strategie. Dacă vreți profit, audiențe constante și public de calitate, e cazul să treceți la munca adevărată („Share in a group” nu se încadrează aici). Dar despre asta, într-un post viitor.

Pupaciosii nu mor niciodata!

Si am vrut salsa cubana, pe muzica potrivita. Si am fost la Casa de Cultura a Studentilor ca sa ii aud pe baietii aia cantand. Si am fost, si au fost si ei, dar degeaba. Pentru ca de Ziua Tineretului - aceasta sarbatoare de cacao interpretata in cel mai comunist mod cu putinta- trebuia sa se faca intai concurs de Miss...
Oooo. Concursul de Miss a foat un regal de prost gust, fete urate si aceiasi pupatori de alte funduri. Nu era destul ca fetele alea (cica sportive, dar cam cocosate si prea pitipoance) mergeau ca si cum ar fi trebuit sa ajunga nu la masa juriului, ci la capatul randului cu porumbi. Si nu a contat ca 2 din 3 participante aveau celulita. Mai trebuia sa si semnalizam ca nu avem cu ce. Adica le punem sa vorbeasca si sa le faca ochi dulci unor membri ai "juriului". Nu am spus cine e juriul? Un organism competent pana la refuz, format din tinere sperante ale politicii democrat liberale, pline de talent si cu ochiul format. Imi si imaginez dezamagirea acestor politicieni macho care au venit la CCS cu gandul sa isi imbogateasca palmaresul cu vreo sportiva bine facuta si s-au trezit cu niste toante plinute, mai potrivite pentru concursul de Miss Scoala Speciala, care le-au defilat agale prin fata ochilor.
Unde mai pui ca, in inocenta lor, cateva dintre aceste exemplare rarisime de sportive argesene habar nu aveau pentru cine defileaza si cui ii datoreaza faptul ca se uita lumea la ele. Sa nu stii tu cine e Bogdan Ivan? Cum? Tocmai pe acest reprezentant de marca al politicii locale sa nu il recunoasca? Saracele fete! N-au pierdut nimic.
Spectacol penibil, concursul de Miss a fost terminat de-adevaratelea de un prezentator caruia ii sta bine pe scena la Teatru, dar care dezgusta cand face acest spectacol ieftin in care ii pupa in fund pe organizatorii democrat liberali, asa cum, cu ceva timp in urma pupa niste funduri social democrate. Urat, foarte urat. Artistii nu ar trebui folositi in astfel de scopuri! Am zis.
Era sa uit de faptul ca toata mascarada asta cu iz UTCist (zic asta pentru ca la proba de "pijamale" fetele au venit imbracate pana in gat. Probabil si cu doua perechi de chiloti pe ele, sa nu raceasca!) a pornit cu doua ore mai tarziu decat fusese programata si s-a lungit ca o balega moale. Asa ca invitatii care ar fi trebuit sa ne arate cum e cu muzica si dansul s-au uitat lung la un spectacol ieftin. Asta e! Casa de Cultura a Studentilor nu a fost, cred, niciodata ma jos in mocirla politica. E un loc unde cativa tineri - pusi pe functii pentru ca nu exista alti oameni cu care Partidul sa umple locurile ce i-au parvenit de la Guvern - vin sa se dea mari ca au ajuns ceva in viata. Numai ca ceva asta este cam nehotarat, daca intelegeti la ce ma refer.

Hai la citit! Noi, ca voi si asa nu stiti ce e aia...

Santajata de Oana (daca vreti detalii despre ea, intrati pe blog) am ajuns si eu la Pitestiul citeste, sau cum s-o fi numit manifestarea din centru de sambata.
1. Hai sa punem lucrurile in ordine. Nu am stiut despre ce e vorba, dar am inteles ca ne luam cartile in dinti si venim sa cititm frumusel in grup, dar fiecare pentru el. Suna bine, mi-a placut. Am facut tot posibilul sa ajung, ba chiar l-am inarmat si pe Florinel cu doua carti de colorat (cu povesti) ca sa se inscrie in peisaj.
2. Acolo era un nene scriitor (cunoscut si consacrat) care vorbea ceva la microfon si i-a mai chemat si pe altii sa faca la fel. Noi trebuia sa citim in timpul asta sau sa ascultam, ca nu prea am inteles. (?!)
3. George a venit cu cartea de telefon ca sa ne arate tuturor ca idei originale ca ale sale nici in carti nu mai gasesti.
4. Canguru a venit cu Codul lui DaVinci (pentru care am transpirat putin - era imprumutat de la biblioteca iar Florin a vrut sa il citeasca si el).
5. Revenind la manifestare, nu am citit, ci am vorbit intre noi pentru ca mai vorbea cineva la microfon si incercam sa ne lamurim asupra scopului acestei actiuni.
6. Am rasuflat usurata cand Florin s-a hotarat ca trebuie sa faca pipi... Scuzati expresia, dar el asa se exprima... Asa ca am plecat. Am aflat de la George ca dupa plecarea mea a vorbit si Oana. Imi pare rau ca am ratat-o dar sunt convinsa ca imi face un rezumat data viitoare.
7. Deci, nu mi-a placut manifestarea aceasta pentru ca eu venisem in centru sa citesc, nu sa ascult - intre noi fie vorba si asa nu se auzea prea bine.
8. Remus ma va ierta ca nu imi aduc aminte cu ce carte s-a prezentat la eveniment. Chiar, lui la ce blog sa ii dau legatura?

PS: Ma intreb cand vom avea si noi manifestari culturale fara discursuri? Cu discutii, fara discursuri. Ce bine e la Filarmonica! Acolo toata lumea canta, nimeni nu alocutioneste sau nu discursioneaza - sper ca veti aprecia capacitatea mea de a crea cuvinte, da?

Jurnalul spalarii la lighean

De fapt, ma spal in cada, dar suna bine.
Intai, pun apa la fiert si cand apa e bine fiarta o torn in cada. adaug apa rece - care e din belsug - si gata baitza! Nu uitam sa e multumim edililor - pentru ca facem economii si protejam mediul, evident.
Raluca ma indeamna sa imi pun centrala. Chiar asa voi face, chiar daca cel mai probabil nu imi voi recupera investitia niciodata. Dar voi avea apa calda, ca orice membru al unui oras european, cu fantana cantatoare, pavele si rau artificial care trece fix prin centrul urbei.
Desi am mai spus-o si in trecut si ma repet, mai zic o data. Nu vreau Termoficarea inapoi. Vreau timp in care sa alerg dupa acte, in care sa fac rost de bani pentru centrala - timp in care sa am si posibilitatea sa fac o baie ca un om normal. Daca sistemul public de incalzire a dat gres cu siguranta ca nu a picat intr-o saptamana... In toti acesti ani de pierderi si bani aruncati, nu puteam fi si no atentionati? Puneti-va centrale!!!!
Si inca ceva... Termoficarea ar face bine sa ne usureze situatia si sa ne faciliteze debransarea. Macar de s-ar renunta la birocratie si tot ar fi un pas inainte.

Lighenas...

Deja treaba asta cu Termoficarea a inceput sa se imputa de-adevaratelea. Eu nu am centrala si ma tot spal la lighean. Mai trag cate o injuratura, mai umplu cada cu apa incalzita la aragaz, samd... Si o sa imi pun centrala de apartament. Pentru ca s-a intamplat sa mai am niste bani, ca altfel ar fi trebuit sa strang salariul pe 4 luni si sa dau fuga cu el la magazin sa imi iau masina de-aia de facut apa calda la robinet.
Dar daca nu aveam cu ce? Nu mancam 4 luni si puneam centrala ... pentru ca problema nu se va rezolva, sau daca se va rezolva vom plati muuuult mai mult pentru preasfanta apa calda probabil incalzita de centralele lui Ciocanel, consilierul care e primul pe lista celor care nu vor sa mai auda de Termoficare.
Durerea mea cea mai mare e ca nu ne-au zis din vreme. Ca nimeni nu iti pune centrala de azi pe maine. Si pana fac actele si obtin toate stampilele trece vara si eu tot la aragaz fac apa calda...

Zilele Pitestiului

Aha... adica inca un motiv ca pitestenii sa iasa in piata si sa se ingramadeasca buluc sa il imbaieze pe edilul nostru sef. Un mare c***t, scuzati-mi expresia. In fiecare an aceleasi fete obosite, putin mai imbatranite si mai buhaite de la atata bunastare. Acelasi discurs cu tente europene, aceeasi idee de oras european. Pai sa i-o spui lu` Mutu, nea Tudorele! Nu prea m-am plimbat eu prin Europa, dar un lucru e sigur. Nu e ca la noi. Sau, mai exact, la noi nu e ca la ei. Pitestiul are niste imitatii ieftine care se vor a fi opere de arta. Avem o fantana cantatoare, dar asta nu ne face europeni. Ne face in schimb dobitoci. Cantecele ei ne adorm si pe mata te tin in fotoliul de primar.
La anu`, acelasi discurs, aceeasi idee.. si pentru cei care citesc printre randuri, se aude un permanet Votati, Votati, Votati-ma! Uite acus` ma duc ... sa prind un loc in fata sa pun stampila pe numili matale ... Ha, ha ... chiar ati crezut? Eu chiar cred in discursul primarului. Modernizare, europenizare, promovarea tinerilor. Dar astept sa se inceapa cu Primaria...