Ceva nou? Poate...

Tu sunt eu... si cateodata eu sunt tu. Te uiti la mine si vezi un chip de care esti cel mai adesea mandru. Ma uit la tine si vad un suflet cel mai adesea trit, un om care vede numai chipuri.
Eu te vad asa cum esti. Cu iubirile tale, cu ura ta. Iti simt mania si nedumerirea. Te uiti la mine si crezi ca suntem la fel. De fapt, dreapta mea e stanga pentru tine. Si asta ne face diferiti.
Si cand te indepartezi de oglinda, ma uiti, iti amintesti doar de tine... pentru ca eu nu exist decat atunci cand tu ma vezi.




Nu, nu am luat-o razna. Particip la Concursul de Proza Arhiscurta organizat de Trilema .

concurs...

Habar nu am daca tema pe care o aleg acum se incadreaza in cea a concursului lui George. De fapt, m-am tot gandit despre ce as putea sa scriu... iesiri la iarba verde nu am mai facut de mult, despre petreceri nu am ce sa povestesc - toata lumea stie cum e - iar despre excursii... ultima iesire a fost anul trecut la Londra si despre asta am scris deja pe blog. Voi povesti insa, pe scurt, o excursie interesanta pe care am intrprins-o acum muuulti ani (se fac 4 in vara asta). Nu am poze pentru ca au fost facute pe film, iar de developat nu le-am developat nici acum... o sa spuneti ca sunt nebuna... poate ca sunt.


Era o zi frumoasa de 17 august. Nu am cum sa uit pentru ca e ziua de nastere a lui Alin si imi amintesc ca i-am telefonat sa ii urez la multi ani de printr-un fel de gara. Anul 2006, probabil cel mai frumos an al meu de pana acum.
Excursia am facut-o impreuna cu Micky (o colega de facultate si o buna prietena in acelasi timp), cu Tracy (o super femeie), cu Devon (fiica celei din urma) si inca o prietena a acesteia. Am plecat cu noaptea in cap. Conducea Tracy - cu un picior pe acceleratie si unul ridicat pe bord. Trebuie sa o intelegem - avea o durere cumplita la glezna.
Am renuntat la masina intr-o parcare de unde am luat un mijloc de transport in comun. Asa si trebuie. Sa intri cu masina intr-un ditamai orasul e destul de nechibzuit, mai ales cand vrei sa vizitezi cat mai multe. Ca sa ma scurtez, am calatorit cu un fel de tren... de fapt, era metrou ca il luam de undeva de jos... ma rog, retineti ca acolo am vazut cele mai lungi (a se citi inalte) scari rulante. Am vrut sa le fotografiez dar de unde stateam si cu aparatul ala rudimentar nu reuseam sa le fac sa intre cu totul in cadru cu niciun chip...
Vizitam orasul Washington, pentru prima si ultima data pentru mine... cel putin pana acum. Distractie mai putina. Am mers foarte mult pe jos, dar a meritat. Nu o sa va spun ordinea in care am facut turul orasului pentru ca nu imi amintesc. Stiu doar ca in The National Mall m-a frapat un miros intens de iarba verde... (Aviz domnisoarelor: The National Mall e un fel de parc, nu un centru comercial)
Am trecut pe la Lincoln, cam multe trepte, dar si Lincoln asta mare e acolo sus. Si de acolo se vad The Capitol si monumentul ala de seamana cu un obelisc dar de a carui denumire nu imi amintesc.
Nu puteam sa merg pana acolo si sa nu trec si pe la Bush (el era seful al mare pe vremea aceea). NU, nu am intrat, m-am uitat numai peste gard. Vizita la Casa Alba se face cu programare si nu asa, ca la muzeu. Oricum, nu m-ar fi primit sa bem o cafea, asa ca de ce atata deranj?
Nu am plans la Vietnam Memorial - asta asa, ca sa mai fac o referire la George. Aici e de fapt un perete luuung si negru pe care sunt trecute numele tuturor soldatilor cazuti in razboiul din Vietnam. Sinistru? Asa mi s-a parut si mie.
Muzeul national de istorie... Aici am cam stat ceva vreme... am vazut bijuterii de colectie, exponate interesante, animale impaiate, pantofii rosii ai lui Dorothy, pe Kermit ... Portretele presedintilor americani ... asezate cronologic, cred... Chestii din astea. Toata istoria lor, cate ceva despre inaintasii bastinasi, multe provocari pentru turisti...
Acolo am luat si masa de pranz... la Subway (au restaurante la parter)... supa de pui si sandvis... cina ? produse de patiserie cumparate dintr-o gara si papate in masina in drum spre casa.
Am trecut si pe la mall, da... de ce sa mint? Mi-am cumparat 2 genti (una roz - cadou pentru sora mea si una neagra - de uz general) ... Mai vreti? Nici nu mai stiu ce sa va povestesc. Sunt muuulte de zis. Oricum, cuvintele de baza au fost: caldura, praf, cu toate astea destul de curat, fara hartii pe jos, fara tigari aruncate aiurea, fara injuraturi... Multe obiective de vizitat pe metru patrat...
O zi a fost prea putin, dar a fost :)
Asta a fost una dintre cele mai interesante excursii ale mele... si pentru ca mie imi place mai mult sa vizitez decat sa povestesc ce am vazut... imi pare rau ca nu am poze... poate alta data .


Cu acest articol particip la concursul organizat de Geocer, avand ca premii 2 nopti cazare la Pensiunea RouaDeMunte din Baile Herculane si 2 exemplare din romanul Parfumul vaduvei negre.

In asteptarea Mosului...

... M-am inscris la un concurs cu premii pentru femei. Si concursul, si premiile...
Si cum tragerea la sorti are loc fix de ziua mea, normal ca am zis sa incerc. Cum functioneaza?
Cine vrea, da click aici si eu intru la cat mai multe trageri la sorti.

... concurs....

Inca una, primita pe e mail...

Particip la Concursul organizat de Dream Webdesign, concurs in urma caruia pot castiga un domeniu web si gazduire gratuita pentru 1 an. Daca doresti si tu sa participi, intra pe blogul de web design unde vei gasi informatiile necesare participarii.

Si asta numai pentru ca tragerea la sorti e pe 21 decembrie.(adica de ziua mea).

De ce ?

Avem un mare defect. Toata ziua punem intrebari. De ce asa, de ce nu invers? Suntem curiosi si ne place sa ne complicam inutil cu 1000 de ganduri. Cred ca e in firea umana pentru ca, desi am incercat sa nu gandesc, mi-este peste putinta.
Am pornit de la intrebarea De ce? pentru ca tema biblica propusa la Asul de romb incepea cu intrebarea "De ce li se intampla lucruri rele oamenilor buni?". Si cine sunt oameii buni? intreb eu.
Cei care nu injura, care nu barfesc, care nu mananca lapte si carne vinerea? Sunt oamenii care frecventeaza biserica mai buni doar pentru ca se trezesc devreme duminica? Sunt cei care te privesc cu zambetul pe buze buni? Stiu ce inseamna un zambet tamp si asta nu inseamna ca atunci cand zambesc sunt mai buna. Binele si raul sunt notiuni relative si vin din educatie mai mult decat din discernamantul nostru. Dumnezeu il lasa pe om sa aleaga. Pentru ca omul are capacitatea sa discearna. Avem niste notiuni clare, universal valabile. Nu e bine sa furi, sa ucizi sau sa vrei raul altuia. Dar, cateodata sunt si niste rele mai mici pe care firea umana le depaseste mai greu. Barfim, avem si mici invidii, contestam adevrurile Bisericii si ii hulim pe preoti. Ne uitam la filme cu femei dezbracate, ne ferim sa platim impozitele la stat si ii blestemam pe politicieni.
Lucrurile rele se intampla. Si li se mai intampla si celor despre care noi spunem ca sunt oameni buni. Si daca ar fi sa raspundem la intrebare conform dogmei crestine, o sa apelez la ceea ce am invatat de la niste calugarite. Faceam odata un reportaj la Aninoasa si o calugarita de acolo mi-a spus ca fara ispita nu exista mantuire. Asa cred ca e si cu incercarile acestea ale vietii. Daca nu am vedea raul, nu am sti ce e binele. Probabil ca undeva exista un echilibru. E greu de gasit, dar exista.
Intrebarea care m-a lasat fara raspuns este "Daca Dumnezeu stie tot, de ce trebuie sa ne mai rugam?". Uite ca la asta nu ma gandisem pana acum. Pentru ca simti nevoia? Pentru ca orice om are nevoie sa vorbeasca cu cineva in fata Caruia sa nu fii nevoit sa te gandesti la faptul ca i-ai putea schimba parerea despre tine. Nimanui nu-i spui chiar tot. Nici lui Dumnezeu, dar asta numai pentru ca stii ca o imagine din mintea ta e suficienta. Si nu e nevoie de niciun cuvat ca sa expui o situatie jenanta. Cu rugaciunea e cam la fel. Meditatie, comunicare dincolo de limbajul asta greoi de fiecare zi si muuulta incredere. Ca, in cazul in care in mintea ta exista ideea ca vorbesti la peretii cutiei craniene, n-ai facut nimic.
Daca suntem o natie crestina, de ce facem lucruri necrestinesti? Dar si evreii fac lucruri neevreiesti, si musulmanii fac lucruri impotriva invataturii lui Allah. Eu cred ca altfel ar fi trebuit sa sune intrebarea. Daca suntem oameni, de ce facem lucruri neomenesti? Tocmai, pentru ca suntem oameni. Fiinte slabe, plapande, vai de capul nostru, cu o gramada de probleme si un dram de noroc. Facem lucruri necrestinesti pentru ca sa intelegem greseala. Daca toti am face numai bine, unde am ajunge? Am mai sti ca facem bine? Ar trebui sa facem fotosinteza ca sa fim prin definitie buni crestini. Ori, asta nu se poate. Trebuie sa trecem prin cele rele ca sa apreciem binele din noi. Nu este un manifest pentru crima, dar nici nu cred ca suntem chiar asa rai cum se spune in Libertatea sau in Can Can.
Si dupa ce mi-am expus eu ideile de crestin ortodox neconservator si cu orientari liberale, iata-ma ajunsa la tema mea preferata. 21.12.2012. Va dati seama ca data asta atat de comentata este ziua mea de nastere? O sa fac 26 de ani in ziua aia. S-au scris despre data asta cate in luna si in stele. Si da, mor de nerabdare sa vad filmul. Pentru ca ador scenariile americane in care murim toti. Sunt asa o noutate... pana acum ne salva cineva in ultimul moment. E clar ca trecem intr-o noua era, nu credeti?
Si acum, parerea mea. E posibil ca mayasii sa aiba dreptate. Dumnezeu a spus ca nu o sa mai sfarseasca lumea prin potop, dar despre ploi de foc sau alte din astea nu am auzit nimic la ora de religie. Nu am citit Biblia si nici nu cred ca o sa o fac. Nu cred in traduceri si nici nu sunt demna de original. Cred in Divinitate asa cum cred ca in notiunea de Atotputernic. Si atunci? TOTUL este posibil. Pentru ca ni s-a demonstrat de atatea ori cat suntem de mici, incat chiar nu cred ca exista ceva pe lumea asta care sa schimbe vointa divina. Si acum sa ma explic. Poa`sa se coboare in 2012 extraterestri sub forma de 10 negri mititei, si poa`sa ploua cu foc si poa`sa fie ce or vrea mayasii sa fie. Eu am incredere. Si daca o sa fierb in cazan dup-aia inseamna ca am facut numai rele. Iar daca o fi sa plutesc pe un norisor, cu atat mai bine pentru mine. Repet. Eu am incredere. Cred ca mayasii au dreptate. E vremea pentru o schimbare. Se simte in noi. E posibil ca o simpla inventie sa ne schimbe lumea si noua era despre care se tot vorbeste sa vina cu adevarat. Pentru ca, din cate am inteles, 2012 nu este sfarsitul lumii, ci inceputul unei noi ere. Si daca cu ocazia asta ma lamuresc si eu ce a fost Atlantida, o sa fiu si mai fericita.


Acest articol este scris in cadrul concursului Asul de romb. In afara de mine vor mai participa si: Geocer, Simion Cristian, Elena Marin Alexe, Rappa_ru, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia, Florin

Si vreau si eu voturi... Ca nu am niciun punct. Si vine ziua mea, nu v-am zis?

Maestrul

Am incercat sa imi fac tema si reporterul din mine sa scrie un articol despre concertul extraordinar dat de Gheorghe Zamfir la Casa Sindicatelor. Va dati seama ca am sters totul. Nu pot sa pun pe blog un articol de ziar, asa cum mi-e greu sa fac o stire seaca si sa o pun aici. De fapt, e chiar usor sa fac stirea. Ar putea chiar sa iasa bine. Nu pot insa sa va lipsesc de cateva impresii pe care tin sa le impartasesc cu toata lumea.
Spectacolul sustinut de Gheorghe Zamfir impreuna cu orchestra Filarmonicii din Pitesti si cu dirijorul Iulian Rusu a avut un scop caritabil, iar banii obtinuti in urma vanzarii biletelor vor fi folositi pentru a salva viata unor copii care sufera de malformatii cardiace.
Nu o sa vorbesc despre partea caritabila, o sa ma rezum la spectacol. Nu mi-a placut naiul niciodata, dar privilegiul de a-l asculta pe Gheorghe Zamfir schimba oarecum orice perspectiva asupra acestui instrument. Nici acum nu pot sa spun ca naiul este favoritul meu, dar pot sa spun ca naiul in mainile lui Zamfir face miracole.
Niciodata nu am ascultat ceva mai pur. Si nu pentru ca sala are o acustica de invidiat (ba, din contra), ci pentru ca marele artist canta cu tot sufletul. Gheorghe Zamfir nu canta la nai. El canta cu naiul, e o fiinta cu acest instrument. S-au completat perfect unul pe celalalt. Naiul l-a facut celebru pe artist, asa cum artistul a adus acest instrument pe locul intai in topul preferintelor iubitorilor de muzica din intreaga lume.
Ani de-a randul Gheorghe Zamfir a avut lumea la picioare. Nu am inteles niciodata de ce. O piesa inregistrata pe care o asculti de pe net sau de pe CD nu poate raspunde la aceasta intrebare. Dar atunci cand esti in sala, iar artistul este in fata ta, ii poti auzi respiratia. Il auzi cum sufla in nai si simti ca tot sufletul sau se scurge in acelasi timp pentru a da viata instrumentului. Si impreuna realizeaza miracolul unui sunet perfect, care trece de urechi si se opreste in suflet. Naiul lui Zamfir rascoleste, impresioneaza, calmeaza si te duce in delir pentru ca, nu-i asa, nu e nimic mai minunat decat daruirea totala in numele artei si al perfectiunii prin sunet.
Tot impreuna primesc si aplauzele. Poate cel mai frumos gest al maestrului este supunerea in fata naiului. El nu primeste aplauzele decat dupa ce instrumentul se va fi saturat de a fi adorat. Aseaza naiul in fata inimii sale, il pune intre inima sa si public. Si abia atunci intelegi de ce Gheorghe Zamfir este un maestru desavarsit. Pentru ca el este naiul, asa cum naiul e Zamfir si separat nu sunt nimic. Impreuna insa pot cuceri lumea.
In afara de piese cunoscute cantate in varianta inedita, la nai, precum "Nessum Dorma" sau "Don`t cry for me, Argentina", am putut asculta si cateva dintre compozitiile proprii ale lui Gheorghe Zamfir. "Valsul verde" sau "Tarantella" sunt doar doua din piesele cu care artistul a cucerit definitiv auditoriul. In plus, fiecare compozitie a intrat in scena cu o poveste, extraordinar expusa de insusi creatorul ei.
Printre aceste istorioare s-au strecurat si cateva amintiri ale maestrului. Nu erau laude, ci povesti despre succesul naiului si al lui Gheorghe Zamfir. Intotdeauna impreuna. Nimic nefiresc, pentru ca modestia artistului nu e prefacuta. Nu au lipsit nici regretele. Folclorul se pierde, iar muzica buna dispare. Naiul pare sa nu aiba loc in muzica moderna.
Atata vreme cat va exista Gheorghe Zamfir insa, nu cred ca naiul poate sa isi piarda farmecul. Pentru ca, asa cum spuneam mai sus, impreuna ating perfectiunea.


Acest articol este scris in cadrul concursului Asul de romb. In afara de mine vor mai participa si: Geocer, Simion Cristian, Elena Marin Alexe, Rappa_ru, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia, Florin

Start concurs

La prima categorie, Comice, treuie sa recunosc ca sufar de un handicap.
Nu prea stiu ce sa spun si cum sa spun ca sa va fac sa si radeti.
Nu stiu decat bancul cu blondele de la mall... Ce sa-i faci? Pe asta il stiu, pe asta il spun. Cum nu stiti bancul?
Se opreste curentul la mall. Doi barbati raman blocati in lift si doua blonde pe scara rulanta. Hai, ca nu e un banc sec. Va jur ca are si poanta. Pentru cine nu s-a prins, dati search pe Goagal ca sigur va ajuta netu` cumva.
Si ca sa ma justific in vreun fel ca nu am postat pana acum, aflati ca am avut netul taiat. Am uitat sa platesc cablul. Mi-am adus aminte aseara cand nu mai mergea netul. Acum am platit si asa ca am net si pot sa postez.
Ar fi bine sa am si ce, dar la comice stau foarte prost. Va mai scriu doua -trei bancuri care imi plac si pe care le-am auzit pe la prieteni. Poate induiosez inima cuiva sa imi dea si mie un vot.


Un negru gol cu o cireasa intre dinti se urca intr-un taxi. Taximetristul il intreaba:
- Ce faci, mai omule, asa dezbracat si cu cireasa in gura?
- Ma duc la un carnaval si sunt bomoana de ciocolata cu umplutura de cirese...
La un moment dat, franeaza brusc soferul si negrul inghite cireasa.
- Treci si cumpara-mi o cireasa! a zis negrul nervos. Soferul protesteaza, dar pana la urma coboara la un magazin, insa vine cu un borcan de marmelada. Negrul nervos:
- Am spus o cireasa, nu gem de cirese!
- Nu-i nimic, o bagi in fund si esti gogoasa.


Fiul capeteniei canibalilor vine la scoala deschisa de misionari. De manuta tine un bebelus care de abia invatase sa mearga.
- Ce frumos ca l-ai adus si pe fratiorul tau la scoala, zice misionarul.
- Asta nu-i fratiorul meu, zice scolarul, este gustarea mea pentru pauza mare!..


Examen in anul I de facultate.
Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, toti se prefac ca scriu de zor...
Examen in anul II de facultate.
Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia copiaza in continuare. Cand profesorul bate cu pixul in masa, studentii se prefac ca scriu de zor.
Examen in ultimul an de facultate.
Profesorul sta cu fata la geam - studentii copiaza pe rupte. Cand profesorul se intoarce cu fata la studenti, acestia continua cu copiatul. Cand un student din ultimele randuri bate cu pixul in masa, profesorul se intoarce cu fata la geam.


Acest articol este scris in cadrul concursului Asul de romb. In afara de mine vor mai participa si:
Geocer, Simion Cristian, Rappa_ru, Turisticus, Daniel Mihai, Iulia, Florin

De ce merg femeile impreuna la baie

Mitza si Pipitza se cunosc din clasa intai, de cand mergeau amandoua la scoala din sat. Locuiau la doua case una de cealalta intr-o comuna fix la marginea orasului. Se intelegeau ca doua surori. Au mers impreuna la scoala, apoi la liceu. S-au hotarat sa mearga amandoua la Bucuresti la facultate. Visau sa faca Relatii internationale si sa ajunga sa lucreze si ele pentru cine stie ce mare firma. Nu stiau de ce merg la facultate dar auzisera ele ca e la moda. Si oricum abia asteptau sa scape din satul ala si sa ajunga si ele dame bune la Bucuresti.
Mitza si Pipitza sunt studente in ultimul an si mai au putin pana la licenta. Pentru bani danseaza prin cluburi si ies cu domni generosi. Sunt frumusele si zvelte, ca mai toate fetele de la tara. Au renuntat insa la obiceiurile lor nesanatoase. Se imbraca de la firmele mari, au cele mai bune produse cosmetice si intotdeauna arata impecabil. Nu pot insa sa renunte la barfa. Si cum vad cate una care nu e pe placul lor isi fac semn, se inchid in prima baie si dai si toarna tot. De asemenea, au dezvoltat o intreaga retea de stiri despre barbatii cu care ies. Unii mai copti, altii mai in parg, dar cei mai multi trecuti de-a binelea. Despre fiecare stiu tot: masini, cont, situatie familiara si disponibilitate pentru aventuri. Se pun in garda una pe cealalta si treaba merge de minune. Nimeni nu le-a tras clapa niciodata, iar serviciile fetelor au fost intotdeauna pe masura.
Mitza si Pipitza sunt pe terasa. Au iesit cu doi avocati. Sunt prieteni si amandoi parteneri la o firma mare de prin Bucuresti. Mitza l-a agatat pe unul dintre ei la sala. Au comandat un suc si din vorba in vorba fetele sunt invitate in oras diseara la cina. Dintr-o data insa Pipitza are nevoie sa isi pudreze nasul - fetele bune nu fac pipi la toaleta, ele doar isi pudreaza nasul; rigorile societatii si politetea care face bine la imagine ca de respect personal nu poate fi vorba. Mitza nu o poate lasa singura pentru ca, nu-i asa, poate ii intra pudra in ochi.
- Auzi, fata, mergem fata diseara? Ca oricum nu avem ce face si stii bine ca nu avem bani de mancare. Nu putem sa dam banii aiurea. Mai ales acum. Stii bine ce geanta misto am vazut la Mall.
- Mergem, fata. Da` sigur platesc?! Stii bine ca nu vreau sa mi-o traga asta moca. Am prestanta. Ahhh! Ce cacat de hartie igienica au si astia la terasa asta! Fata sigur nu ne duce asta la un restaurant ieftin sa mananc cartofi prajiti, da?
-Nu ca doar ti-am zis ca au bani.
-Fata da` bemveu` i-al lui sau al lu` ala de se da la mine?
- Nu stiu fata. Ca la sala vine cu un Audi. Da` poate are 2 masini. Mai stii? Hai mai ai mult? Ca fac pe mine, dracu`
- Gata fata ies acu`...
Mitza si Pipitza si-au facut treaba si au iesit frumos din afacerea cu avocatii. Si masa buna si gentuta de la mall. Ba, cu restul au facut si o excursie acasa, la ele in sat. Vechile obiceiuri sunt insa greu de lasat in urma.
-Alo. Da fata. Ce e?
- Fataa, vino in spatele casei. Ma gasesti la buda.
(dupa 3 minute)
- Da, fata, ce e?
- N-am hartie. Tu mai ai vreun servetel?
- N-am fata, n-am. Le-am terminat aseara. Dar cred ca mai gasesc prin casa o bucata de ziar sau o foaie din caietul de mate. L-a pastrat mama de cand eram pe-antaia.
- Lasa, fata ca mergem noi la Bucuresti. Nu mai rezis nicio zi in gaura asta. Fata da` cu doctoru` ai mai vorbit?
- Da, nu ti-am zis?M-a sunat aseara. Mergem, ne intalnim cu el si cu prietenu` ala al lui. Daca ne plac, ii rezolvam, daca nu ne facem ca mergem pan` la baie si gasim noi ceva ca sa plecam. Hai ca ma duc sa-ti gasesc un colt de hartie igienica.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Aberatii filosofice

"Portalul sufletului meu" este tema pentru azi. Cum sa aberez pe aceasta tema? Nu stiu. Nu imi dau seama nici macar de unde sa incep. Sa definesc portalul, sa ii dau eu o definitie personala? Sa descriu intrarea spre sufletul meu? Asta daca am unul. Omul este alcatuit din trup, suflet si minte. Iar ultimele doua formeaza spiritul. Am citit eu asta undeva. Deci am.
Dar ce este portalul sufletului nu am citit nicaieri si nu cred ca pot imagina intrarea intr-un suflet. Oricum, pare greu sa orientezi in cuvinte un lucru imaterial, o notiune. Eu vad sufletul ca un labirint. Se poate intra de oriunde. Mai greu este insa sa iesi sau sa gasesti destinatia. Pentru ca, de cele mai multe ori, nici macar nu stii ce cauti. Sufletul e ca Universul.In continua expansiune. Adica, cu fiecare experienta mai afli cate ceva despre tine si despre ceilalti. Fiecare fiinta isi poate lasa amprenta peste sufletul meu, iar asta nu depinde neaparat de mine. Ma poate schingiui si inchide cu un gard de nepatruns sau ma poate ajuta sa ma dezvolt, sa regasesc lucruri din sufletul meu la care nici nu gandeam. Cum ai putea sa definesti sufletul, aceasta minune a Creatiei, aceasta parte de Dumnezeu? Pentru ca, pana la urma, pare imposibil. Orice definitie poate fi rasturnata de o noua descoperire a eului interior. Iar portalul sufletului e o notiune inexistenta pentru mine. Sufletul nu poate fi patruns, nu in totalitate. Sufletul este Creatia asa cum creatia vine din suflet. Nu exista nici inceput, nici sfarsit. Asa cum spuneam. Un labirint perfect rotund. Esti inauntru. Nu poti iesi, dar nici macar nu iti doresti asta.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Viata mea de om bogat

Asa cum va povesteam si cand scriam despre pestisorul de aur, banii m-au facut un miliardar excentric. Stiti deja in ce am investit si cam care sunt preocuparile mele. Acum am sa va fac o scurta lista cu cheltuielile mele in calitate de imbogatit peste noapte.
1. Pantofi. Am peste 150 de perechi de pantofi de toate culorile; modele diverse de la diferiti creatori de renume. Asta viata adevarata.
2. Saloane de infrumusetare. Merg zilnic la coafor si machiaj si de 4 ori pe saptamana merg la masaj. Ma simt in cea mai buna forma si sunt gata pentru orice provocare.
3. Bani pe haine nu prea dau. Ce mai conteaza eticheta de la haina cand porti pantofi de sute si mii de euro, nu? In schimb am inceput sa lucrez la o colectie de genti si posete.
4. Mi-am achizitionat de curand o biblioteca de lux cu titluri din cele mai diverse. Citesc mai incet decat cumpar carti, dar am toata viata inainte.
5. Dupa ce m-am mutat la casa, intretinerea ei costa o avere, dar merita.
6. Conduc un Mercedes din clasa A asa ca mai dau o gramada de bani pe asigurari si pe despagubiri dupa ce lovesc mereu cate o masina prin parcari. Ce sa-i faci? Nici acum nu pot sa parchez cu precizie. O sa mai invat si poate, poate intr-o zi o sa renunt la soferul care imi conduce masinile mai scumpe. Pe acelea nu le conduc singura. Nu ma lasa Alin. Spune ca as arunca banii pe fereastra.
6. Cele mai mari cheltuieli le am insa cu emisiunea. Plimbarile in locuri exotice pentru reportaje di filme documentare sunt extrem de costisitoare. Am lucrat in ultima vreme cu specialisti si sper sa vand cateva si sa imi recuperez o parte din investitie.

Lista poate continua la nesfarsit dar nu vreau sa va plictisesc cu detalii din viata mea de om bogat.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anumeCanguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Tema de azi? " L-ai prins pe Dumnezeu de picior!!! Ai castigat o suma imensa de bani!"

Azi scriu despre andropauza...

Nu stiu daca Nakudo a propus o alta tema intre timp, asa ca o sa aberez despre andropauza. Ce sa-i faci? N-am trecut prin asta si din cate imi dau seama nu cred ca voi trece vreodata... Dar daca e tema ma supun si aberez. Trebuie sa recunosc ca nu stiam prea bine ce inseamna asa ca am cautat pe net mai multe informatii...
Asa am aflat ca andropauza este definita drept o scadere a nivelului de testosteron la barbatii de o anumita varsta. Si de aici cica pornesc o serie de simptome din cele mai diverse, care ar trebui sa reduca apetitul sexual al barbatilor. Asta e pe net. In viata reala insa stim cu totii ca nu e asa. Un barbat la 50 de ani are o dorinta nebuna sa isi ia viata de la capat. Cu una dintre colegele fiicei sau fiului sau, bineinteles. O domnisoara bine, de preferat blonda sau bruneta, dar extrem de buna, cu care sa isi faca de cap. Brusc se satura de mirosul de ceapa prajita si de sarmale al nevestei si cauta arome frantuzesti si dresuri de matase. Dar cum... Nu va mai dati coate. Trebuie sa aveti cel putin o cunostinta care a divortat dupa 20 si mai bine de ani de convietuire pentru ca se saturase de viata amara petrecuta cu "nebuna". Intamplator s-a cuplat cu o domnisoara proaspata... care nu are nici riduri, nici picioare umflate sau coltul gurii lasat.
Dar, cum spuneam, asta pare sa nu aiba legatura cu andropauza daca citesti pe net. E posibil sa fie de la incalzirea globala. Ca de-aia ii apuca asa caldurile si se dezbraca de bun simt. Mai scria pe net ca in perioada asta poti sa fii anemic... Dar nici asa nu vad legatura.
Cred ca eu am devenit insensibila la nevoile barbatilor. Imbatranesc prea repede pentru cate au de oferit asa ca vor sa tina pasul cat mai mult cu noua generatie. Eu le zic spor si incerc sa fiu mai ingaduitoare.


Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anumeCanguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Aberatie cu iz istoric

"Eu nu-nteleg cum din romani si daci
Se nasc mai nou atati aurolaci"
(Fanus Neagu)


In anul I de facultate am avut inclus in programa si un curs de istorie. Asa am aflat adevarul despre daci. Erau viteji - adica traiau de furat si cum ramaneau fara cele trebuincioase...pac, pac dadeau o raita prin vecini. Asta a fost prima informatie. Apoi mai stim din legende si date istorice ca a fost musai sa dea Burebista foc viilor ca sa le mai treaca betia supusilor.
Ultima informatie importanta pe care am retinut-o din cursul respectiv a fost ca dacii se drogau. Ardeau anumite ierburi si dansau in jurul focului pana ajungeau sa pluteasca printre norisori.
Despre stramosii nostri romani nu are rost sa va vorbesc. Oricat ar fi fost ei de curati, nu pot sa faca astfel de gene sa dispara. Doar stiti cum e... daca pui o picatura de vin in benzina, e benzina. Daca pui o picatura de benzina in vin, e benzina. Asa si cu geto-dacii. Au mai trecut peste noi neamuri migratoare - am luat bineinteles de la fiecare ce a fost mai prost, ca asa ne e firea.
Si se mai intreaba cate unii de ce suntem niste semiaurolaci asa... Uite de ce. Ca avem antecedente. Suntem inalti ca brazii si viteji cum n-a mai vazut lumea. In traducere libera, mari si prosti, vanjosi si pusi pe harta ca doar cine mai e ca noi pe lume?
A nu se intelege ca toti suntem ciobani cu ghioaga in tara asta. Din fericire, mai avem si exceptii. Si daca din 20 de milioane, macar 15 la suta s-au facut subtiri la trup, au renuntat la vitejie si au facut studii diplomatice... ar trebui sa ne consideram fericiti. Asta se cheama evolutie. Peste alte 2000 de ani, altele vor fi procentele.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian


Tema de azi? "Este pe baza a doua versuri cu care sa va jucati, sa le comentati sau sa le rostogoliti ca pe chiftelute:

"Eu nu-nteleg cum din romani di daci
Se nasc mai nou atati aurolaci"
(Fanus Neagu)"

Aberatii cu ciocolata

Mi-am cumparat o ciocolata de la magazinul din colt. De obicei, fac cumparaturi de la hypermarket, dar acum mi-era pofta. Si cum ciocolata este unul din viciile mele am intrat in primul magazin care mi-a iesit in cale.
In magazin... un miros ciudat de putregai si mucegai... Dupa tejgheaua murdara din lemn statea un nene mare si greu ca o balena esuata. Cu chelie lucioasa de transpiratie si cu ochelari retro (probabil a citit in vreo revista ca sunt din nou la moda) privea cu interes la un televizor mic ascuns printre rafturi. Era un film indian dupa muzica si dupa dialogul purtat cu glasuri suave de doi actori care semanau izbitor cu niste cantareti de manele.
Am cerut o ciocolata si, spre uimirea mea, nenea si-a asezat ochelarii cu degetul mijlociu mai bine pe nas si s-a aplecat cu tact. A luat ciocolata, a invelit-o bine intr-o punga, mi-a luat banii, mi-a dat o guma si un leu rest si mi-a zis cu calm "La revedere".
Am iesit grabita si pana acasa nu m-am gandit la altceva decat la ciocolata cea gustoasa. Alba, cu portocale... Intru in casa, desfac punga si stupoare! Ciocolata era desfacuta si cu doua bucatele lipsa. S-a pornit sirena in capul meu de parca trecea SMURDul pe langa mine. Am luat repede papucii de casa in picioare si am zburat pe scari. Nici nu cred ca am incuiat usa in urma mea.
Am intrat calma si zambind in magazin desi eram in stare sa ii sparg ochelarii lu` nenea, cat era el de mare.
Nu va suparati, zic, am fost mai devreme la dumneavoastra si am cumparat o ciocolata.
Da, si?
Si e inceputa.
A! Ti-a placut si mai vrei una?
Nu, mi-ati vandut-o inceputa.
Asculta don`soara. Pe vremea mea, nu primeam ciocolata decat cand ma facea pionier si atunci nu comentam daca era inceputa. Mancam si taceam...
Asculta, dom`ne. Poti sa te faci mata pionier si acu daca vrei, dar mie sa imi schimbi ciocolata ca lucrez la televiziune si chem si OPC ul si iti inchid si maghernita. Ai auzit? Sa pui mata frumusel mana sa imi schimbi ciocolata si sa ma lasi cu povesti din astea de pe vremea lu` Ceasca, da?
Am luat o ciocolata nou nouta si o poala de scuze... Ca nu si-a dat seama, ca a pus-o din greseala, ca sa mai trec pe la el. Ca da si pe datorie.
Aha... am iesit mandra de mine din magazin si am plecat acasa sa imi pap ciocolata. De atunci nu mai platesc nimic ambalat gratis pana nu verific. Mama ei de economie de piata!

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume

Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Tema de azi? "Trebuie sa aberati despre ochelari, ciocolata si pionieri"

Calatorie cu peripetii

Am plecat cu trenul de la Pitesti la Bucuresti nu pentru ca nu am mai gasit loc in maxi taxi, ci pentru ca asa imi venise cheful de o calatorie pe calea ferata ca nu m-am mai putut abtine. Mi-am luat bilet, m-am urcat in tren si m-am asezat frumusel in compartimentul meu, la locul meu. Am mers cu Personalul, nu exista fonduri la buget pentru Sageata. In acelasi compartiment cu mine - doi indivizi scunzi si indesati ca niste mingi imense de baschet prelungite intr-o parte cu o alta sfera, de data aceasta mai mica, ce le tinea loc de cap. Gurmanzi, m-am gandit eu in sinea mea si, pentru o clipa, mi-a fost oarecum rusine ca etichetez oamenii cu asa usurinta. Poate erau bolnavi, sau cine stie?
In timpul mersului s-a intamplat insa ceva cu totul si cu totul neobisnuit. Unul din ei a primit un telefon, iar cei doi au inceput sa vorbeasca intr-o limba necunoscuta. Erau prea albi ca sa vorbeasca pe tiganeste, m-am gandit. Alta limba nu stiam care ar putea fi asa scalcita... Poate ca sunt unguri, m-am gandit si mi-am intors privirea spre geam. Nu am putut insa sa nu observ ca aveau ochii rosii sa ca unul se scarpina in ureche cu cu fel de tentacula in loc de deget. M-am dat deoparte si am inceput sa ii studiez cu atentie. Am rau de inaltime si nu imi place apa, dar halucinatii de la mersul cu trenul nu am avut niciodata.
Odata cu trecerea timpului, colegii mei de compartiment s-au familiarizat cu prezenta mea si din cand in cand mai scoteau cate o antenuta, cate un picior mare si solzos ca sa se mai scarpine, sa se mai studieze... chestii din astea. Apoi am avut o senzatie de deja vu... Cu totii stiti fazele alea din Barbati in negru, in care extraterestrul se dezbraca de costumul uman si apare in toata splendoarea lui. Exact asa a fost si in tren. Am ramas ca o curca cu privirea in gol si cu zambetul ala tamp pe fata. Stiti voi, ca atunci cand o prinzi pe mama ca pune cadouri sun brad in locul Mosului. Mi-au zambit din forma lor naturala si intr-o limba romana de cocalar si-au cerut scuze, motivand lipsa aerului conditionat. Nu-i nimic, zic eu printre dinti. Faceti-va comozi... Ma uit la Star Gate si nu am ratat niciun episod din Barbati in Negru. Cei doi au ras cu lacrimi de brontozaur si si-au etalat cele 4 perechi de dinti galbeni ca uleiul de floarea soarelui. Apoi m-au intrebat daca pot sa manance. Sigur, le-am zis. Simtiti-va ca acasa, oriunde ar fi asta.
Cei doi au inceput sa manance lacom... aveau o adevarata pasiune pentru hrana de pe Pamant: Saramura de gandaci de bucatarie din conserva si salata de papadie cu sos de soia. Un deliciu, ziceu cei doi in vreme ce ma imbiau sa incerc ceva din masa lor copioasa. M-am scuzat, spunand ca sunt la dieta si ca mananc disociat. M-au crezut.
Dupa masa si-au pus costumele la loc, mi-au multumit pentru amabilitate si politete. M-au rugat apoi sa nu mai cred tot ce vad pe la televizor. Star Gate e o porcarie, mi-au zis. Noi de fapt suntem niste tipi prietenosi, iar goa`ulzii nu exista. Are insa filmul ala si partile lui bune. Cei doi au iesit zambind din compartiment. Mergeau sa savureze cate un tutun, alta delicatesa pamanteana.
Cat despre mine... M-am mai trezit din lesin cand a venit o femeie de serviciu sa curete trenul. Eram asa buimaca ca nici acum nu stiu cum am ajuns acasa si de unde a trebuit sa ma intorc.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

Tema, de data aceasta, a fost: "Imaginati-va o calatorie alaturi de extraterestrii".

Ce mica-i vacanta mare

Pentru rezultatele deosebite obtinute la serviciu, seful s-a oferit sa ma premieze cu o mica mare excursie in Hawaii. Voi pleca de Craciun si voi sta 4 zile. Mica vacanta, veti spune... Mare vacanta zic eu gandindu-ma la ce ma asteapta... Plaja, soare, fustita hawaiana si un pai infipt intr-un ananas prin care ma bucur eu de suc natural... Un vis... Nu fiti invidiosi, si voi puteti abera pe aceasta tema oricum si oricand in cursul zilei de azi... In plus, o sa va aduc poze si ne vom bucura impreuna de marea vacanta mica...


Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Tema de astazi, o zi in care inspiratia nu a fost de partea mea, a fost “Ce mica-i vacanta mare”.

Planuri de vacanta

Am trimis de curand un CV catre o importanta publicatie nationla. Drept raspuns, acestia mi-au transmis urmatoarea sarcina ce va constitui perioada mea de proba si care va fi platita, in caz de succes, cu colosala suma de 1400 de euro. Trebuia sa imi aleg intre a petrece 2 luni la o baza lunara de una singura sau sa locuiesc la un far, undeva in largul Atlanticului. Bineinteles ca am ales farul... plaja, soare si posibilitatea de a trimite si primi mesaje o data pe saptamana prin satelit... M-am interesat rapid de transport, cazare si masa. Publicatia imi asigura toate aceste conditii: provizii de apa, mancare transport gratuit cu avionul si apoi cu un vaporas de mici dimensiuni... Raiul de pe lume, ma gandesc eu...
Cum nu trebuie sa ma preocup de partea de supravietuire, si am aflat ca baza dispune de un apartament complet utilat si mobilat, singura mea grija reala este sa imi fac bagajele... hainute, costum de baie... O sa iau ceva carti cu mine ca sa nu ma plictisesc si o gramada de coli si pixuri ca sa notez impresii din ce a citit si sa iau notite pentru articol. Bineinteles ca o sa va scriu totul pe blog la intoarcere. Apoi mai iau si acuarele, pensule si multa hartie pentru pictat... In doua luni de izolare poate descopar ca sunt o speranta a artei contemporane.
In plus, dupa ce pregatesc tot ce am scris mai sus, raman acele cateva chestii femeiesti care nu pot ramane pe afara. Adica un kilogram de ciocolata si derivate plus lista de mai jos:
1. Pasta si periuta de dinti
2. Gel de dus, spuma de baie, crema de baie
3. Sapun lichid, sapun nomal
4. Sampon, balsam, masca de par
5. Lotiune de plaja, lapte de corop After Sun
6. Crema de corp, lapte de corp, ulei
7. Crema de maini, crema de picioare
8. Ulei intaritor pentru unghii, ulei de indepartare a cuticulelor
9. Crema de zi, crema de noapte, crema antirid, masca cu miere, masca pentru indepartarea celulelor moarte
10. Tampoane
11. Perie de par
12. Benzi epilatoare
13. Crema anticelulitica, crema anti vergeturi,
14. Betisoare de urechi

Asa cum va dati seama, nu are rost sa iau cu mine produse de tip farduri, acetona, oja de unghii, fixativ samd pentru ca nu are rost sa imi incarc bagajul cu lucruri inutile. Ba chiar o sa profit de timpul petrecut singura ca sa imi las parul si pielea sa respire fara farduri si alte din astea.
In cazul in care am uitat ceva am timp pana in vara sa revizuiesc lista.
Si stati fara grija, o sa povestesc totul cand ma intorc.


Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Tema de astazi a fost: Trebuie sa participati la o misiune la o baza lunara, unde veti fi lasat singur timp de 2 luni, sau daca refuzati trebuie sa locuiti la un far, pe o insula mica, undeva în largul Atlanticului.

Maine a plouat

Azi e luni si maine a marti. Iar ieri a fost Duminica, ziua nefasta in care am gasit Masina Timpului... De fapt, e de dimensiunea unui pix din acela la un leu, cu arc, cu care nu reuseai niciodata sa scrii mai mult de doua pagini la lucrarea de control. Iti trebuiau doua ca sa fii sigur ca nu ramai in pana. trebuia sa imi dau seama dupa aspectul masinariei ca si aceasta va functiona tot cam ca pixurile acelea.
Pana mi-am dat seama la ce foloseste si cum functioneaza - nu a venit cu instructiuni - a durat cam 6 ore in care am invartit chestia aia pe toate partile. Am incercat sa scriu cu ea, sa desenez... nimic. Asa ca nu am reusit sa merg decat in viitorul foarte apropiat... Am vizitat ziua de maine. Ce bafta pe mine. M-am trezit maine tot in patul meu... Era cam 8 si jumatate. Bineinteles ca am intrat pe blog si v-am citit postarile de maine... Nu va spun dinainte, dar va garantez ca Geocer o sa aiba si maine cel mai amuzant articol. Apoi maine am mers la serviciu unde am facut cam ce fac intr-o zi obisnuita. Luati-va umbrelele pentru ca maine a plouat putin. A fost mai greu cand a trebuit sa ma intorc, pentru ca, vedeti voi, nu mai stiam unde ascunsesem masina timpului. Am gasit-o pana la urma in geanta si am venit acasa. Abia astept sa vina iar ziua de maine, ca sa vad daca functioneaza senzatia de Deja vu... Oricum o sa va citesc postarile si maine, chiar daca le-am mai citit o data.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.

Tema de astazi a fost propusa de mine si a sunat cam asa: Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut?

Tema de maine

Am postat tarziu pentru ca abia acum am ajuns acasa. Imi cer scuze si sper sa nu ma pedepsiti prea rau.
Tema de maine: Imaginati-va ca ati gasit Masina Timpului. Unde ati fost si ce ati vazut?

Secretul lui Tiriac

Vinerea trecuta, pe cand ma pregateam sa plec spre Pic, pentru emisiune, a venit la redactie un curier care a intrebat de mine. Am semnat vreo 4 hartii si am primit un plic clasic, din care am scos o invitatie la o partida de vanatoare. Ati ghicit! Ion Tiriac ma invitase pe domeniul sau pentru a-mi exersa deja cunoscutele talente de vanator. Nu am mai stat pe ganduri si am acceptat invitatia. Am confirmat si iata-ma cum tot week endul am vanat printre cei mai buni vanatori din tara. Am avut un cal maro, bland pentru ca, trebuie sa recunosc nu calaresc la fel de bine cum ma pricep la vanatoare. Asta e! Nimeni nu e perfect.
Nu o sa va povestesc chiar tot pentru ca ar fi prea plictisitor, dar o sa va zic partea in care mi s-a intamplat un lucru incredibil. Desi nu a fost un lucru profesionist, la un moment dat am ramas in urma... Asa cum era de asteptat, m-am ratacit. Si cum ma plimbam eu calare prin padure, am luat urma unui cerb. Am inceput sa il urmaresc. Ne-am intalnit fata in fata. Mi-a facut cu ochiul si apoi m-a indemnat sa il urmez. Era un cerb vorbitor, prieten bun cu Ion Tiriac. De-aia si statea in partea aceea a domeniului cand era o rganizata vreo vanatoare. M-a luat pe la el prin adapost, m-a servit cu o limonada si mi-a spus sa nu mai merg la vanatoare pentru ca eu, in sinea mea, sunt o fata delicata, nu un ucigas de animale.
Am plecat buimaca si m-am intors la resedinta lui Tiriac, satula de vanatoare si convinsa ca o luasem razna. Seara, la cina, i-am povestit milionarului patania mea, iar acesta mi-a spus razand: "Si i-am zis sa stea departe de jurnalisti! Doamna, sper ca ca nu o sa ma dati acum la Can Can cum ca vorbesc cu cerbii!"
Am plecat a doua zi fara prea multe alte comentarii. Bineinteles ca nu am zis nimic nimanui si sper ca nu o sa spuneti nici voi nimanui secretul lui Ion Tiriac.

Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Gamalia, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian

Tema de azi a fost: Imaginati-va ca ati fost invitati sa participati la un concurs pentru a va dovedi talentul in ale vanatului si pescuitului.Vreau sa descrieti perticiparea voastra la acel eveniment,si eventual rezultatele obtinute(vanat sau pescuit)

Visul unei nopti de toamna ...

Dragii mei,
Va scriu de la Vila Florica, resedinta mea proprie si personala, atunci cand stau pe acasa. Bine, daca acasa ar insemna acolo unde detin o proprietate, ar trebui sa numesc acasa locuri de pe 3 continente. In fine, nu vreau sa va plictisesc cu detalii imobiliare. Pentru mine acasa inseamna tot aici, in Arges. Trebuie sa va anunt inca de la inceput ca afacerile imi merg in continuare foarte bine. Stiti unde, la firma mea, de fapt o corporatie multinationala care aprovizioneaza cu petrol unele dintre cele mai importante state ale lumii.
Stiti ca voi ramaneti in continuare prietenii mei cei mai dragi pentru ca sunteti oameni adevarati si nu v-ati inghesuit sa imi cereti bani asa cum au facut altii dupa ce au aflat ca am prins pestisorul de aur. Si aici stiti voi la cine ma refer. Asa cum era de asteptat am facut pace cu primarul dupa ce am prins pestisorul tocmai intr-o baltoaca din cele care se faceau pe centru printre pavelele puse prost. Spun se faceau pentru ca am schimbat pe cheltuiala mea intreg centrul.
Nu mai stiti intamplarea? L-am gasit zbatandu-se intr-o zi ploioasa intr-o baltoaca murdara si rece. Venise din lumea basmelor sa vada si el Fantana noastra cantatoare dar aterizase gresit. Sarmana vietate. L-am dus la Fantana si apoi mi-a indeplinit traditionalele trei dorinte.
Acum ca v-am improspatat memoria o sa revin la relatarea despre mine si ale mele. Cum ziceam, am facut pace cu primarul, ma pretuieste nespus de cand a aflat ca sunt in top 50 bogati ai lumii. Asa cum stiti, abia m-am intors dintr-o insula in Pacific unde am facut un reportaj pe cinste. (Am revenit la vechea mea pasiune si imi ocup timpul liber facand reportaje pentru arges TV, televiziune pe care am achizitionat-o a doua zi dupa imbogatire.) Acum fiecare emisiune de reportaj este o aventura exotica, relaxare, munca si pasiune. Ce sa zic! Frumoasa viata mai am de la o vreme.
Nu pot sa mai stau mult la laptopul meu batut cu diamante. Sotul meu a achizitionat de curand clubul Steaua si trebuie sa plece la meci. Nu pot sa nu imi iau la revedere. Apoi trebuie sa ma pregatesc. Diseara iau cina cu Alteta Sa Regala, Regele Mihai al Romaniei si cu ilustra Sa familie. Am si obligatii, nu numai privilegii. Punem la cale un complot prin care sa scoatem coruptia din tara si sa redam oamenilor speranta si increderea in clasa politica.
Nu uitati ca saptamana viitoare sunteti toti invitati sa mergem la o mica plimbare. Iahtul este pregatit, am cumparat biletele de avion. Nu va luati laptopurile. V-am cumparat eu cate unul nou la fiecare.




Acest articol este scris in cadrul jocului "Sa aberam pe o tema data". In afara de mine, in cursul zilei de azi vor abera pe aceasta tema si ceilalti participanti si anume Canguru,Cell61, Compadvice, Geocer, Giulia Szavo, Iulia, Julie, Leo, Little Red, Nakudo, Orianda, Rappa_ru, Simion Cristian.
Tema de azi a fost "Ai prins peștișorul de aur. Ce ai de povestit?"