Un blog unde scriu când nu scriu
Freelancer, scriitor de meserie, mereu cu cuvintele la mine, aici scriu pentru mine atunci când nu trebuie să scriu pentru alții.
Din când în când, cam când ies urșii din bârlog și te roagă frumos să le aplici o ștampilă prin părțile esențiale, ne aducem noi aminte că anumite categorii sociale nu ar trebui să aibă drept de vot. Și în vreme ce umplem Facebookul și blogurile cu noile idei mărețe, ne plângem că Parlamentul, Guvernul și administrațiile locale nu înțeleg democrația. Eu nu știu cum aș putea desena mai evident de atât incoerența.
Între „cine nu are un bătrân să-și
cumpere” și „pensionarilor inactivi ar trebui să le fie retras dreptul
de vot” e o linie mai subțire decât siroposul pas dintre iubire și ură.
Acest mic adevăr îmi dă senzația că probleme mai grave avem noi, ăștia
care încă nu ne putem asuma responsabilitatea pentru alegerile și
voturile noastre și aruncăm în permanență vina în curtea și așa ponosită
a celor cu mai mulți ani și mai puține puteri.
Tinerii și politica, o glumă proastă
Cui i se pare că peste 20, 30, hai 40 de ani va avea o soartă mai bună și mai blândă greșește. Pentru că, cel puțin din umilul meu punct de vedere, această stare de fapt nu se va schimba pentru vreo câteva zeci de ani de acum înainte. Doar că alții vor fi tinerii mânați de idealuri patriotice, iar bătrânii vom fi noi, cei care azi trăim cu impresia că am descoperit mersul pe jos. De ce zic asta? Pentru că majoritatea populației tinere de azi habar nu are ce votează, pentru ce votează, ce ar trebui să facă cel pe care l-a votat, în afară de un bancomat fără PIN-uri în centrul comunei.
Și ca să nu credeți că exagerez, vă povestesc pe scurt ce scria pe Facebook o tânără candidată la o funcție de consilier județean: promitea un oraș mai curat și mai îngrijit. Care oraș? Există un singur oraș în județul respectiv? Bănuiesc că nu. Înțeleg că era pe listă pentru că anumite partide și-au impus să aibă o anumită cotă de femei și de tineri pe locuri eligibile, iar dacă dumneaei se încadrează și colo și colo, partidul împușcă doi iepuri cu o lovitură. Cred însă că partidul ar putea măcar să-i scrie o listă cu mesaje de pus pe Facebook și să îi explice că un Consiliu Județean nu trebuie să se preocupe de spațiile verzi din cartiere. Doamna aceasta este reprezentantul unei întregi generații de oameni care a învățat democrația de la televizor. Și acum candidează, pentru că tinerii sunt viitorul. Iar soluția noastră la oferta slabă a partidelor care e? Să nu mai voteze pensionarii, de parcă ei ar pune oameni pe liste. Motivul e veșnic același: uleiul și făina. Ar trebui să miroasă a gogoși în toată țara de la cât ulei și câtă făină s-au pomenit în ultimii 15 ani, dar din păcate singurele gogoși de care ne lovim sunt cele electorale.
„Vedem care ne dă ceva”
Este argumentul suprem pentru orice om care a descoperit că există viață și după ce se stinge televizorul. L-a auzit undeva, ba în stația de autobuz, ba la piață, iar acum defilează cu el pentru a-i demonstra oricui că teoria cu dreptul de vot pentru populația activă este nu doar justificată, ci și esențială. Degeaba încerci să îi explici omului că democrația presupune altceva, că oricum lui statul i se pare o clădire de birouri unde șeful are întotdeauna dreptate și unde aerul condiționat e plătit din ce muncește el, nu din banii produși cumva și de amărâtul fără BAC din producție.
Dar să revenim la bătrânii inactivi și la faptul că îl votează pe cel care „le dă ceva”. E și normal să o facă. Pentru că ăla care le dă ceva e singurul care vorbește limba lor. A învățat-o repede și le-a povestit că 100 de lei în plus la pensie le va face viața mai bună. Asta în vreme ce „educatul” din clădirea de birouri le-a spus că sunt proști și că din vina lor țara merge prost.
Vorbim de oameni care au reușit cumva să ajungă la pensie. Mică, mare, lungă, scurtă e o pensie pe care noi reușim să le-o plătim cu greu azi. Pe vremuri ne dădeau bani de dulciuri, de haine sau de pantofi. Azi vrem să îi reducem la nimic pentru că nu e corect să decidă ei pentru noi. Surpriză! Nu decid pentru noi, decid pentru ei că e și țara lor, nu doar a noastră.
Încă învățăm. Toți
Pensionarii de azi nu știu democrația nici măcar de la televizor. Dar au înțeles că e dreptul lor să voteze și o fac cu aceeași conștiinciozitate cu care își plătesc taxele la timp. Lucru care nu se prea poate spune despre tineri. De unde se poate trage o concluzie părtinitoare și voit subiectivă că, oarecum, pensionarii înțeleg ce înseamnă să fii cetățean mai bine decât noi. Noi care avem impresia că drepturile oamenilor se dau și se iau după cum ne vine nouă pofta și că votul este o fiță, nu o obligație.
Dar până să învățăm democrația, trebuie să ne amintim cum să fim oameni, cum să acceptăm o părere diferită de a noastră, cum să discutăm fără să ne batem, cum să gândim mai mult cu mintea noastră și mai puțin cu a celor pe care îi citim.
E normal să existe incoerență. Încă învățăm și democrația, și politica. Oamenii care se joacă de-a politicienii acum sunt ingineri, medici, avocați și încearcă să modeleze politica după nevoile personale, în loc să se adapteze la noul loc de muncă. Pentru că a fi politician e o meserie, nu un hobby cu care să mai faci un ban în plus, cinstit sau necinstit.
Nici noi nu știm exact ce așteptări să avem. Azi vrem salarii mai mari, mâine vrem autostrăzi, apoi ne răzgândim și vrem iar salarii. „Poporul” e mulți și anesteziați de grija zilei de mâine: rate la casă, rate la mașină, grădiniță privată, vacanță la mare, trei nunți în august. De multe dintre ele nu avem nevoie, dar am intrat în horă... și pentru că păstrăm ce e mai prost din tradiții, jucăm până la capăt și așteptăm să ia alții atitudine.
Bătrânii, cam ca și copiii, sunt oglinda noastră
Societatea civilă e doar un apendice al politicului , iar presa a murit în fașă de la o supradoză tot de
politică. Hienele sunt peste tot: în instituții deconcentrate în care
politica stă tolănită pe toate scaunele din piele, în administrație,
unde interesul cetățeanului contează doar dacă e membru de partid, în
televizoare, unde politica editorială este dictată de contractele de
publicitate controlate și ele politic. Nu vrem să recunoaștem, dar și
noi suntem tot niște hiene: ne desconsiderăm prietenii pe criterii
politice și citim doar ziarele care sunt pe aceeași lungime de undă cu
noi, închizând ochii la faptul că și ziarele alea scriu ce scriu pe bază
de factură și chitanță.
Și noi vrem ca pensionarii să voteze cu gândul la binele nostru. Noi, în schimb, votăm cu gândul la cât de grozavi suntem. Cu cât e candidatul mai independent, cu atât ne simțim noi mai deștepți votându-l. Dovadă că înțelegem perfect cum funcționează toate. De parcă un independent ar reuși să facă ceva în fața unui consiliu local/ județean de membri de partid care, surpriză!, nu votează tot ce propune primarul, ci ceea ce „trebuie”. Da, da, în caz de primar independent, lista aia de consilieri pe care punem ștampila fără să o citim e extrem de importantă. Și degeaba ai unul strălucitor pe listă pe poziția 1,2,3, dacă în spatele lui stau aceleași lipitori gata să ucidă orice urmă de bune intenții.
Până vom învăța câte ceva despre astea, ar trebui să lăsăm ciocul mai mic, că nu suntem noi la putere. Puterea înseamnă cunoaștere, iar faptul că știm pe de rost manualul de istorie de-a opta pare să nu ne ajute prea mult dacă nu ne hotărâm să și înțelegem ce-am memorat. Cum am spus și mai sus, nu prea ne putem baza că ne vor învăța alții, că nu prea are nimeni interesul să ne deschidă ochii. Suntem amuzanți și inofensivi, așa ocupați să ne înjurăm pe Facebook și să ne dăm șmecheri cu independența noastră.
Nu te susțin pentru că nu sunt de acord cu ieșitul în stradă înainte să fi eliminat toate celelalte posibilități. Și mai ești și ușor dezlânată și fără discernământ. Ești un amalgam de oameni care au impresia că reprezintă o generație, dar suntem cam de aceeași vârstă și pe mine nu mă reprezinți. Urli că nu ești numere, când în esență ești un procent. Un procent care în momentul ăsta abia ar intra în Parlament, dacă absolut toți ăia care te susțin pe Facebook te și votează. Și mă enervează că ocupi spațiul public, în vreme ce evenimente importante trec neobservate. Așa că am și eu revendicările mele:
1. Azi am primit o lecție de viață de la o femeie pe care nici măcar nu o cunosc. Nu o să fie nimeni niciodată acolo să te bată pe umăr să îți spună că greșești. Cine îți va vedea greșeala o va arăta și altora cu degetul, ca să îți urle alții în urechi că ai greșit, ca să te certe un cor, nu doar o voce. Revendicare: Strada, mai uită-te o dată peste ceea ce ai făcut până acum să vezi dacă ții drumul drept.
2. Deasupra unui accident care ar fi trebuit tratat cu responsabilitate și respect s-au adunat vulturii, asta după ce deja hienele au sfâșiat tot ce se putea. Au venit și dreapta și stânga: unii să obțină o demisie, alții să arate cum au profitat hienele, profitând la rândul lor pentru a mai smulge 2 procente în sondaje, plângându-ți de milă. Revendicare: Strada, scutură-te de mesaje politice și de manipulatori, dacă vrei să te ia toată lumea în serios.
3. Sunteți niște copii, ca mine, ca prietenul meu Niță care de 10 ani își caută loc de muncă. E normal să te revolți, nu e normal să te lupți singur cu lumea. Revendicare: Strada, cere ajutor! Sunt atâția adulți în jur care gândesc limpede, dar care nu știu ce să creadă despre tine, văzându-te atât de dezorientată.
4. Aveam 3 ani la Revoluție și tot ce știu e de la televizor. Dar tu nu te comportați ca în 1989, ci ca la Bobâlna. Revendicare: Strada, organizează-te că te lupți cu 3 mesaje făcute pe genunchi împotriva unora cu milioane de unici lipiți de televizoare.
5. Biserica e plină de bube, dar nu poți cere preoților pe care îi blamezi de o viață să vină să îți facă veșnica pomenire ca și cum până ieri le spuneai săru-mâna sau măcar îi tratai ca pe egali. Ori nu ai nevoie de Biserica în țara ta, ori ai nevoie de ei să îți facă slujbe. Revendicare: Strada, lasă Biserica, lasă diversiunile! Ori te lupți cu unii, ori cu alții! Ține minte că Biserica a rezistat și tătarilor, și turcilor, și rușilor, și comuniștilor, și corupției. Nu risipi energie!
6. Țara nu e multinațională decât dacă definim clar cine sunt africanii și chinezii care lucrează pentru noi. Și dacă acționarii acceptă să plătească salarii pentru câteva milioane de angajați neproductivi și ajutoare pentru părinții pensionari, pentru copii, pentru persoane defavorizate. Până atunci însă, hai să gândim limpede. Roma nu s-a construit într-o zi, nu o să construiască nimeni până la Crăciun o țară nouă, cu spitale, cantine, școli și grădinițe. Revendicare: Strada, ai răbdare! Nu o băga pe aia cu așteptarea de 26 de ani, că media ta de vârstă e sub 40, iar la 14 ani te cam durea-n cur de Parlament și de politicieni. Dacă te durea învățai pe bune la Cultură civică și acum nu mai propuneai bloggeri și cântăreți să te reprezinte în Guvern și Parlament doar pentru că nu sunt membri de partid.
7. Democrația înseamnă multe lucruri, nu doar spun ce vreau, când vreau și cum vreau. Nu toți politicienii sunt la fel. Pe tine te supără etichetele, și pe mine. Revendicare: Strada, dacă te deranjează, renunță să mai practici etichetarea. Alege niște nume și începe să vorbești despre ele, nu despre toți.
8. Am văzut reportajul de la Digi24 de aseara. Nu am înțeles dacă televiziunea aia te sprijină sau te ia la mișto. Revendicare: Dacă te reprezintă fata aia care nu avea un răspuns clar la întrebarea de ce ești aici, du-te acasă! Spiritul de turmă nu înseamnă revoluție. Iar România pe locul 7 în Europa nu e motiv de ieșit în stradă, oricum. (ca idee, Belgia e pe 7; Italia, Spania, Marea Britanie și Franța nu sunt în top 7).
9. Franklin D. Roosevelt se lăuda că a fost rudă cu 11 președinți americani și cu Regina Angliei. A stat 4 mandate la Casa Albă, într-o țară în care Republicanii și Democrații fac jocurile de 200 de ani. Revendicare: Nu mai compara România cu alte țări decât dacă știi exact despre ce vorbești.
10. România are cam 45% populație rurală. Jumătate dintre români nu au venituri stabile pentru că nu au locuri de muncă, unii pentru că nu găsesc, alții pentru că nu au chef de muncă. Aproximativ 6% din populația țării este reprezentată de semi-analfabeți, oameni care au dificultăți la citire și scriere. Din ei, 150.000 nu știu să scrie deloc. De la voi de acolo din capitală provincia se vede doar din drum spre mare sau spre Valea Prahovei, dar ea există și pe ea tehnocrația nu o reprezintă, așa cum nu o reprezintă nici politicienii actuali. Pentru simplul motiv că nici unii, nici alții nu vor să își amintească de existența ei. Dacă în loc de ai partidelor, îi puneți pe ai străzii, schimbați doar componența unui aparat disfuncțional. Revendicare: Vreau o stradă care să lupte pentru ai tuturor!
11. În orașul meu tocmai ce au terminat de reconstruit un parc. Din spațiu verde, flori, plante și granit (asta e pentru Mișu), au rămas doar betoane și pavele. Niciun ziarist nu a scris înainte să se voteze proiectul sau să înceapă lucrarea despre ce va fi însemnat de fapt acel proiect de regenerare urbană. În general, cetățenii habar nu au ce votează Consiliul Local pentru că nu merg la ședințe, unii nici nu știu că sunt publice. Revendicare: Strada, începi cu revoluția din propria grădină. Nu poți schimba o clasă politică în câteva luni, dar poți împiedica aceste proiecte fantomă care sug într-un an mai mulți bani decât mita lui Vanghelie. Orice parc poate fi Roșia Montană, dacă urmărești evenimentele.
12. Cetățenii pot propune legi, pot crea ONG uri, pot cere și obține finanțări pentru proiecte. Un cetățean informat nu schimbă nimic. Dar 60.000 de cetățeni informați gata să folosească legea în folosul lor pot schimba mai mult decât un premier. Am citit azi că ar fi bine ca 4 ani niște oameni să se sacrifice să conducă țara. Din anul 5 presupun că revine PSD, sau PNL, sau PMP, sau UNPR, sau cine o mai fi. Nu ne trebuie o clasă politică nouă, ci o viziune nouă. Oamenii noi vor fi obligați să funcționeze după aceleași legi șubrede care au permis existența corupției. Revendicare: Strada, cere legi corecte și metodologii clare, iar dacă politicienii nu te ascultă, propune-le tu! E nevoie de 100.000 de semnături pentru a propune o lege. Cu anumite condiții de proveniență a semnatarilor, dar se poate face, dacă tu ai deja 60% dintre românii necesari dispuși să iasă în stradă. E dreptul cetățeanului prevăzut în Constituție și pe vremuri exista și o lege în privința asta, L 189/1999, republicată în 2004. E nevoie de niște ONG uri ca să meargă și mai repede, dacă te grăbești.
Facebookul de fapt nu e plin de pereți, ci de garduri prin care băgăm bețe și întărâtăm câinii, dar fondatorii, americani fiind și neavând așa o pasiune pentru garduri, n-au avut o exprimare mai la îndemână. Deci, cum spuneam, pe Facebook se întâmplă întărâtarea permanentă prin propagarea cu o viteză fantastică a tot feluri de mici și multe informații irelevante cu care să ne ocupăm noi timpul în loc să muncim (cum fac și eu acum). Printre ele, această revelație a politicii mioritice, și anume Chestionarul PSD.
M-am uitat și eu să văd minunea, că vorba aia, ce e gratis și lui Dumnezeu îi place. Și am ajuns la concluzia că ori PSD își bate iar joc de oameni, ori cei ce l-au produs și aprobat pe cinstitul Chestionar nu știu pe ce lume trăiesc. Îl completez aici, cu explicațiile de rigoare, așa, de amuzament, pentru că oricum sunt convinsă că multe dintre răspunsuri au fost date de către intervievați, așa cum au fost puse și intrebarile, la mișto.
Dar sa pornim încet, încetisor, cu prima întrebare. Pardon, question, că în timp ce PSD își pictează prin afișele electorale mândria de a fi român, oamenii lui gândesc campaniile în romgleză.
Q1. Cunoașteți numele Președintelui organizației PSD din localitatea dumneavoastră? (se încercuieşte un singur răspuns)
Întrebare obligatorie. Răspuns Da, pentru că PSD în localitatea mea de origine (Pitești) funcționează de minune, cu presă platită care să practice cultul personalității. Și mai nou a început să îi placă și președintelui de la Pitești să își vadă poza în ziare și pe net lângă tot felul de declarații. Zic mai nou, că până ieri nu avea loc de Pendiuc.
Q2.
În ce măsură credeți că reprezentanții locali ai PSD reprezintă
interesele cetățenilor din localitatea dumneavoastră? (se încercuieşte
un singur răspuns)
*
Despre întrebări ca asta am spus că au fost puse la mișto. Când au gândit întrebarea, nu le-a trecut prin minte că acest chestionar va ajunge și la Pitești, unde reprezentanții locali nu au timp de interesele cetățenilor, mult prea ocupați fiind cu interesul personal? Și Pitești se poate înlocui cu atâtea alte localități unde DNA are treabă. Întrebarea asta ar fi avut rost dacă toți primarii despre care vorbesc nu și-ar fi îngrășat conturile la umbra megatrandafirilor PSD, altfel e doar nesimțire și sfidare. E un preș prea mic pentru gunoiul pe care îl are de ascuns. Răspuns, Deloc, pentru că fostul și actualul primar (mereu același), împreună cu viceprimarul devenit primar în vremuri grele și cei X consilieri locali, a propus și aprobat mai multe măsuri întru propria bunăstare și liniște electorală decât proiecte în folosul comunității locale. Ca să o parafrazez pe bunica, DNA e sus și vede. Doar când vrea și când i se arata, aș adăuga, dar măcar vede (un emoticon pentru râsu-plânsu, ar fi bun aici).
Q3. Cunoașteți numele Președintelui organizației PSD din județul dumneavoastră? (se încercuieşte un singur răspuns)
*
Același răspuns ca mai sus, din același motiv al presei de partid care a avut grijă să îi dedice laude, mai ales acum că au fost alegeri.
Q4. Care este cea mai importantă măsură pe care PSD trebuie să o ia pentru familia dumneavoastră?
Oricât aș vrea să comentez, nu pot, că întrebarea mă tot violentează logic. Ce legătură are un partid politic cu familia mea de acasă? Noroc că nu e o întrebare obligatorie. Nu răspund. Linie.
Cât de mulțumiți sunteți de următoarele...
Q5.a) Activitatea Primăriei privind serviciile adresate cetățenilor
*
Să vedem. Mi-au greșit certificatul de naștere și ar trebui să mă duc să mi-l schimbe, dar trebuie să țin cont de programul cu publicul când îmi programez călătoria, așa că o să aștept până va fi musai. Le-am făcut o cerere pentru a primi alocația copilului pe card, am primit banii prin poștă până am renunțat la ei opt ani mai târziu. Ca să renunț la alocația sus numită m-am plimbat din instituție în instituție (inclusiv Primărie) și m-au trimis de la un birou la altul ridicând din umeri că nu știau ce să îmi spună. La impozite anul trecut era un funcționar care îți scria datele și un altul care îți lua banii. Foarte nemulțumit e un răspuns potrivit cu împrejurările.
Q5.b) Activitatea privind sprijinirea producătorilor agricoli locali
*
Întrebare obligatorie. Eu fac referire în continuare la Pitești, nu? Că despre el vorbesc. Nu știu, nu răspund. Doar așa, ca să mă lămuresc, producătorii locali sunt oamenii ăia care vând în piață legume de import sau cetățenii români care fac contrabandă cu țigări tot în piață?
Q5.c) Condițiile de învățământ
*
Așa și așa, că părinții ar putea contribui totuși cu sume mai mari, să vopsească școlile și la exterior, nu doar în sălile de clasă. De fapt, condițiile erau bune și pe vremea când eram eu elev (cu același primar, dar nu de la început PSD că făcea slalom printre partide când era tânăr): mi-a cumpărat mama bancă, scaun, mochetă, tablou care acoperea peretele din spatele clasei, o planșă pe post de planetariu pe tavan, perdele, draperii negre și apoi jaluzele verticale că s-a schimbat moda (cheltuieli separate, nu ne exonerau de fondul școlii). Nu aveam cea mai frumoasă clasă din școală că părinții altor copii au cumpărat și televizor, dar eu zic că ne-am descurcat bine. Acum nu știu să mai fie la modă astea, am văzut că se poartă concursuri cu plată, culegeri și alte materiale didactice.
Q5.d) Calitatea drumurilor
*
Nu știu, nu răspund, că nu am mai fost din august și la noi drumurile se strică repede. În general, în Pitești sau în Argeș nu e frumos să vorbești despre așa ceva: unele străzi n-au văzut asfaltul de la înființare, la Podul Viilor la Pitești se tot investește de când eram mică, iar despre drumurile județene și lipsa autostrăzii către Sibiu nici nu ar trebui să amintesc. Reprezentanții PSD chiar aveau nevoie de un chestionar ca să afle lucrurile astea? PSD e la guvernare de niște ani deja, are miniștri, directori și primari care ar trebui să știe cum e cu drumurile din toate localitățile. Se cam acuză singuri de incompetență și nesimțire.
Q5.e) Condițiile pentru îngrijirea sănătății
*
În Spitalul Județean sunt mai mulți gândaci decât pacienți, iar de la UPU mai mereu răsar știri cu pacienți neglijați (am citit pe net, eu am fost tratată binișor; mi-a pus o asistentă diagnosticul de depresie pe loc, acolo, în timp ce îmi făcea un vaccin, dar comparat cu ce povestesc alții cred că e de bine). Un ziar local a organizat o campanie pentru a cumpăra un angiograf, iar aparatul a stat ceva vreme neutilizat pentru ca Spitalului îi lipsea ori un medic specialist, ori nu știu ce autorizație, că nu îmi amintesc exact. La Curtea de Argeș mor copii cu zile, iar oamenii trebuie să își cumpere singuri medicamentele și materialele de care au nevoie pentru ca instituția nu cred să aibă decât seringi, dacă or fi și ele. Mai e un spital la Domnești, amenințat în repetate rânduri cu desființarea. Spitalele mici o duc mai bine pentru că, nefiind așa multe interese personale la mijloc, managerii reușesc să conducă eficient instituțiile. PSD ar trebui să le știe și pe astea, ca ministrul e social-democrat, iar Consiliul Județean Argeș are cel puțin un medic în componență. Răspuns, Foarte nemulțumit, că poate nu era clar.
Q5.f) Posibilitatea găsirii unor locuri de muncă
*
Aici nu pot să vă ajut, că nu știu statistici, iar mie nu mi-a fost greu să găsesc de lucru cât am stat în Pitești. Argeșul stă bine, din punctul meu de vedere, dar nu cred că are PSD neapărat vreun merit. Destul de mulțumit, deși am un prieten șomer care ar merita un loc de muncă.
Q5.g) Posibilitatea de a participa la activități culturale (filme, spectacole etc.)
*
Voi
prezenta niște lucruri triste, dar sunt convinsă că puține orașe stau
mai bine decât Pitești, deci iar o întrebare în care răspunsul s-ar
putea vedea și dacă politicienii ar mai trece cu avionul pe deasupra țării măcar, în loc să
scrie chestionare. Prin întrebarea asta, s-a mai demonstrat încă o dată că PSD și cultura egal baba și boxul și că reprezentanții partidului habar nu au pe ce lume trăiesc. Să vorbești în Pitești despre cultură e aproape o blasfemie. Piteștiul are ce-i drept o Filarmonică, înființată cu greu și cu eforturi mult prea personale, deci aceasta nu poate să intre măcar în argumentele vreunui partid politic, oricare ar fi acela. În rest, Căminul Cultural Pitești ridică ode conducerii (sau ridica, că acum nu mai are cui), iar cine nu mă crede să citească publicația instituției, plină de știri administrative și laude aduse lui Tudor Pendiuc. Directoarea Școlii Populare de Arte și Meserii crede că popular se referă la folclor și se poartă ca atare, Casele de Cultură din zonă au impresia că doar promovând folclorul reușesc să rămână pe placul conducerii aprobatoare de buget și rar își bat capul cu altceva. Casa de Cultură a studenților a devenit restaurant, pentru că doar așa directorul a reușit să renoveze clădirea. Cinematografele sunt în faliment, dar nu pentru că nu există cerere (că mallul nu se plânge de lipsă de spectatori), ci pentru că în multe duminici am văzut filmele pentru copii cu hainele de iarnă pe noi, încălziți de o aerotermă oferită cu rușine de angajați. Spectacolele (nu concertele electorale) sunt și ele rare, cu sonorizare proastă dacă sunt făcute de localnici, cu discursuri lungi înainte de deschidere ale unor primari sau apropiați ai primarului și ale altor oameni politici care ar putea să participe și în liniște. În timpul discursurilor, jumătate dintre participanți pleacă acasă, că vin să vadă cultură și primesc politică. Lansările de carte sunt rare, plictisitoare și cu săli umplute de copii aduși cu forța de la școală. La teatru a fost grevă anul trecut, nu sunt bani, prin acoperiș trece apa și udă scena, dar Consiliul Județean vrea să mute acolo și un ansamblu de dansuri populare, că sigur e ceva teatral în folclor. Spectacolele sunt în mare parte slăbuțe, că e greu fără bani. Teatrul nu are director, întrevăd o bătălie interesantă pentru un post călduț, la umbra bugetului, sub îndrumarea partidului, care are nevoie de teatru ca sa își organizeze acțiunile și ședințele pe bani puțini. Biblioteca Județeană are sediul într-o clădire care seamănă cu o bancă, o arhitectură total nepotrivită cu restul clădirilor de pe aceeași stradă. Foarte nemulțumit nu ajunge pentru un răspuns corect la această întrebare.
Q5.h) Activitatea poliției și jandarmerie
*
Nu știu, nu răspund, pentru că nu am ce să comentez. Politicul ar trebui să stea departe totuși de aceste instituții. Că nu se întâmplă așa mă cam nemulțumește.
Q6.
Care dintre următoarele variante credeți că ar trebui să fie o
prioritate pentru PSD, dacă ne gândim la viitorul României? (se
încercuiesc maxim trei variante)
*
Doar trei variante, când toate cinci sunt esențiale pentru un trai decent. Foarte bine gândit. Am însă niște nelămuriri. Cum ar putea să crească veniturile fără să gândească un cadrul legal propice creării de noi locuri de muncă? Cum vor reduce taxele dacă vor să construiască autostrăzi? Cum să îmbunătățească serviciile publice dacă nu cresc salariile? Cum cresc salariile în mediul public dacă reduc taxele și cresc și pensiile? Au o strategie clară. Devine din ce în ce mai limpede. Oare ce voiau să transmită populației când au pus întrebarea asta în chestionar?
Păreri despre măsurile PSD...
Q7.a) Realizarea unui plan de dezvoltare a României pentru următorii 25 de ani
*
Cinci cincinale într-unul singur? Nu am să răspund la această întrebare, că nu știu. Îi las pe cei mai trecuți prin viață, care au mai avut de-a face cu cincinale pe vremuri să se pronunțe asupra acestei idei.
Q7.b) Sprijinirea instituțiilor cu profil juridic pentru continuarea luptei împotriva corupției
*
E cea mai jignitoare întrebare din tot chestionarul: adresată de reprezentanții unui partid condus de un Președinte condamnat cu suspendare care își fâlfâie sfidător mustața prin țară, cu un fost președinte cercetat de DNA, cu un alt fost președinte condamnat și închis și cu un Președinte de onoare despre care nu are rost să povestim, că nu avem dovezi. O întrebare despre corupție, care a fost pusă probabil pe fondul scandalurilor cu protagoniști celebri, gen Vanghelie, Nicolescu, Pendiuc și alții. Mesaj pentru Liviu Dragnea: faptul că vă închideți adversarii din partid ca să scăpați de competiție, să nu mai împărțiți comisioane și să îi scoateți ochii poporului nu mai prostește pe nimeni. Ne cam uităm toți la House of Cards acum că micul vostru Titulescu ne-a expus în direct cât e de folositor să te uiți la serialele potrivite. Nu pot să răspund la această întrebare că nu există varianta cu înjurături.
Q7.c) Realizarea unui program de dezvoltare pentru localitățile rurale
*
Cu bani europeni direcționați către firme potrivite și cu panglici tăiate în plină campanie electorală? Sigur, mi se pare extrem de potrivit. PSD ia rețetele vechi și le prezintă ca noutate, sub formă de chestionar. Aceeași părere foarte proastă pe care am avut-o și înainte, pentru că nu au inventat ei acum strategia, ci înaintașii lor, de care noii băieți deștepți scapă acum aruncându-i la Colibași, să trăiască pe spinarea plătitorilor de taxe, nu din comisioanele noului val.
Q7.d) Realizarea descentralizării și regionalizării în administrația locală
*
Ținând cont că Argeșul a rămas în top doar la numărul de pavele pe cap de locuitor, nu știu ce regionalizare ar vrea să mai facă. Am o părere foarte proastă despre ultima descentralizare. Nu o să mi-o schimb doar pentru că acum trece printr-un chestionar înainte de a fi aplicată.
Q7.e)
Realizarea tuturor alegerilor (locale, parlamentare, pentru Parlamentul
European și prezidențiale) într-un singur an, la un interval de 5 ani
*
Întrebarea este greșită. Corect și cinstit ar fi fos: Realizarea tuturor campaniilor electorale în același timp ca să putem să tragem după noi în sondaje și să strângem voturi pentru toate noile neveste, amante, apropiați și progenituri într-un singur an, la un interval de 5 ani (că patru nu sunt suficienți și oricum nu e Băsescu mai deștept ca noi). Despre asta am o părere foarte proastă. Încercarea voastră de mimare a democrației mă face să râd. E mai slabă decât mișcarea lui Băsescu când cu reducerea numărului de parlamentari.
Q7.f) Modificarea Constituției
*
Nu sunt o persoană religioasă, dar singurul răspuns care îmi trece prin minte e Doamne, ferește! cu o cruce mare, cum făceam pe vremea când eram copil. Nu răspund, că nu am varianta asta în chestionar.
Q8. Enunţaţi o măsură a guvernului Ponta pe care o considerați ca fiind foarte bună?
Demisia Primului Ministru. Când va fi.
Q9. Enunţaţi o măsură a guvernului Ponta care v-a nemulțumit profund?
Una doar? Nu știu pe care să o aleg dintre crearea cadrului care să permită primarilor curvărăseala dinaintea alegerilor de anul trecut, plătirea în avans din bugetul public a cheltuielilor Bisericii pentru servicii prestate la zi electorală, ordonanța privind anularea datoriilor despre care am citit azi la Moise Guran pe blog, cei 7 eurocenți adăugați la prețul benzinei pe care nu îi văd materializați în vreo autostradă (care oricum trebuie refăcută, nu?). Mă mai gândesc...
Q10.
Credeți că Liviu Dragnea este persoana potrivită pentru a conduce
Partidul Social Democrat? (se încercuieşte un singur răspuns)
*
Condamnat cu executare. A fost. Cercetat. A fost. Condamnat cu suspendare pare să fie extrem de potrivit pentru colecția partidului. Da, de ce nu?
Q11. Ați vrea să primiți informații despre proiectele și propunerile PSD în viitor? (se încercuieşte un singur răspuns)
*
Absolut Da. PSD mă motivează să scriu pe blog.
SD5. Tipul localității: (se încercuieşte un singur răspuns)
*
Municipiu (cu iz de zonă rurală).
Localitatea
* Pitești
Și urmează alte întrebări cu caracter opțional despre mine, dar nu le mai povestesc aici că nu sunt lucruri pe care să nu le știți.
A fost lung și greu, dar am răspuns la toate întrebările. Știu că în PSD sunt oameni de bine și îmi pare rău că de multe ori suntem puși în situația să îi punem pe toți în aceeași oală și să scriem pe ea CORUPȚI. Mai știu și că politica nu se face mereu cinstit (cum am spus și mai sus, mă uit și eu la House of Cards), dar asta nu justifică discrepanțele dintre lumea politicienilor de top și viața în care trăiesc cel puțin 40% dintre români. Politicienii ar trebui să mintă frumos, nu să își bată joc de noi și mai ales de proprii membri care au fost probabil nevoiți să completeze mizeria asta de chestionar.
Facebookul e în delir. A câștigat unul, sau celălalt. Antena 3 face, România TV drege, diaspora e un fel de Sfântul Duh pogorât din cer, românii din străinătate sunt niște eroi.
FALS. Am fost acolo și am votat și nu m-am simțit erou, m-am simțit prost și proastă.
Am văzut oameni motivați de o furie surdă și absurdă, care au votat din niște motive atât de cretine că îți vine să plângi. Îi asculți vorbind și îți vine cu adevărat să urli din cauza neputinței, înțelegând că poți oricând să scoți țăranul din România, dar nu o să poți niciodată să scoți românismul din om.
Gata cu clișeele. Sunt doar furioasă pe mine și pe lume, pe prietenii mei de pe Facebook, pe colegii mei de școală, pe profesorii mei, pe lumea întreagă. Pentru că fiecare s-a pus într-un colț și au început să arunce unii în alții cu noroi și cu lături. Unii sunt creștini, alții nu. Dar împărțeala nu mai dă la fel atunci când studiem faptele. Pentru că nimeni nu mai știe că, de fapt, a fi creștin nu înseamnă să îmbraci biserici în aur, nici să le dai bani din buget preoților. Apoi unul e neamț și, deși asta nu e bine, că neamț egal nazist, e totuși bine că vorba aia, cine fură nemțește fură ceas și ne mai dă și nouă câte ceva.
Să stăm strâmb și să judecăm drept. Dacă te lovește nenorocirea să votezi în diaspora, ai de stat la coadă (nu discut despre corectitudinea sau incorectitudinea cu care am fost tratați, că nu știu cum a fost în alți ani) împreună cu un număr destul de mare de oameni extrem de pestriți. O mulțime de români din toate regiunile țării, cu accente diferite, care au primit o educație care variază de la zonă la zonă și de la o vârstă la alta.
Accepți diversitatea opiniilor și conceptul de libertate de exprimare, dar îți vine să îi rupi doi dinți proastei care se consideră buricul pământului pentru că studiază în Italia și care numește electoratul Ponta "analfabeți" cu ușurința cu care îți mai recită alte o sută de concepte adunate din site-uri și de pe Facebook. Și te doare că un absolvent de facultate românească e atât de deștept încât nu poate avea o amărâtă de opinie a lui și numai a lui. Apoi îți mai vine să îi bați obrazul bărbatului de 50 de ani care îți amintește că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine, că tinerii aveau locuri de muncă în țară, nu erau nevoiți să vină să muncească în Italia. De ce să îi bat obrazul? Pentru că revoluția nu am făcut-o eu, a făcut-o el și generația lui, eu doar trag ponoasele celor înșpe mii de voturi pro Iliescu pe care le-a dat el de-a lungul vremii.
Sunt mulți și nemulțumiți. Deși toți au mașini, case, locuri de muncă, haine frumoase, telefoane mobile scumpe, copii fericiți. Își spun în cuplu "amore", împart covrigii cu străinii, apoi și cafeaua, povestesc tot feluri de nebunii. Își plătesc taxele la timp, și-au făcut case în țară, s-au sacrificat ca să fie bine. Și e binișor. Sunt niște oameni care într-un fel te fac să te simți bine. Sunt oameni buni, prietenoși, cu care simți că poți împărți coada pentru multă vreme. Păcat însă că din când în când mai iese românismul din ei, plăcerea aia cretină de a se plânge fiecare de câte ceva. Își formează opiniile la televizor și pe net și mai mai că mi se pare normal că au motive absurde pentru care votează, că îi motivează ura și nu binele.
România e un loc al urii nejustificate. Ești prost că votezi cu ăla, ești hoț dacă îl alegi pe celălalt. Îi înțeleg pe bătrâni că votează PSD. Au nevoie de bani, nu de promisiuni că după recesiune va veni primăvara. Până ajunge România să înflorească ei vor fi murit de mult de foame sau din lipsă de medicamente. E normal să gândească pe termen scurt și să îl aleagă pe cel care le va da o sută două în plus la pensie. Asta nu îi face proști, dar ne face pe noi cretini că nu putem face cu adevărat nimic pentru ei. La fel, nu îi poți acuza pe tineri că votează cu Iohannis. O fac nu pentru că sunt pro, ci pentru că simt nevoia să fie contra înaintașilor. E normal, e firescul. Și din nou, noi suntem de vină că nu îi putem educa.
Pot însă să îi condamn pe cei care le alimentează ura, pe cei care au împărțit țara în români și trădători, în analfabeți și intelectuali, în vii și teleormăneni, în băsiști și ce o fi împotriva lor. Sunt furioasă pe toți cei care de 25 de ani nu ne schimbă programa școlară, care ne obligă să știm cine a fost Ion al Glanetașului, dar nu ne obligă să știm ce trebuie să facă Parlamentul, care ne mint pe noi despre noi și care ne alimentează această mândrie națională nejustificată. Pentru că e mai ușor să minți niște proști care se cred deștepți mimând democrația.
Iertați-mă, nu pot să fiu mândră că sunt româncă nici aici, nici în România. Pentru că românii mei nu acceptă că neamul nostru a mers desculț până în 1950. Nu suntem nici cei mai viteji, nici cei mai deștepți, suntem o adunătură de oameni needucați care încă mai cred că să fii român înseamnă să te fălești cu Mihai Eminescu în timp ce respirația îți miroase a usturoi și a mici. Dar vrem mașini și case ca în Germania, muncind 6 ore pe zi la stat, sau sugând ajutoare sociale. Așa că lăsați mândria, rușinea ar trebui să ne acopere. Că ne lăsăm prostiți de afișe luminoase, aproape luxoase. Dacă tot am tăiat copacii, ar fi fost mai utilă niște hârtie igienică. Iar în loc de pixuri și calendare, era mai bine să se împartă pastă de dinți, săpun, chestii de-astea care să ne ajute să nu ne mai trezim din nou pe ultimul loc în Europa când vine vorba despre igienă. Ar trebui să ne fie rușine că jumătate dintre bunicii noști au veceu în curte sau că se spală la lighean. Aici e mândria noastră? Eminescu, Brâncuși, George Enescu, Eliade... niște nume mari care să ne facă pe noi să nu ne mai simțim mici.
Dar eu m-am simțit mică și neputincioasă. Pentru că stăteam la coadă alături de niște oameni "superiori", fără de care italienii ar muri de foame. Pentru că stăteam la coadă cu oameni care votează cu cine trebuie, pentru că eu aveam dubii înconjurată de mai mult de 1000 de oameni care știau sigur că la ei e adevărul. M-am simți neputincioasă, pentru că toți erau mândri de românismul, inteligența și superioritatea lor. Și mi-a fost milă de mine și de ei. Pentru că noi nu am avut de fapt de ales azi. Am mimat un vot cinstit. Am ales între o zebră albă cu dungi negre și o zebră neagră cu dungi albe.
Până la ora asta toată suflarea românească știe că în diaspora s-a votat și nu prea pentru că "nește" miniștri mândri nevoie mare de cât sunt ei de români s-au hotărât că nu prea le place de cei care votează în afara granițelor. Că ei, săracii, nu sunt așa mândri.
Nu despre mine e vorba aici, că nu produc nimic nici pentru țară, nici pentru Europa, iar de bine de rău, la Verona ne-am mișcat cu talent. E vorba despre toți acei oameni care nu au plecat de bine ce le era prin România, care au venit cu copii mici (câteva luni, doi, trei ani) și au stat la coadă în frig să pună o ștampilă pe un nume. E adevărat că majoritatea spuneau că votează Victor Ponta doar așa, să mai facem câte o glumă, să ne mai treacă timpul, dar asta nu justifică în niciun fel decizia de a nu organiza mai eficient secțiile de votare.
Încep însă povestea mea, că despre restul lumii ați citit și răscitit până acum. Am pornit spre Verona la ora 4 după amiaza (secția de votare a fost organizată într-o clădire în spatele unei biserici din centru). O oră mai târziu stăteam deja la coadă. O curte întreagă era plină de români când am ajuns, spre bucuria lui Florin. Stăteau deja acolo de mai bine de o oră. Completaseră declarațiile pe propria răspundere și povestea fiecare câte ceva despre ce văzuse la televizor sau pe net: cozile de la Paris, rezultatele din Noua Zeelandă, orele la care se vor închide urnele.
Sunt oameni de toate vârstele: cei trecuți de 45, care au familii acasă, în România, povestesc despre situația din țară în zona din care provin, cei mai tineri au copiii cu ei, micuți de nici un an sau elevi de la I-IV. Părinții vorbesc între ei în românește, dar cu copiii mai mereu în italiană. Doar cei puțin mai măricei reușesc să se exprime coerent în limba română. Cu toții au venit să voteze. Deși sunt multe, secțiile de votare din Italia sunt insuficiente. Sunt oameni care fac zeci și chiar sute de kilometri pentru a vota. Și asta într-o țară care găzduiește aproximativ un milion de români.
Până la 7 seara votaseră aproape 1500 de români la secția de votare organizată la Verona. Este ora la care președintele comisiei a ieșit să liniștească oamenii adunați în curtea clădirii. Ne-a spus că de votat vor vota toți în cele două ore rămase. Când am plecat, însă, coada era mai lungă decât fusese cu două ore în urmă.
În timpul cât am așteptat să îmi vină rândul, am auzit multe povești, despre case, familii, bani cheltuiți în România. Deși se plâng de situația generală a țării și de modul în care sunt tratați când se întorc să își rezolve problemele administrative, românii pe care i-am întâlnit astăzi repetă obsesiv că trebuie să meargă acasă să își plătească taxele. Despre faptul că stau la coadă câte două ore ca să voteze nu s-a plâns nimeni. Au fost mici comentarii, e adevărat, dar nu a renunțat niciunul.
Pentru cârcotașii care mă vor întreba de ce nu ne-am dus de dimineață, fac precizarea că la Verona a fost coadă toată ziua. Merge destul de greu, datele sunt trecute manual în tabele și sunt doar cinci cabine de vot.
După ce am reușit, în sfârșit, să votez răul cel mai mic (?! - a se citi pe cel care s-a chinuit ceva mai mult pentru a inventa niște minciuni cât de cât credibile), m-am întors acasă. Mai mult de 150 de kilometri parcurși și 4 ore folosite pentru a vota. Și o să mă duc din nou peste două săptămâni. Sper că va fi la fel, deși intuiesc că va fi mult mai rău, ținând cont de rezultatele estimate. Concluzia? E în titlu.
