Despre clişeu. După o idee de Oana Mujea

M-am tot întrebat astăzi ce înţelegem prin clişeu. Nu vorbesc despre definiţia din DEX*, ci despre definiţia noastră, despre sensul pe care îl dăm cuvântului atunci când spunem lucruri precum "Nu sunt un clişeu" sau "Astea sunt clişee". 

Deci, pentru mine, aşa cum îl înţeleg citindu-i sau ascultându-i pe ceilalţi, un clişeu este un model, un tipar în care se încadrează o categorie mare de oameni, cărţi, expresii, etc., uneori chestii care devin banale. Dar să revenim la oameni, aceste clişee care umblă, vorbesc, gândesc, deşi oamenii nu sunt niciodată banali. Nici măcar prostia nu e banală.

Şi aprofundând puţin absurdul situaţiei în care oamenii se încadrează atât de bine în nişte şabloane încât devin ei înşişi un şablon, mă gândesc că, de fapt, nu suntem nici unul nişte clişee, ci doar devenim clişee în ochii celorlalţi, mult prea superficiali ca să vadă dincolo de nişte etichete. 

Societatea ne învaţă că e bine să fim aşa şi pe dincolo, să avem case, maşini, copii, locuri de muncă de vis şi vacanţe care să dea bine în albumele de pe Facebook. Cei care nu pot sau care pur şi simplu nu vor să se supună unor norme date de diverşi formatori de opinie vor numi toate astea clişee. Deşi, în ziua de azi, să fii revoltat împotriva normei a devenit tot un fel de clişeu, e la fel de banal să fii revoltat cum e şi să ai o familie fericită... Dacă ar şi exista cu adevărat aceste clişee atunci când vorbim de vieţile noastre. Nu vorbim aici de expresii, ci de vieţi, familii, relaţii interpersonale. Astea nu sunt clişee şi nu merită etichete, pentru că din ele devenim noi. Ori fericirea noastră nu e banalitate. 

Exemplu personal. Nu sunt un clişeu, deşi, dacă urmăm logica, de mulţi ani sunt unul sau, mai bine spus, de multă vreme mă mut dintr-un clişeu într-altul, după nişte reguli stabilite de alţii cu mult înainte să mă fi gândit eu măcar la asta. 

Să începem cu clişeul numărul x, dintr-un timp pe care îl vom considera t zero al enumerării clişeelor. Am fost o proastă care a făcut un copil în afara unei căsătorii, puţin după 18 ani. Doi, am fost o ameţită care s-a măritat pentru că avea un copil, trei - o biată amărâtă nefericită într-o căsnicie forţată care îşi merită soarta dacă a mâncat-o undeva să facă un copil înainte de vreme... Momentan sunt doar o altă curvă duduie (mai foloseşte cineva cuvântul ăsta) care iese cu un bărbat mai bătrân decât ea urmărind diverse interese. Sau sunt o femeie fericită într-o familie fericită, tot un clișeu. Şi etichetele negative sunt clişee, puţin diferite de clişeul familiei fericite cu copii, căţel sau pisică şi părinţi la ţară, dar tot un clişeu. Un alt şablon, un om construit după un model inventat de alţii pe care eu îl urmez orbeşte pentru că aşa mi-a impus societatea. 

Hai s-o tăiem ca pe maioneză. Nu sunt un clişeu. Nimeni nu e, nici măcar atunci când asta îşi doreşte. Pentru că oamenii nu sunt etichetele pe care le punem noi din frustrare sau incapacitate de înţelegere şi acceptare. Oamenii sunt fiinţe, fac alegeri, suportă consecinţe şi trăiesc. Umblă, respiră, unii dintre ei gândesc constructiv şi mişcă lumea. 

NU SUNT UN CLIŞEU pentru simplu motiv că nu mă simt astfel. Sunt o femeie care a făcut alegeri. Sunt mândră de ceea ce am ales, de fiecare etapă din viaţa mea şi de ceea ce devin în fiecare zi. Mă bucur de ceea ce am şi visez la alte provocări care să mă ajute să cresc. Pentru că atunci când lupt pentru ceea ce îmi doresc nu o fac ca să demonstrez nimic nimănui, ci pentru că îmi place să fiu fericită în primul rând cu mine. Dacă alegerile mele sunt apreciate sau judecate nu îmi pasă, pentru că sunt ale mele şi doar eu sunt cea care se duce cu efectele acestor alegeri la culcare şi astea nu sunt banalităţi, şi nici tipare. 

Şi nimeni nu e un clişeu  pentru că oamenii sunt mai mult decât etichele puse sau impuse de o societate bolnavă şi debusolată. 

* CLIȘÉU, clișee, s. n. 1. Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică; p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat și fixat. 2. (Tipogr.) Planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată. 3. Fig. Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon. – Din fr. cliché.