Știrea zilei din punctul meu de vedere este faptul că Franța face un cadru legislativ care să descurajeze risipa de alimente. Majoritatea celor care militează pentru o mai bună gestionare a resurselor pornesc de la nevoia de a economisi, pentru că aruncăm milioane de euro când risipim mâncare. Pe lângă relevanța economică a măsurii, cred că există și considerente morale, umane care ar trebui să ne determine să fim mai atenți cu ceea ce cumpărăm.
Trebuie să recunosc că la început nu prea dădeam importanță acestei probleme. Acum însă încerc să fiu atentă la modul în care aleg să gestionez resursele, atât din motive financiare, dar și pentru că, în vreme ce eu arunc, câteva milioane de oameni în Europa nu au o pâine pe masă.
Nu e un ghid, sunt doar alegeri personale:
- Încercăm de fiecare dată să limităm cantitățile care ajung în coșul de cumpărături
Cu atâtea supermarketuri în jur, nici nu e cazul să fac prea multe provizii, mai ales că avem congelatorul mic și în general se umple cu paste, aluaturi și foi de plăcinte făcute în casă. În cazul produselor care expiră mai greu, mai facem câte o excepție, două. În general, ne ispitesc pastele cu forme variate la ofertă, măslinele verzi și roșiile uscate în ulei de măsline. Unii le-ar numi plăceri vinovate, dar o să păstrez pretextul ăsta pentru când va veni vorba de ciocolată.
- Porționăm tot ce se poate
Asta sună aproape paranoic, dar funcționează dacă vrei să nu mai arunci mâncare. Înainte să congelez carnea, în cazul în care o cumpăr gata ambalată de la supermarket, o tai felii sau cubulețe și fac pachete gata cântărite. Fac la fel cu dovlecii, piersicile, afinele și celelalte fructe pe care nu le prea găsim în extra sezon la prețuri rezonabile. La măcelărie totul e gata porționat, așa că tot ce trebuie să fac e să cumpăr numărul corect de bucăți și gata. Când gătesc paste, le cântăresc înainte; așa sunt sigură că fiecare primește mâncare suficientă, fără să rămână ceva în tigaie, mai ales că pastele nu mai au niciun gust a doua zi. La fel și cu orezul, din același motiv. Singurele care mă păcălesc sunt cartofii și mazărea. Ori fac prea mult, ori prea puțin. Încă nu am găsit rețeta potrivită pentru ele.
- Puiul de aseară, mămăliga în tigaie și spaghetti meatballs
De multe ori când gătești mâncăruri care îți mănâncă multe ore înainte de a ajunge ele însele în farfurie, e greu să te urnești pentru trei porții. Câteva exemple care să explice mai bine ce vreau să zic: chiftele, ravioli făcuți în casă, pui la cuptor, friptură de vită și supă. Am găsit soluții și pentru ele: chiftelele extra se pot congela pentru o altă zi, iar ce rămâne din pui sau din friptură se amestecă cu ce mai ai prin frigider și se cheamă sos de paste. Mămăliga e partea mea preferată. Eu n-am nicio problemă cu ea rece, dar pe Roby nu îl convinge, așa că o taie felii, o curăță de coajă și o încălzește în tigaie cu un strop de ulei. Eu o pun în cuptor, că mi se pare mai simplu. ravioli îi congelez cruzi și îi folosesc pe perioade mai lungi de timp. Sunt grozavi, mai ales când avem musafiri care rămân la masă. Chiftelele le congelez pentru un eventual sos cu bulion și busuioc de pus peste spaghete.
- Aproape orice poate deveni un sos de paste, dacă e comestibil
Sosurile complicate din cărțile de rețete sunt gustoase și apetisante, dar când îți rămân câte două fire de ceva prin frigider nu prea mai ții la stele și etichetă. Roșii, dovlecei, felii de șuncă, felii de brânză sau alte minuni, cu puțină imaginație și fără exagerări, se pot obține sosuri grozave cu ingredientul magic ”ce-o fi pe acolo”. E suficient să îi pui două măsline sau o frunză de busuioc deasupra și gata prânzul.
- Gătim merele trecute de prima tinerețe
Nu prea mă încântă ideea merelor care au început să facă riduri, așa că le fac plăcintă. Se cheamă crostata pe aici, dar tot cam aia e. Practic pe un aluat normal, întindem niște dulceață de caise și apoi adăugăm merele feliate și stropite cu lămâie. Dacă rămâne foaie, primește model, dacă nu, e excelentă și așa, mai ales dacă arunci două granule de zahăr brun deasupra. Cu perele încercăm să fim atenți, că nu prea ne pricepem să le gătim, așa că le cumpărăm în cantități mai mici și le ținem la frig, într-o mini cămară.
În principal, la noi totul se reduce la a controla cât mai bine cantitățile și a nu găti mai mult decât e necesar. Iar atunci când nu ai încotro, și aici mă refer la prăjituri, să nu gătești altceva până nu se termină mâncarea existentă. Dar mi-ar plăcea să învăț trucuri noi, că nu se știe niciodată.
Ce aș vrea să îmbunătățesc
- Câteodată nu reușesc să estimez câtă pâine mâncăm și rămâne câte o bucată care se întărește. Mai facem pesmet, dar cam cât pesmet consumă o familie normală? Am tot căutat rețete pe bază de pâine uscată, doar că încă nu m-am încumetat să le încerc.
- Am obiceiul să ascund lucruri. Nu voit, dar cum am puține dulapuri mai uit câte o cutie de ceva pe undeva, printr-un colț întunecat, și o descopăr după ce expiră. Nu reușesc să mă organizez întotdeauna bine și asta e enervant uneori, mai ales când e vorba de lucruri care îmi plac.
- Ar fi bine să cumpărăm mai puține dulciuri, mai ales că avem o mini cofetărie în dezvoltare în bucătărie. Dar cum suntem trei copii când vine vorba de dulce, avem fiecare grămada lui de ciocolate, ciocolățele, caramele și biscuiți, pe care oricum le împărțim frățește până la urmă. Apoi mai am un munte de produse necesare bucătăritului: zăhărele colorate, bombonele mititele, ciocolată pentru brioșe, bomboane mai mari și tot așa. La astea chiar nu mă pot abține.
Eu zic că suntem pe drumul cel bun în demersul nostru de a nu ne bate joc de mâncare. Cum noi colectăm diferențiat și totul se colectează de două ori pe săptămână, știu ce dimensiune are punga de gunoi biodegradabil și încerc să nu trec la una mai mare, deci pot să spun că reușim să controlăm destul de bine cantitățile de resturi pe care le producem.
După cum se poate vedea, mai am multe de îmbunătățit. Așa că o listă cu sfaturi mi-ar prinde bine. Voi cum reușiți să evitați risipa de alimente?
