Imagini ușor scoase din context (II)

Îmi place să vă povestesc cum se vede România de pe Facebook. E o imagine distorsionată, care te face să râzi, să plângi, să te enervezi, să râzi din nou. Din când în când îmi mai spune câte cineva unde sunt exagerările, alteori pur și simplu mă prind singură sau consider informația adevărată, oricât de gogonată ar fi. Apreciez ajutorul în cazul în care imaginea nu e corectă. Deci: 

• Borcea e tătic. E știrea anului în penitenciare și în afara lor. Mă rog, Borcea va fi tătic. Dacă ziarele vor continua să scrie în același ritm și peste 15 ani, când ăsta mic va fi prins beat prin cluburi, titlurile vor fi ceva de tipul: ”Borcea, uite ce face copilul tău conceput în pușcărie!”. Sau ceva pe acolo. O bilă neagră pentru ziariști, totuși. Unde sunt pozele cu Valentina ieșind extenuată de la vizita conjugală, a? Dormiți pe voi. Primiți salariu degeaba! 
• S-a trezit cineva că se scrie cam mult în pușcării. Mai bine mai târziu decât niciodată. E de apreciat efortul celor care au dus campania împotriva acestei legi, mai ales că restul s-au mulțumit să facă haz de necaz și să ia literatura de ”specialitate” la mișto. Aștept cu nerăbdare o lege nouă, care să nu treacă din extrema ”scrie toți” la extrema nu mai scrie nimeni, nimic, niciodată. 
• Că veni vorba de extreme, mai e cineva sănătos la cap pe Facebook? Cine nu e cu noi e împotriva noastră e dovada clară că nu am înțeles nimic din 25 de ani de democrație. 
• 37% dintre părinți scriu pe net că nu-și bat copiii. Cum am văzut asta, mi-am amintit de vorba unui fost coleg: ”Ia un pește ca la focă”. Aștept o campanie de conștientizare x% se spală la fund după ce fac caca. Cu poze. Ca să vadă toată lumea cât de normali suntem. 
• Acum că ora de religie a fost salvată de intențiile necurate ale ateilor cu sufletele negre, a început o nouă cruciadă, împotriva unei forme legale de căsătorie între persoane de același sex. De ce deranjează că Ion și Vasile ar putea primi un certificat de căsătorie? Nu știu. O să studiez problema cu mai multă atenție.
• Românii nu mai vor o țară ca afară, că acolo trebuie să respecți reguli. Românii vor acum o afară ca în România, unde fiecare face ce îl taie capul. Regula e valabilă, bineînțeles, doar pentru creștinii ortodocși practicanți.
• Copiii de azi nu mai învață. Poate, dar depinde mult în ce direcție privești. Am citit articole extrem de interesante, tot pe Facebook descoperite, despre tineri grozavi care iau note bune, citesc, scriu, cântă la instrumente, pictează, fac voluntariat. Ce au toți în comun? Profesori și părinți care își dau interesul, care ghidează, nu impun. De ce să omitem o parte din adevăr, au și o situație financiară stabilă; nu neapărat extraordinară, dar stabilă. Să ne indignăm, Nu. Să privim mai cu atenție lumea din jur, Da. 
• Toată lumea vrea drepturi egale. Dar nu pentru căței. Nu dezvolt pentru simplul motiv că nu are sens. Cei care au înțeles asta nu au nevoie de povești cu zâne, cine nu a văzut realitatea până acum nu se va trezi tocmai la mine pe blog. 
• Orice minune ține trei zile. Orice dramă primește spațiu în prime time o săptămână. Apoi alta mai proaspătă sau mai sângeroasă îi ia locul. Pentru că publicul are ”dreptul” să știe tot, oricât de intim, oricât de dureros.

Cam atât pentru azi că doar astea îmi vin în minte. Știu, nu e România voastră, dar există. 

Sex cu profil

Oameni buni, aceasta este conjugare. A vorbi despre sex folosind astfel de forme ale verbului se cheamă discuție, nu sex (nu, nici oral, dar nu despre asta e vorba).

Sexul nu prea are legătură cu eu fut, tu fuți etc. O explicație controversată, dar simplă și posibilă pentru sex a tot umblat pe net mai acum vreo două luni și arăta cam așa: 

Acum că am lămurit diferența, să trecem la subiect. Saxgate vine de la sex și se referă, deci, la poza doi, nu la discuții. Că un nene vorbește pe net cu gagici obscure despre lucruri intime se cheamă frustrare, andropauză, lipsă de ocupație, dar nu sex. Dacă nu e sex, nu e sexgate. Logic, nu?

There is no news

Cam așa ar fi povestea pe scurt. Știrea e că nu e nicio știre. Un nene agață gagici pe net, dar gagica e bărbat și scriitor la ziar. Și de aici, scandal, că face bine la trafic. Anul trecut am avut povestea lui Florin Tecău, regizată magistral și expusă amplu pe multe pagini: dialoguri, povești, implicații morale. Un bărbat despre care se știa pe ici pe colo, prin punctele esențiale, că îi plac doamnele și domnișoarele este lăsat să își povestească micile fantezii pentru a umple pagini de ziar. 

Cât e de corect, cât e de moral? Am putea invoca interesul public, deși argumentul nu justifică paginile cu detalii picante. Faptul că un președinte de Consiliu Județean are discuții intime pe Facebook cu o necunoscută nu afectează nici administrația județului, nici interesele cetățenilor. Mai mult, a discuta despre sex online nu e mai puțin moral decât a-ți face cont fictiv pe o rețea de socializare și a prinde un pește gras pentru audiență. 

Azi am citit despre un alt nene, mai celebru, mai frumos, mai chiparos, că a ”căzut în aceeași capcană, a contului fals pe Facebook”. Cătălin Rădulescu a invitat o duduie la București și s-a oferit să îi plătească drumul. Repet, unde e știrea? În cazul ăsta, vorbim despre un personaj cercetat de DNA, despre a cărui moralitate s-a tot povestit. Interesul public l-am dezbătut mai sus, nu există o legătură directă între discuțiile intime și munca de parlamentar.

Dacă sex nu e, nimic nu e

Cel puțin, nu sexgate. Niște ziariști care umblă cu cioara vopsită nu sunt Monica Lewinsky, ci doar niște oameni cu prea mult timp liber. Nu știu în ce categorie ar trebui incluse astfel de articole, dar nu cred că fac cinste nimănui, cu atât mai puțin unui ziarist care vrea credibilitate. 

Discuțiile sunt provocate, sunt alimentate, politicanul nu recită monologurile puței. Sunt oameni, nu călugări tibetani. Nu i-am votat pentru abstinență. Nu au un contract cu cetățeanul să și-o țină încuiată pe timpul mandatului. Altele sunt obligațiile pentru care ar trebui luați la întrebări. Nu le îndeplinește, scrie despre asta, nu despre cât de des fute sau cât de colorat îi e vocabularul în discuții private.

Politicianul, fie el președinte de CJ sau deputat, are dreptul la viață privată, oricât de promiscuă ar fi ea. L-ai prins la curve? E o ilegalitate, ia de scrie. Se droghează, își bate copiii, fură din magazine? La fel. Dar dacă nu te-a plătit pentru sex, n-ai ce-mi povesti. Că tu ai pierdut vremea săpând și discutând cu el în speranța că iese ceva mai mult și nu a fost cazul, se poate. E problema ta. Se întâmplă, nu toate subiectele ajung știri. Dar asta nu justifică publicarea unor pagini întregi de dialog irelevant. 

Cine câștigă din astfel de scandaluri?

Nu știu, dar tare mi-ar plăcea să aflu. E clar că ziaristul își crește traficul, umple paginile, iese ca păduchele în față. Dar asta durează puțin și pe termen lung o să rămână doar ăla căruia politicanul îi spunea povești de noapte bună. 

Nu-mi plac teoriile conspirației, dar nu pot să ignor faptul că în spatele fiecărui politician care cade în plasă stă un altul mai frustrat care îi vrea locul. Cât contează un astfel de scandal în România? Depinde de alegătorii fiecăruia. Pe Tecău, l-au cam îngropat cu povestea asta. Lui Cătălin Rădulescu, numit prin presa locală ”deputatul în chiloți”, nu îi face altceva decât publicitate. Și cum e mai bine să ai imaginea asociată cu o blondă platinată decât cu DNA, e mai degrabă un favor decât o daună. 

Scopul acestor articole rămâne marele mister. La fel și implicațiile morale și legale. De ce ți-ai face un cont fals pe Facebook în primul rând? Ale cui sunt pozele pe care le folosești? Femeia din imagine știe ce faci? Ai acordul ei, de preferat scris? Cât e de moral să folosești o femeie pe post de momeală? În momentul acesta legislația din România e vagă, nu există prevederi clare pentru aproape nimic din ceea ce se petrece, bun sau rău, în lumea virtuală.

O dezbatere despre astfel de limite nu își are locul în societatea de azi. Care e diferența dintre un bărbat care agață femei pe net sub o identitate falsă și o un bărbat care atrage politicieni în dialoguri indecente în scop editorial? Unde e limita dintre moral și imoral, legal și ilegal? Nu știu. Sper să afle cineva. 

Până la un Sexgate adevărat, vă las să reflectați la aceste întrebări. O zi cu știri pozitive vă doresc.