S-a dus vremea, s-au dus zapezile de la ultimul post... Si acum vin altele pentru ca, in esenta lumea se schimba doar ca sa ramana aceeasi. Unde au fugit zlele? Pe cine au luat cu ele, ce mi-au furat? Cine ar putea spune? Poate ca nimeni, sau poate ca tocmai eu am raspunsul. In fond, nimeni nu vrea sa aiba raspunsurile care aduc cu ele tristeti.
Se schimba vremea, ploua... si iubesc picaturile reci, sunand in gol cand se lovesc de piatra sau de beton. Nu le aud, dar stiu ca sunt acolo; poate va ploua vesnic. Ce senzatie teribila de continuitate si constanta! Ploaia de neoprit, care spala, curata si duce mai departe.
Si o sa ninga, si o sa ne acoperim cu zapada. Dar oare o sa uitam? Cel mai probabil ca nu, desi ar fi cu adevarat o binecuvantare. Sa nu ne mai amintim nicicand nici binele, nici raul, entitati relative care ne mangaie si ne ranesc fara sa le poti deosebi una de cealalta.
Ce a ramas? Totul. Nimic. Putin din amandoua. Ce va fi? Acelasi raspuns, caci cine poate stii cu adevarat?
Am renuntat la intrebari, am uitat de raspunsuri, nu mai vreau sa stiu. Probabil voi ateriza intr-o primavara si altele vor fi cele ce vor inmuguri din mintea mea, dar acum sunt doar frunze moarte, udate din belsug de ploi si uscate de vant doar pentru a fi plouate din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu