La final nu ramane decat... cenusa. Atat... restul s-a ars. Important este sa arzi cu flacara mare, impresionanta, ca sa isi aminteasca toti de tine. Focul arde, parjoleste si atunci ramane ceva in urma. Daca nu, e doar cenusa, gri, rece, si care zboara dusa de vant... Si pluteste sus, sus, tot mai sus pana la nori ... Ai ars frumos, te-ai stins inliniste si acum plutesti pe un nor pana cand, o picatura de ploaie te coboara iar in pamantul insetat... si ai sa ajungi pe o petala de floare... Si am sa te culeg, sa te pun la piept, sa imi auzi bataile inimii si sa respiri in acelesi ritm cu mine... Si atunci ai sa simti fericirile si tristetile mele, si vom plange impreuna pana cand nu o sa mai avem putere decat sa zambim...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu