Daca e ceva ce ne deosebeste de neamurile lumii, este incapatanarea cu care tinem cu dintii de traditii. Muscam din ele, le ajustam pe ici si pe colo pentru ca asa faceau stramosii nostri - in majoritate analfabeti sau cu doua clase si alea trecute cu sase oua si o buca` de cas.
De unde imi vine indignarea? MA MARIT, pardon ma cunun, ca maritata sunt. Si m-am trezit intr-o dimineata cu o poala de ce e bine si ce nu e gata gata sa ma inghita cu datini cu tot. Sa faci aia si sa nu cumva sa o faci pe cealalta ca iti creste buba si se sparge fix in cap...
Cred in Dumnezeu - de-aia ma cunun. Dar nu cred in babe si nu sunt superstitioasa - am citit eu undeva ca e pacat... Fiecare cu pasarelele lui.
Revenind la traditiile si datinile de nunta... Cumparati-va o enciclopedie si fiti siguri ca le faceti pe toate ca la carte... daca mai ai ghinionul sa ai neamuri prin toata tara, fiti pe faza ca se umple de ce e bine si ce nu. Obiceiul din sud nu se pupa deloc cu cel din nord, iar despre cel din vest sa nu mai vorbim... e total pe langa...
Concluzia? Am decis sa renunt la aproape toate obiceiurile. O sa il pastrez pe ala cu aruncatul buchetului, si pe cel cu jarteluta pentru ca suna bine si merg la public. Si, mai ales, pentru ca nu ma obliga nimeni sa le adopt. Asta inseamna traditia, nu? Sa simti ca apartii unor cutume si sa te supui lor de drag, si nu pentru ca ti le vara cineva cu palnia...
Un alt motiv pentru care am renuntat la hora din fata casei si la imbracatul cu lautari este pentru ca eu cred cu tarie ca traditiile nascute la sat trebuie sa ramana acolo. Hora se face in fata casei ... nu in fata blocului cu 200 de vecini urmarindu-te de dupa perdele si zicand cu patos... "S-a maritat si-asta. A gasit pe unu` care sa o ia. Si ce rochie are... Cat o fi costat? Da` or scoate si ei ceva la nunta?"... Poate exagerez, dar tot nu ma convinge nimeni. Poate ca imi reneg radacinile romanesti si zdravene, dar sunt convinsa ca faptul ca am ales sa am o nunta in stilul meu nu va clinti cu nimic traditia milenara a neamului nostru...
Despre cum s-au modificat traditiile, despre cat de kitch-oase au devenit ele de cand cu urbanizarea si despre ridicolul cu care sunt respectate desi nu mai seamana deloc cu ceea ce au fost odata ... voi mai scrie si cu alta ocazie.
De unde imi vine indignarea? MA MARIT, pardon ma cunun, ca maritata sunt. Si m-am trezit intr-o dimineata cu o poala de ce e bine si ce nu e gata gata sa ma inghita cu datini cu tot. Sa faci aia si sa nu cumva sa o faci pe cealalta ca iti creste buba si se sparge fix in cap...
Cred in Dumnezeu - de-aia ma cunun. Dar nu cred in babe si nu sunt superstitioasa - am citit eu undeva ca e pacat... Fiecare cu pasarelele lui.
Revenind la traditiile si datinile de nunta... Cumparati-va o enciclopedie si fiti siguri ca le faceti pe toate ca la carte... daca mai ai ghinionul sa ai neamuri prin toata tara, fiti pe faza ca se umple de ce e bine si ce nu. Obiceiul din sud nu se pupa deloc cu cel din nord, iar despre cel din vest sa nu mai vorbim... e total pe langa...
Concluzia? Am decis sa renunt la aproape toate obiceiurile. O sa il pastrez pe ala cu aruncatul buchetului, si pe cel cu jarteluta pentru ca suna bine si merg la public. Si, mai ales, pentru ca nu ma obliga nimeni sa le adopt. Asta inseamna traditia, nu? Sa simti ca apartii unor cutume si sa te supui lor de drag, si nu pentru ca ti le vara cineva cu palnia...
Un alt motiv pentru care am renuntat la hora din fata casei si la imbracatul cu lautari este pentru ca eu cred cu tarie ca traditiile nascute la sat trebuie sa ramana acolo. Hora se face in fata casei ... nu in fata blocului cu 200 de vecini urmarindu-te de dupa perdele si zicand cu patos... "S-a maritat si-asta. A gasit pe unu` care sa o ia. Si ce rochie are... Cat o fi costat? Da` or scoate si ei ceva la nunta?"... Poate exagerez, dar tot nu ma convinge nimeni. Poate ca imi reneg radacinile romanesti si zdravene, dar sunt convinsa ca faptul ca am ales sa am o nunta in stilul meu nu va clinti cu nimic traditia milenara a neamului nostru...
Despre cum s-au modificat traditiile, despre cat de kitch-oase au devenit ele de cand cu urbanizarea si despre ridicolul cu care sunt respectate desi nu mai seamana deloc cu ceea ce au fost odata ... voi mai scrie si cu alta ocazie.
Sa pui poze cu tine imbracata in rochie de mireasa pe blog, ca sa vedem si noi cat de frumoasa ai fost si sa ne intrebam cat te-o fi costat !
RăspundețiȘtergereAruncatul buchetului sau jarteluta nu-s traditii. Din cate stiu eu, sunt cam preluate de pe la altii... Si nu trebuie sa te iei dupa toti, e nunta ta si trebuie sa iasa doar cum vor personajele cele mai importante: MIRII. Hai, bafta! :D
RăspundețiȘtergerePoate ne povestesti tu, Raluca, cum a fost la nunta ei, cum s-au vazut actorii principali.
RăspundețiȘtergereOricum, distractie placuta si "Casa de piatra".
@Geocer: Eu pot să-ţi spun mai degrabă cum a fost la nunta mea: actorii principali s-au simţit minunat, s-au distrat pe cinste şi au râs mai mult ca niciodată... ce-i drept la masă, seara. Că în restul zilei a fost tot o alergătură. :D
RăspundețiȘtergere