Despre de toate

Traim intr-un orasel de provincie cu putin peste 150 de mii de locuitori si cu pretentii de metropola. Avem drumuri de fitze, pavele de muzeu si de toate petru toti, ca in Europa. Ce ne lipseste, oare?
Bunul simt si bunul gust si mii de alte de-astea de incep cu bunul. Avem bude inteligente dar pitestenii nu le folosesc pentru ca ii costa prea mult asa ca fac pipi in spate la statia de autobuz (unde e cazul). Avem semafoare shmechere la care cei mai multi soferi opresc numai dupa ce injura de ma-sa si de sora-sa mai mare (pe cine, nu stim...).
E de toate, domn`e, e de toate pentru toti. Pacat ca e degaba!
A nu se crede ca laud investitiile Pitestiului. Majoritatea sunt facute fara niciun fir logic... dar macar sunt. Suntem cu un pas mai aproape de civilizatie, dar mentalitatea ne-a ramas in timpurile Razboiului de Independenta.
Aseara ma uitam in statia de autobuz. Stau oamenii buluc langa bordura exact (dar exact!) unde ar trebui sa opreasca autobuzul. De ce oare? Ca doar sunt locuri sufieciente pentru toti. Acesta este un simplu si infim exemplu care intareste ce am scris mai sus. Si mai pot sa dau muuuulte altele. Trebuie doar sa ne uitam pe strada unde nu e centimetru patrat fara o guma mestecata sau un rest de la vreun fumator ...
Avem cu ce, n-avem cu cine. Si culmea, m-am gasit si eu sa ma dau cu parerea despre cele mai evidente lucruri ...

Sexul vinde

Am pornit de la un titlu celebru deja si am ajuns la concluzia ca sexul este, intr-adevar, cea mai usoara cale spre succes. Una dintre cele mai accesate pagini personale inscrise pe Trafic este despre ... SEX. De fapt, e ceva cu joculete XXX si alte de-astea. Un alt argument ar fi toate acele fiinte porno care ne-au invadat viata.
Sa fie oare pornografia cea care vinde, sau pur si simplu sexul este cel mai mare specialist in marketing? Ma gandeam sa incerc un experiment si sa postez periodic cate ceva despre sex, dar intr-o maniera mai putin pornigrafica. Sa vad ce iese. Oricum, mai dureaza pana gasesc o tema potrivita cu care sa incep sa vorbesc despre sex.

Must have sau Cum raspund eu la intrebarile lui Costi

Da, globul s-a transformat repede in ceva atata de in tren(d) ca ii musai sa il detina tot poporul. Blogul, este si el un must have in devenire. [ Pana si Gigi Becali are glob d-ala, ce naiba? ]
Si acum sa va povestesc ceva interesant, dupa care o sa reaspund intrebarilor pe care le-a formulat colegul Costi. Am o prietena care, atunci cand a auzit ca am inceput si eu sa arunc cu opinia in cei ce ratacesc pintre bloguri, a avut o reactie ciudata. M-a intrebat daca mi-am facut blog ca sa ajung vedeta (?!)...
Revenind la intrebarile lui Costi.
1. Primul contact cu blogging-ul?
Cred ca am intrat pe un blog al nu stiu cui odata si nu am inteles exact despre ce era vorba. Cum eu sunt in plop cu tehnica si cu tehnologiile nu prea mi-am batut capsorul blond cu prostioare si am zis pas. Apoi am inceput sa o citesc pe Raluca si pe cei pe care ii citea si ea, la randul ei. Apoi am vrut si eu un blog si pentru ca din nou tehnicile s-au pus in calea mea am urmat pasii dictati tot de Raluca. Cu putin ajutor de colo si putin ajutor de colo am reusit sa incropesc un blog. Nici acum nu stiu ce fac jumatate din butoanele de pe aici, dar o sa invat. Si nu radeti de mine [nu am stiut sa folosesc messengerul pana acum 4 ani].
2. De ce ti-ai deschis blog?
Nu stiu, cred ca e o problema de personalitate aici. Dupa cum se vede, imi place sa vorbesc mult, mai exact sa imi exprim opiniile si ideile, chiar daca uneori ma doare si pe mine capul de atatea prostii. Blogul era locul potrivit.
3. Parerea ta despre blogurile de duzina, care apar doar pentru ca sunt un must have?
Lasa-le sa fie! Daca tot nu le putem opri, macar sa ne pastram energiile pentru lucruri mai bune. Nu stiu, chiar nu ma simt in stare sa impart blogurile in bune si proaste. Pe unele le citesc, pe altele, nu, dar nu pot sa ma dau cu parerea. Poate multi ar incepe curatenia prin blogosfera chiar cu blogul meu.

Bonusul:
De ce ai profil de hi5 // De ce n-ai profil de hi5 (dupa caz)
Am profil de Hi5 pentru ca un bun prieten mi-a trimis o invitatie, la cerere, normal. Eram in anul I de facultate si o colega de grupa i-a spus unui alt coleg - un tip foarte inteligent - ca nu exista daca nu are ID de mess. Eu nu aveam. Dupa vreo 4 luni, mi-am facut ID. Atunci am aflat ce inseamna Hi5 si mi-am facut si acolo un cont. Pun poze pentru ca am multi prieteni cu care doar asa mai reusesc sa ma vad si eu din cand in cand. In plus, asa am gasit o gramada de oameni pe care nu ii mai vazusem de mult timp si despre care nu mai stiam nimic, dar de care ma leagu amintiri placute (amici din tabere sa excursii, s.a.m.d.). Si ca premiu pentru raspuns - prefer un capucino cu ciocolata - nu beau cafea.

Ca sa tin randul dau si eu leapsa mai departe catre o persoana la ale carei pareri tin foarte mult, Crenguta.

Ma dau si eu cu parerea-mi umila de cetatean

Citeam in blogul lui Mihai Alexandrescu ceva despre mini me-ul Bisericii Sfantul Nicolae din centrul orasului. Bineinteles, ziaristul nu aproba prezenta acestui "monument".
Ca o completare la ceea ce s-a scris prin bloguri legat de aceasta macheta. Din punctul meu de vedere, nici ca se putea gasi o alta forma mai buna de a marca locul in care a fost candva o biserica. Traim intr-un oras in care arta inseamna pavele colorate ca intr-un loc de joaca pentru copii si sculpturi abstracte asezate cu susul in jos - ca sa fie in ton cu oranduirea lucrurilor de pe la noi.
Ce lipsea dintr-un centru de oras european care te face sa te uiti spre cer cand treci pe acolo? O minibiserica. Modernizarea centrului nostru nu ar fi fost altfel completa. Ne-am tras pavele, apoi fantana cantacioasa ca in marile orase ale Batranei Europe. Ne lipsea catedrala, domne, ca sa fim si noi in rand cu lumea civilizata. Asa ca ne-am facut una ... ce n-a vazut Parisul! Si stiti cum se spune, e mica, da` e a noastra...

La vremuri noi, oameni ... vechi

Lumea se schimbă. Nimic nu mai e cum era acum două zile, acum o lună sau acum un an... Aş putea spune că şi oamenii se schimbă, dar, din păcate, aici nu stăm prea bine. Oamenii au rămas aceiaşi. Au aceleaşi dorinţe învechite, aceleaşi obiceiuri moştenite de la înaintaşi şi aceeaşi poftă (ne)bună de viaţă.
Exemple? Găsim peste tot. Sunt sigură şi tu, în timp ce citeşti asta, deja ai în minte câteva persoane din astea vechi la timpuri noi ...
De ce scriu lucruri atât de evidente? De plictiseală...

Articol din 9 AM

Doua reportaje aparute in "New York Times" si "International Herald Tribune" descriu realitati sumbre ale Romaniei de azi: problema copiiilor capsunarilor si a mitei in spitale Emigrarea masiva din Romania, intensificata dupa aderarea la UE, a creat o generatie pe care sociologii o numesc de „orfani ai capsunilor“, dezvaluie „New York Times“ in editia de duminica. Romanii plecati in Spania sau in Italia, ca muncitori in constructii sau culegatori de capsuni, slujbe refuzate de cetatenii tarilor respective, trimit anual in Romania circa 10,3 miliarde de dolari. Reversul este insa unul gri si se refera la efectele pe care plecarea parintilor la munca in strainatate le are asupra copiilor ramasi in tara, dupa cum noteaza Cotidianul.

Rezultatele unui studiu realizat recent de Fundatia Soros, arata ca peste 170.000 de copii romani au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.

Personajul principal al reportajului The New York Times, Stefan Ciurea, un baiat de 12 ani, este doar unul din cei peste 170 de mii de copii romani care au unul sau ambii parinti plecati la munca in strainatate.

Potrivit Gardianul, Denisa Ionescu, un psiholog care lucreaza cu copiii emigrantilor, sustine ca acestia sunt mai expusi riscului de depresie, mai ales daca mama este cea care pleaca, in timp ce unii dintre ei se simt abandonati.

Mai este si o alta categorie - cei care se simt vinovati de plecarea parintilor. Motiv pentru care performantele scolare sunt de exceptie, in speranta ca asa mama si tatal vor veni inapoi acasa, transmite Realitatea.

Dintre copiii lasati acasa, 14 s-au sinucis in ultimii trei ani, potrivit cercetarilor desfasurate de Fundatia Soros.

In Romania mita este o problema de sanatate

Intr-un amplu articol scris de acelasi autor, Dan Bilefsky, si publicat pe site-ul International Heral Tribune (editia globala a New York Times), sub titlul "In Romania mita este o problema de sanatate" sistemul de sanatate din Romania este prezentat ca functionand pe baza plicului cu bani, transmite NewsIn.

Cotidianul prezinta cazul unei mame care a avut probleme la nastere, iar copilul s-a nascut fara vedere si auz si cu serioase afectiuni cerebrale. Parintii copilului declara pentru International Herald Tribune (IHT) ca isi fac reprosuri, gandindu-se ca, daca ar fi oferit mai multi "bani in plic", ar fi primit atentie mai multa din partea medicilor si asistentelor si copilul nu ar fi avut nicio problema.

Transparency International clasa Romania pe locul doi, dupa Bulgaria, in randul celor mai corupte tari din UE, in 2008.

Presedintele Colegiului Medicilor, doctorul Vasile Astarastoae, a explicat pentru IHT ca sistemul medical din Romania este corupt din cauza "jenantului salariu de 400 de euro pe luna pentru un doctor", ceea ce ii forteaza pe acestia sa se bazeze pe un venit suplimentar. "Pacientii nu vor sa mearga la un doctor care are gandurile in alta parte - preocupat de cum o sa isi hraneasca copiii", a spus Astarastoae, subliniind ca "exista o conspiratie intre medic si pacientul care ii da bani".

360 de milioane de dolari spaga medicala pe an

Un studiu al Bancii Mondiale, citat de IHT, a constatat ca asa-numita plata "neoficiala" a atins suma de 360 de milioane de dolari anual. Atunci cand un bolnav necesita spitalizare, acesta platesete in medie trei pana la patru "taxe neoficiale", suma ridicandu-se la o treime din venitul lunar al unei familii, arata studiul.

IHT scrie ca problema coruptiei din domeniul medical a revenit in atentia publica luna trecuta, cand un om in varsta de 63 de ani, Mihai Constantinescu, a murit din cauza unui infarct, in sala de asteptare a unui spital din Slatina, dupa ce doctorii au refuzat sa-l trateze. Potrivit unei asistente medicale, acesta ar fi fost trimis de la un medic la altul "pentru ca parea sarac si nu putea oferi bani", scrie IHT.

Victor Alistar, directorul Transparency International Romanian, a explicat pentru IHT, ca aceasta cultura a mitei este o mostenire a comunismului, cand romanii trebuiau sa indure cozi interminabile pentru oua si lapte, folosind "atentiile" pentru a face rost de anumite produse si servicii.

Doctorii se plang de faptul ca mita este atat de adanc inradacinata in sistem, incat daca un medic refuza "atentia", pacientii se sperie si devin nelinistiti, gandindu-se ca boala lor este incurabila si ca moartea este iminenta. "Doctorii iau mita pentru a le alunga anxietatea", scrie IHT.

Publicatia explica si care este setul de reguli nescrise dupa care se ia si se ofera mita. Valoarea mitei depinde de tratament, variind de la 100 de euro pentru o simpla operatie de apendicita si ajungand la 5.000 de euro pentru o operatie pe creier. Preturile recomandate sunt vehiculate din gura in gura si sunt discutate si afisate pe bloguri si pagini de internet. Alistar a declarat ca spitalele fac in mod regulat schimb de liste cu "plati suplimentare" pentru a se asigura ca au aceleasi preturi.

IHT a constatat si ca doctorii au anumite metode subtile, dar clare, pentru a se face intelesi ca asteapta bani si relateaza despre cazul unui barbat cu ambele picioare rupte pe care medicul ortoped a refuzat sa-l opereze pana cand pacientul nu i-a oferit 400 de euro.

Potrivit unui medic psihiatru citat de IHT, tinerii doctori care refuza sa accepte mita sunt sanctionati in mod regulat si amenintati de catre colegii cu vechime cu inlocuirea, intrucat perurba functionarea pietei la negru. O proaspata absolventa a Facultatii de Medicina, in varsta de 26 de ani, a explicat pentru IHT ca aceasta cultura a mitei se instaureaza inca din primii ani, intrucat rezidentii sunt platiti cu numai 200 de euro pe luna. Ea a mai spus ca problema coruptiei nu a fost mentionata in cursul optional de etica medicala, intrucat "profesorii luau la randul lor mita".

Indignare

Ma uitam intr-o seara la teve la emisiunile astea de scandal... La Capatos era Oana, dar nu venise singura, ci cu Bahmu si cu Costin Marculescu. Restu` nu mai are importanta. Si asa dintr-una in alta am aflat de ce era Oana suparata foc pe unu` de e bun dom`ne la teatru dar doar atat. A pus-o pe ea , pardon, pe dumneaei, marea artista, sa dea o proba ca sa joace intr-o piesa de teatru. Cum, ea sau Bahmu, doua vedete de televiziune celebre care fac bani doar cu numele trebuie sa dea probe? !Mai sa fie! Ce daca alea de la Hollywood e proaste si accepta sa dea probe, asta nu inseamna ca ea, marea Oana nu a fost deranjata de propunerea indecenta a regizorului de teatru (care, culmea! nici nu le cunostea! Daaahhh).

Concluzia: Oricat de mare ar fi gradina Domnului, tot sunt prea multe vedete pe cap de locuitor.

De ce nu ar trebui sa ninga in Pitesti

Consiliul Local ar trebui sa aprobe o hotarare prin care in Pitesti ninsoarea sa fie ilegala. Ce atata indrazneala sa ninga in plina iarna? Suntem nepregatiti sa primim capriciile anotimpului rece.
De ce nu ar trebui sa ninga la Pitesti?
1. Pentru că pavelele lui Pendiuc sunt garantate doar pe timp de vara, iar centrul e pavat ca intr-un oras din Jamaica - unde nu exista zapada sau ploi abundente.
2. Pentru CĂ CAnalizarea este exact asa cum am scris anterior (de caca).
3. Pentru ca in cartiere nu exista solutii de iarna. De exemplu, in Gavana trotoarele sunt parcari, strazile sunt canale venetiene, iar locatarii ar trebui sa separe apa ca Moise sau sa meargă pe deasupra ei ca Hristos ca sa ajunga uscati acasa.
4. Pentru ca drumurile sunt de toata jena si apa ascunde lacuri artificiale in care se duc dracu` si masinile si nervii nostri de otel.
Si lista poate continua ...

A fost nevoie să moară...

A fost nevoie să moară ca să afle şi jurnaliştii că undeva, în Ungaria, juca unul dintre cei mai buni handbalişti din România. Pentru că noi - aştia de ne uităm la teve - nu aflăm prea multe dacă nici ei nu le ştiu. Am aflat doar că a murit într-un mod groaznic, ucis cu bestialitate. Din loialitate sau mai degrabă din spirit de turmă, ne-am adunat cu miile pe drumul lui de întoarcere acasă să ne jelim oleacă în faţa camerelor. Pentru ca, tot ei, marii responsabili ai informării şi dezinformării noastre, să aibă imagini cutremurătoare de dat pe post. Aşa suntem noi.
Pentru el nu se mai poate face nimic. Mortul de la groapă nu se mai întoarce. Pentru noi însă mai există o şansă să ne dăm seama că trebuie să moară un om ca să primească recunoaştere din partea publicului, sau a telespectatorilor. Mai am doar o întrebare (retorică) vizavi de acest subiect: Câţi dintre cei care au ieşit să îi aducă un ultim omagiu handbalistului ar fi mers la unul din meciurile sale?

O poveste frumoasa...

CEI TREI PURCELUSI

Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Desi erau inca purcelusi, ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul.Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pana ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Tocmai atunci a trecut pe langa ei un om cu o caruta plina de fan, iar primul purcelus le-a zis fratilor sai:

- "Eu ma opresc aici. Fanul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place."

Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. La un moment dat al doilea purcelus s-a simtit obosit si vazand trecand pe langa el un om cu caruta plina de lemne, i-a spus fratelui sau:

- "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pana a ajuns la un pietrar, care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gandit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el.

Noaptea, in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fan, a auzit un zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica, caci afara era un lup mare si flamand. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa, dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Fanul a zburat in toate partile, iar purcelusul, profitand de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. A doua seara, in timp ce cei doi frati se aflau la masa, au auzit zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta, lemnele au zburat in toate partile, iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus.Seara urmatoare, cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cand l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamand ca niciodata. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa, dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a daramat. Lupul a incercat si a doua, si a treia oara, dar tot degeaba, casuta a continuat sa ramana neclintita. Enervat peste masura si epuizat de atata suflat, lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul in casuta pe cos. Intre timp insa, purcelusii vazand ca nu au nici o scapare, au pus pe foc un ceaun mare, plin cu apa.Cand lupul s-a catarat pe cos, apa era fierbinte, cand a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea, iar cand a ajuns jos, a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. Lupul, urlind de durere, a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tasnit prin perete direct spre padure, de unde nu s-a mai intors niciodata.

Purcelusii, stiindu-se in siguranta de acum incolo, au construit o alta casa mai mare, cu peretii din piatra, cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.

Proteina de cashmir...

Ma simt asaltata de proteina de casmir... in sapun, in balsam, in sampon, in vopsea de par... peste tot numai proteine de casmir. Cum se extrag, de unde vin si ce scop au in viata noastra nu am inteles inca, dar promit sa studiez fenomenul. Nu mai exista reclame fara proteina de casmir. In curand vom mesteca guma cu casmir, vom avea hartie igienica tot cu proteina de casmir - ca sa nu facem riduri stiti voi unde si, probabi, intr-un final vom manca proteine de casmir pentru a avea resturi catifelate printre dinti care sa ne alinte cariile.
Hai ca sunt rea... Dar deja nu mai putem purta casmir... E prea scump pentru buzunarele noastre ca e criza... O sa il folosim insa pentru a extrage proteine sa ne spalam cu ele pe cap... la propriu...
Cum ai o problema, iei proteina si pe loc iti luceste parul, iti sclipesc ochii si ti se albesc dintii. Foarte interesanta alegere. Doamnelor, cumparati si iar cumparati proteina de casmir. Toate problemele dumneavoastra se vor rezolva cat ai spune proteina...

PS: repetitia e suparatoare dar la fel de bine intentionata ca si reclamele tv

666

Motto: Chelului ii trebuie tichie de margaritar

Semnul fiarei in pasapoartele si in buletinele astea biometrice... sau ce-o mai fi. Nu pot sa fiu de acord cu biserica, si nici cu cei care vor sa implementeze proiectul pentru ca nu m-am informat suficient asupra problemei. Stiu insa ca in plina criza financiara nu avem nevoie de buletine cu cip sau de pasapoarte cu amprenta... Probabil ca americanii s-au suparat ca le-am copiat criza si le-am furat aceasta problema uriasa cu care se confrunta si de-aia vor sa ne identificam dupa amprenta... La banii nostri... un chilipir aparatura pentru astfel de documente.

...dorinte de lemn...

Vreau sa am inima de lemn ... ca Pinocchio... Ca sa pot sa ii cred pe toti cu seninatate, sa nu am indoieli si nici sa nu ma gandesc la consecinte negative.