Poezia nu se demodeaza niciodata

          Boul si Vitelul

 Un bou ca toti boii, putin la simtire,
In zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decat toti fratii mai cu osebire,
Dobindi-n cireada un post insemnat.

 - Un bou in post mare ? - Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntimpla in oricare loc:
Decat multa minte, stiu ca e mai bine
Sa ai totdeauna un dram de noroc.

 Asa d-a vietei vesela schimbare
Cum si de mandrie boul stapanit
Se credea ca este decat toti mai mare,
Ca cu dinsul nimeni nu e potrivit.

 Vitelul atuncea plin de bucurie,
Auzind ca unchiul s-a facut boier,
Ca are clai suma si livezi o mie;
"Ma duc, zise-ndata, nitel fan sa-i cer."

 Far-a pierde vreme, vitelul porneste
Ajunge la unchiu, cearca a intra;
Dar pe loc o sluga vine si-l opreste:
"Acum doarme, zice, nu-l poci supara."

 - "Acum doarme ? ce fel ! pentru-ntaia data
Dupa-prinz sa doarma ! Obiceiul lui
Era sa nu saza ziua niciodata;
Ast somn nu prea-mi place, si o sa i-o spui."

 - "Ba sa-ti cauti treaba, ca mananci trinteala;
S-a schimbat boierul, nu e cum il stii;
Trebuie-nainte-i sa mergi cu sfiala,
Primit in casa daca vrei sa fii."

 La o mojicie atata de mare,
Vitelul raspunde ca va astepta;
Dar unchiul se scoala, pleaca la plimbare,
Pe langa el trece far-a se uita.

 Cu mahnire toate baiatul le vede,
Insa socoteste ca unchiu-a orbit;
Caci fara-ndoiala nu poate a crede
Ca buna sa ruda sa-l fi ocolit.

 A doua zi iarasi prea de dimineata,
Sa-i gaseasca vreme la dansul veni:
O sluga, ce-afara il vedea ca-ngheata,
Ca sa-i faca bine, de el pomeni.

 "Boierule, zise, asteapta afara
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu."
- "Cine ? a mea ruda ? mergi de-l da pe scara,
N-am astfel de rude, si nici voi sa-l stiu