Pentru orice site, Facebook e mană cerească când vine vorba de trafic.
Constat însă că mulți încă nu știu cum să îl folosească, deși a trecut ceva
vreme de când toate afacerile, mari și mici, s-au apucat de socializat.
Și aici mă refer în mod special la grupurile de pe Facebook, unde mulți
ziariști și posesori de site-uri s-au hotărât să se autopromoveze. Sunt grupuri
unde utilizatorii de Facebook sunt adăugați la grămadă, ca oile, pentru a fi
bombardați zi lumină cu linkuri. Rezultatul? Întâi o doză mare de stres, apoi
ignore din partea membrilor. Pentru afacere, aproape nici o reacție pozitivă.
Fac parte din câteva astfel de grupuri și primesc notificări cu duiumul
de la tot felul de site-uri care publică fără discernământ. Din curiozitate,
m-am uitat la rezultatul acestei practici: cele mai multe posturi au 0 like,
0 share, 0 comentarii, și rareori vezi câteva răspunsuri pozitive, când se
întâmplă ca un articol să conțină și ceva informație care merită atenția
publicului. Culmea e că pe pagini sau direct pe conturile personale ale
ziariștilor care semnează, aceleași articole reușesc să stârnească reacții,
uneori chiar generând avalanșe de comentarii și lungi discuții în
contradictoriu, deci se vede cu ochiul liber că principala cauză a lipsei de
reacție a publicului e promovarea excesivă.
Scriu articole despre social media și impactul lor asupra afacerilor
mici de aproape un an de zile. Niciodată pe parcursul documentării nu am găsit
însă strategia „înscrie-te în grupuri și postează până ți se strică mouse-ul”. Asta
nu pentru că majoritatea specialiștilor în social marketing sunt niște proști,
ci pentru că acest tip de promovare este total greșit. Și o să încerc să vă
explic de ce.
1. Distribuiți în multe grupuri, la intervale de câteva secunde
Când un prieten ziarist începe să își promoveze articolul, primesc 3-4
notificări în două minute. Aceeași știre, aceeași notificare, doar că vine
pentru grupuri diferite. Acest lucru se întâmplă de câteva ori pe zi, inclusiv
seara și în weekend. Dacă am în lista de prieteni trei utilizatori de Facebook
care folosesc această strategie, sunt minim 20-25 de notificări într-o zi. Cam
câte știri citesc? Maxim una, când reușesc cumva să intuiesc din titlul
mincinos despre ce e cu adevărat vorba în articol. Dacă nu reușesc, ignor
notificarea și îmi văd de treabă.
Probabil toți ziariștii care practică acest tip de promovare fac același
lucru. Cam cât timp credeți că le va lua membrilor din grupuri să procedeze la
fel? Vă spun eu: majoritatea o fac deja. Poate că deocamdată nu se vede în
statistici, dar în curând această practică va avea efectul invers și veți vedea
cum nevoia de liniște va depăși curiozitatea.
Cum ideea acestui articol a pornit de la experiența personală, vă mai
atrag atenția asupra unui aspect: cele mai multe grupuri au cam aceiași membri.
În cazul de față vorbim de un oraș relativ mic, cu un număr limitat de
utilizatori de Facebook direct interesați de știrea respectivă. Aruncați un
ochi peste componența grupurilor înainte de a posta pentru că riscați să
deveniți insuportabili.
Dacă vreți neapărat să profitați de grupuri, postați știri diferite, în
grupuri diferite, la intervale mai mari de timp. O știre bună poate face
înconjurul internetului cu Like și Share, fără să streseze pe nimeni. Pe termen
lung, câștigă și utilizatorul de internet și site-ul de știri.
2. Postați o știre pe grup, deși ea a fost deja distribuită de un alt ziarist mai iute de mână
Pe lângă faptul că e o lipsă de respect față de cititori, această
practică arată și cam cât de „grozav” e ziaristul respectiv în meseria lui. În
majoritatea cazurilor, știrea e copiată din aceeași sursă, deci nu aduce nimic
nou publicului. Nu există completări, doar titlul e mai pompos și mai șocant,
practică ce nu mai păcălește aproape pe nimeni în ultima vreme.
E normal ca un ziarist să nu știe ce a publicat concurența în același grup cu câteva ore mai devreme, din motivul explicat la punctul anterior. Dar astfel de gafe dăunează imaginii în timp, cu atât mai mult cu cât și publicul local începe să depășească faza în care trece cu vederea lipsa de profesionalism și încet-încet se va orienta spre site-uri care sunt mai atente când vine vorba de propria imagine.
Dacă știți că ați făcut copy paste după un comunicat de presă sau după un alt articol, folosiți cinci minute din timpul economisit pentru a vedea câți au publicat deja ceva asemănător. Nu e nevoie să căutați în fiecare grup în care sunteți înscriși, oricum obiceiul postării în cât mai multe grupuri posibile e practică generală, deci dacă știrea apare într-un grup, mai mult ca sigur același link a fost deja distribuit în toate.
3. Sunteți niște roboți care oferă linkuri și atât
Facebook înseamnă socializare, deci dialog. În acest context, un link
neînsoțit de un comentariu sau de o invitație la discuție nu valorează nimic.
Rareori mi se întâmplă să văd un ziarist care își introduce știrea printr-un
text scurt și apoi își îndeamnă cititorii la dialog.
Majoritatea se mulțumesc să distribuie și atât. Nu știu ce mesaj vor să transmită aceste linkuri goale, dar eu deduc lipsă de respect față de cititori și interes exclusiv pentru trafic. Ce valoare au aceste numere în absența unui public dispus să și interacționeze? Pentru mine, aproape zero, pentru că nu văd cine ar vrea să cumpere publicitate pe un site care nu le trezește nici o reacție cititorilor și vizitatorilor.
Văd deseori site-uri care distribuie articole în care redactorii se laudă singuri. Își publică fără rușine numerele și apoi au pretenția să fie numiți lideri. Mai interesant ar fi să vedem care este de fapt relația cu acest public care intră, descoperă că articolul e incomplet sau prost scris și iese la fel de nelămurit cum era și înainte de a citi. Ar fi mai bună o statistică despre câți oameni se întorc din proprie inițiativă, câți devin cititori fideli și câți dintre cei direcționați de Facebook interacționează cu pagina.
În timpul cât am scris acest post am primit cinci notificări pe
Facebook, de la aceeași persoană, care a distribuit două știri, ambele
publicate pe același site. Nu pot decât să bănuiesc că, în absența acestei
practici, publicația respectivă ar fi aproape de faliment.
Distribuirile pe grupuri sunt ca ajutorul social. Cât îl ai, mănânci o pâine, dar dacă acesta
dispare, mori de foame. Dacă vreți să aveți publicații asistate social,
continuați să folosiți această strategie. Dacă vreți profit, audiențe constante
și public de calitate, e cazul să treceți la munca adevărată („Share in a
group” nu se încadrează aici). Dar despre asta, într-un post viitor.