Lansare de lansare

Eram precisa ca Oana va lansa "Sarutul mortii" in stil mare. Adica cu pistoale, amenintari si toate cele. A venit cu un arsenal de scriitori numai unul si unul, toti cu lucruri misto de spus. Atatia oameni destepti intr-o singura camera nu cred ca a vazut casa aia niciodata.
Trebuie sa recunosc ca venisem pregatita sa iau autograf de la Ivona asa ca imi pare tare rau ca nu era printre scriitorii de la lansare. Sau poate nici nu trebuia sa fie si am inteles eu gresit... in fine.
Ada - vedeta zilei, dupa Oana, bineinteles - e asa cuminte ca nici nu-mi vine sa cred ca a rezistat in fata unui personaj ca Iolanda. O sa vad exact cum s-a descurcat dupa ce o sa si citesc romanul.
Despre George Arion nu o sa vorbesc. Nu am citit decat o singura carte scrisa de domnia sa, deci nu ii cunosc foarte bine stilul. Nici n-am vorbit, nici nu suntem prieteni pe facebook.
Monica Ramirez emana veselie. Imi plac personajele ei si imi place ca are scene hot in carti. Nu imi plac unele chestii din carte, dar nu e cazul sa le spun aici. Si oricum astept sa ii citesc si "prima parte din volumul doi" a seriei Alina Marinescu pentru ca sunt sigura ca nu o sa ma plictisesc.
Cred ca Lucia Verona a plecat nervoasa de la Pitesti. Nu e vina noastra, ci a persoanjului care chiar a simtit nevoia sa se faca auzit si remarcat. Sper ca asta nu ii va taia cheful de Pitesti.
Revenind la Oana, abia astept sa citesc cartea. Are un criminal in serie, un asasin guvernamental, o politista nebuna si sex cu o femeie cu tate mari. Pe mine m-a convins.
Poze nu pun, nici linkuri pentru ca abia merge netul aici. Vin cu update.

Pupaciosii nu mor niciodata!

Si am vrut salsa cubana, pe muzica potrivita. Si am fost la Casa de Cultura a Studentilor ca sa ii aud pe baietii aia cantand. Si am fost, si au fost si ei, dar degeaba. Pentru ca de Ziua Tineretului - aceasta sarbatoare de cacao interpretata in cel mai comunist mod cu putinta- trebuia sa se faca intai concurs de Miss...
Oooo. Concursul de Miss a foat un regal de prost gust, fete urate si aceiasi pupatori de alte funduri. Nu era destul ca fetele alea (cica sportive, dar cam cocosate si prea pitipoance) mergeau ca si cum ar fi trebuit sa ajunga nu la masa juriului, ci la capatul randului cu porumbi. Si nu a contat ca 2 din 3 participante aveau celulita. Mai trebuia sa si semnalizam ca nu avem cu ce. Adica le punem sa vorbeasca si sa le faca ochi dulci unor membri ai "juriului". Nu am spus cine e juriul? Un organism competent pana la refuz, format din tinere sperante ale politicii democrat liberale, pline de talent si cu ochiul format. Imi si imaginez dezamagirea acestor politicieni macho care au venit la CCS cu gandul sa isi imbogateasca palmaresul cu vreo sportiva bine facuta si s-au trezit cu niste toante plinute, mai potrivite pentru concursul de Miss Scoala Speciala, care le-au defilat agale prin fata ochilor.
Unde mai pui ca, in inocenta lor, cateva dintre aceste exemplare rarisime de sportive argesene habar nu aveau pentru cine defileaza si cui ii datoreaza faptul ca se uita lumea la ele. Sa nu stii tu cine e Bogdan Ivan? Cum? Tocmai pe acest reprezentant de marca al politicii locale sa nu il recunoasca? Saracele fete! N-au pierdut nimic.
Spectacol penibil, concursul de Miss a fost terminat de-adevaratelea de un prezentator caruia ii sta bine pe scena la Teatru, dar care dezgusta cand face acest spectacol ieftin in care ii pupa in fund pe organizatorii democrat liberali, asa cum, cu ceva timp in urma pupa niste funduri social democrate. Urat, foarte urat. Artistii nu ar trebui folositi in astfel de scopuri! Am zis.
Era sa uit de faptul ca toata mascarada asta cu iz UTCist (zic asta pentru ca la proba de "pijamale" fetele au venit imbracate pana in gat. Probabil si cu doua perechi de chiloti pe ele, sa nu raceasca!) a pornit cu doua ore mai tarziu decat fusese programata si s-a lungit ca o balega moale. Asa ca invitatii care ar fi trebuit sa ne arate cum e cu muzica si dansul s-au uitat lung la un spectacol ieftin. Asta e! Casa de Cultura a Studentilor nu a fost, cred, niciodata ma jos in mocirla politica. E un loc unde cativa tineri - pusi pe functii pentru ca nu exista alti oameni cu care Partidul sa umple locurile ce i-au parvenit de la Guvern - vin sa se dea mari ca au ajuns ceva in viata. Numai ca ceva asta este cam nehotarat, daca intelegeti la ce ma refer.

Culoare

Mi se coloreaza zilele cu emotii si noptile cu vise. Pentru ca lumea insasi e un mare tablou. Mi-am gasit un loc. Al meu si numai al meu. Imi vine bine. Pentru prima data am ceva pe masura mea. Nu mi-e nici mic, dar mai ales nu imi e prea mare. Si as mai vrea sa schimb cate ceva pe-aici prin coltul meu, dar nu ma lasa inima.
Si acum ca stiu ce inseamna culorile potrivite, imi dau seama ca nu am pierdut nimic pana acum. Nicio culoare nu e prea rea, asa cum nici culorile potrivite nu sunt prea bune. Sunt doar potrivite. Adica se imbina perfect cu armonia mea. Ma simt bine si comod, dar ce-i un punct fix daca nu un loc in care te echilibrezi doar ca sa iti iei zborul?

Astenie

Si-asa ne vine un chef de duca atunci cand vine primavara... Si eu m-as duce pentru ca si eu caut. Un drum, un vis, un deal, un munte. Si poate mai mult, sau poate mai putin.
Si usor, usor, se-aseaza lucrurile. Nu mai vin fire de praf sa ne deranjeze, nu ne mai bate nicio raza de soare. Cum le stie lumea asta pe toate! Cum ne da exact cat putem duce si ne ia poverile. Pentru ca lumea mea e intregul, nu sunt oamenii. Oamenii ... ei mi-ar lua tot ce-mi e mie de folos si mi-ar da poverile lor.
Universul tine cu mine azi. Nu ma lasa sa imi gasesc o cale doar pentru ca vrea sa lenevesc, sa ma caut pe mine, in eu. Sa fiu doar cu mine. O singura data, o singura zi. O sa se intoarca toate astea candva. Atunci insa primavara se va fi dus, la fel si cheful, si dorul, si visul asta melancolic si trist. Si eu voi fi uitat.

Cu sange rece si albastru - Ivona Boitan

Avem nevoie de carti care sa ne invete. Avem nevoie de carti care sa ne dea curaj. Si avem nevoie de carti care sa ne aline. Cu sange rece si albastru pare titlul unei carti de capa si spada. De fapt, cartea este o cascada de sentimente. Sentimente care nu exista, sentimente care te definesc si te inlocuiesc, mai exact, sentimente care iti dau curaj, te invata sa vezi si iti vindeca dezamagirile.
Silvia nu simte pentru ca nu poate. Baba simte si atat pentru ca ratiunea ei s-a subordonat cu totul sentimentelor. De fapt, cele doua sunt acelasi personaj pus pe rand in situatii extreme. Le leaga gradina si o copilarie pierduta. Una pentru ca a simtit prea mult, cealalta pentru ca nu a simtit deloc.
Sunt doua povesti, doua idei, doua notiuni care, fiind total opuse, sunt de fapt complementare. Si tocmai aici e farmecul povestii. Pentru ca indiferent de sentimentele pe care le ai sau nu le ai, viata te va aduce pana la urma in acel punct in care cineva te va invata ca e mai bine sa fii ceea ce esti.
Imi place cartea Ivonei Boitan pentru ca e unica, pentru ca are acel ceva dupa care orice cititor tanjeste de fiecare data cand incepe o lectura noua. E usoara pentru ca se citeste lin, naste sentimente si nu idei, te acapareaza pentru ca spune doua povesti in acelasi timp. Amandoua, si Baba, si Silvia, spun de fapt, acelasi lucru. Una isi spune pataniile in ecuatii, cealalta isi picteaza fiecare senzatie, controlata fiind de sentimente. Aceeasi realitate si totusi atatea diferente, atatea sentimente si atatea ganduri diferite.
Pentru psihologi este probabil o carte de contestat. Pentru mine e o carte de citit, de pastrat, de recitit si apoi de recomandat tuturor celor care au dubii. Pentru ca, parcurgand povestile celor doua, intelegi ca sentimentele nu se inscriu in cotidian si ca e cel mai bine sa fii altfel.

Poze

Asa cum v-am promis, am facut si poze ... Ca sa ma laud cu cartea mea cea noua, bineinteles.

Cadou preCraciun

Mi-am facut astazi un cadou frumos de Craciun, cu sprijinul moral si financiar al lui Alin, bineinteles. Deci, sunt mai bogata cu o carte, o poveste pe care o aveam in biblioteca, dar in alta forma.
Ca sa va lamuresc, mi-am cumparat Micul Print aparut la Rao, editie pop up. Adica cu desene din acelea care ies din carte si cu cartonase cu sageti - tragi de ele si se misca imaginile. N-ati inteles nimic? O sa va pun poze dupa ce imi incarc acumulatorii pentru aparat.

De ce Micul Print? Pentru ca e cea mai frumoasa poveste scrisa vreodata de un om mare si pentru ca e singura carte de care nu o sa ma satur niciodata. Acum ma uit cu grija la desene, si ma joc cu ele, si mai citesc cate un capitol care imi place. E o lectie despre prietenie si mai ales despre viata.

Jurnalul unei blonde care nu mai e blonda de prea mult timp

Am o zi calma in care ma enervez de plictiseala. Nu m-am dus la munca azi pentru ca nu am fost nici ieri si chiar nu avea rost... Deci am doua zile libere ca sa ma urc pe pereti. Maine ma duc la nunta. Mi-am facut o rochie noua, fapt care m-a impiedicat sa imi cumpar cartile pe care voiam sa mi le cumpar. Sa moara dusmanii mei de placere. N-am, dar ei sa moara...

Afara e frig si in casa e cald si din cauza asta mi se aburesc geamurile. Spuneti voi, e corect? Nu, nu e.

La televizor s-au impamantenit tampitii. O alta chestie cu care nu sunt de acord, dar fac un compromis de dragul audientei, al ratingului si al salariilor.

Citesc o carte misto despre doua femei si un Graal, nu e asa ca sunt enigmatica? Pe autoare o cheama Kate Mosse.

Florin e la gradi. Eu ma plictisesc ca nu am cu cine sa ma joc si nu am chef sa dau de mancare a capre.

Parlamentarii voteaza legi din greseala. Nu ar putea sa ii otraveasca tantile de la bucatarie? Tot asa, din greseala? Eu asa as face si apoi organizam un referendum prin care "poporul" (aceasta denumire elevata a turmei) va vota gratierea lor si ridicarea la rang de eroi nationali (despre care apoi istoria va spune ca erau agenti CIA sub acoperire).

Pffff in timp ce scriu aceste randuri, imi dau seama ca iar am uitat sa cumpar pasta de dinti. Iar ma spal cu Aquafresh pentru copii.

Despre o lansare de carti care mi-a placut, dar nu prea

Cateodata mi se pune pata. Ca acum. La Nasu` e Crin iar viitorul presedinte al tarii dezleaga tainele mortii Madalinei Manole. E o mare conspiratie. Clar. Toata lumea - de la agentiile straine si pana la Papa - comploteaza impotriva noastra. Vor sa ne faca prosti si sa ne ia ca sclavi. Trezirea!!! Suntem cretini, nu putem fi si prosti in acelasi timp. E impotriva firii.
Da, am draci pentru ca azi am fost la o lansare de carte (de carti) care trebuia sa fie misto si de fapt a si fost, dar numai si numai pe jumatate.
Avantaje? DAAAA. Scriitoare multe la Pitesti. Pe trei dintre ele le-am citit. Pe Monica Ramirez o voi citi cu prima ocazie. Carte cu autograf. Deci, multe si bune. Si Bogdan Hrib. Poate misto in alta zi. Azi nu. Si gata. Asta a fost un dezavantaj pentru lansarea de azi. Nu mi-a placut nici atmosfera. Total anosta si lipsita de sens. Nu e vina lor. E doar Feng-shui - ul prea prost. Biblioteca noastra ar trebui golita, daramata si apoi reconstruita. Si oamenii de acolo ar trebui invatati ca o lansare de carte nu se organizeaza cu elevi luati cu japca de la ore si adusi la spectacol. Ca dintr-o cauza asemanatoare l-au omorat si pe Ceausescu. Ma rog, partial.
Deci, voiam o lansare la care oamenii sa vina din placere. Si asta nu se poate face daca intotdeauna organizatorii apeleaza la astfel de solutii. Nu sunt tinerii dezinteresati, organizatorii se culca pe urechea asta ca sa stea frumos in birouri si sa dea telefoane pe la licee. Deci, daca aia mici nu citeau carti si nici nu le pasa de Crima de la jubileu, cum ar fi putut ei sa fie de folos?
N-au fost. Ne-am mai facut si de cacao. Nu-i nimic. Si asa nu am fost niciodata mandria tarii.
Revenind. Mi-au placut scriitoarele. Oana m-a bagat in fata la autografe (desi nici nu era ingramadeala) si am mai primit si o carte. Astept cu drag sa o citesc.

Deci, dragi scriitoare, mai veniti. Nu trebuie sa va suparati ca nu a venit insa prea multa lume. De obicei, pitestenilor li se ofera numai lansari plicticoase, la carti naspa pe care nu le citesc decat "scriitorii" intre ei. Asta e logica locala. Restul? Cum restul...?!? Restul e CAN CAN.


PS: Acest articol nu este un pamflet si trebuie tratat cu aspirina. Si daca va vine pofta sa ma injurati, inseamna ca aveti clar nevoie si de un antinevralgic P.

Intamplari amuzante

Sunt atat de multe momente in care ne lasa fara grai prostia omeneasca... Stiu ca am ras de multe ori pe tema asta, dar nu imi amintesc acum nimic insa potrivit pentru postarea de fata... Eu insami sunt un izvor nesecat de povestiri amuzante. Stim cu totii cum am plecat la filmare fara microfon si cum am obiceiul sa pun tot felul de intrebari indiscrete la intalniri, samd.

Sa ma iertati, dar o intamplare amuzanta pe care sa o povestesc nu stiu asa pe nepusa masa. Sper ca George nu ma va descalifica. Oricum o intamplare amuzanta mi s-a parut cea in care eram la un magazin cu ziare si carti. Si era o carte despre flacara violeta. Si eu am intrebat: Cumpara cineva asa ceva? Si imediat dupa asta a intrat o doamna, a rasfoit-o si s-a interesat de pret.
Si ar mai fi una. Eram la o emisiune la Pic. Si aveam un invitat care nu spusese nimic in aproape 40 de minute de cand intrase. Si unul din baietii de la car ma intreaba in casca: Da` popandaul ala din stanga ta are ceva de zis? Eram in direct :)
Bonus: eram in direct de Revelion in 2009 si eu am zis La Multi Ani, 2001! Aveam si eu emotii, de:D

Cu acest articol particip la jocul de aberatii. Suntem 4 bloggeri care aberam azi pe aceasta tema, adica : Gamalia, Geocer, Iulia si Sunflower.