Despre magia circului am mai scris cate ceva si cu alte ocazii. Intre timp am descoperit circul din culise... asa cum este acest loc fascinant in spatele cortinei. Un reportaj pe aceasta tema puteti vedea joi la ora 8. Tot ce trebuie sa faceti este sa folositi telecomanda ca sa comutati pe Arges TV sau sa accesati www.argestv.ro.
Vizionare placuta! :)
PS: uitasem sa va spun ceva important.... reportajul este realizat de Ema Pirciu
9/09/2008
9/05/2008
la final nu ramane decat... un zambet?
La final nu ramane decat... cenusa. Atat... restul s-a ars. Important este sa arzi cu flacara mare, impresionanta, ca sa isi aminteasca toti de tine. Focul arde, parjoleste si atunci ramane ceva in urma. Daca nu, e doar cenusa, gri, rece, si care zboara dusa de vant... Si pluteste sus, sus, tot mai sus pana la nori ... Ai ars frumos, te-ai stins inliniste si acum plutesti pe un nor pana cand, o picatura de ploaie te coboara iar in pamantul insetat... si ai sa ajungi pe o petala de floare... Si am sa te culeg, sa te pun la piept, sa imi auzi bataile inimii si sa respiri in acelesi ritm cu mine... Si atunci ai sa simti fericirile si tristetile mele, si vom plange impreuna pana cand nu o sa mai avem putere decat sa zambim...
9/04/2008
Fraze fara logica, dar cu inteles
La inceput Romania a fost o gaura neagra, dar nu una oarecare, ci o gaura neagra ce atragea mizeriile lumii. Asa a ajuns minunata noastra tara sa aiba propria colectie de specii si specimene, de situatii la care nimeni in afara de jurnalisti nu s-ar fi gandit vreodata.
Cazuri care sa iti arate ca lumea e un mare haos sunt peste tot. Cea mai mare vina o au mass media, aceste uriase mecanisme are au transformat constiinta nationala in pseudoadevarul conform caruia suntem o tara de ramoliti a carei unica sansa de revigorare este o generatie mult prea EMOtionata. Nu mai spune nimeni nimic despre mica si frumoasa Romanie, ci despre o bucata din teritoriul dintre Moscova si Paris in care rromii asculta manele, accidentele se tin lant, violurile se iau ca pastila, de trei ori pe zi si peste toate e Elodia, care trage sforile. Cam asa arata tarisoara noastra carpato danubiano pontica pentru care s-au jertfit bunicii si strabunicii bunicilor nostri pe cine mai stie unde. De fapt si de drept, drumurile sunt proaste, nu trebuie sa vedem la televizor ca sa ne dam seama, oamenii sunt ciudati, dar in majoritate simpatici - asta nu o sa vedem la teve pentru ca nu vinde -, alimentele nu sunt scumpe daca le raportezi la tuica pentru care rumanul are intotdeauna bani, iar copiii nu sunt toti emo, ci numai doi trei pe cartier au inclinatii ciudate. Muntii au ramas tot frumosi, campul e mai putin verde, ce-i drept (de la incalzirea globala), iar apa nu mai e ca cristalul, dar exista varianta imbuteliata. Ce vreau sa spun e ca mizeria nu este viata pe care o traim, mizeria este realitatea asta idioata pe care ne-o insufla ziaristii. Doamne, de ce spun tocmai eu asta?
E un adevar prea crunt, si totusi ramane un adevar. Un accident pe autostrada nu inseamna ca suntem un neam de oameni betivi care se urca la volan. O mama care isi ucide copilul socheaza opinia publica... nu este vorba de un fenomen social, ci de un caz particular, nefericit si grotesc, dar totusi particular. Doua pustoaice care fac trotuarul nu transforma o generatie intreaga in copii pierduti...
Adevaratele probleme nu se vad la televizor decat in treacat pentru ca sunt greoaie, plictisitoare si nu vand. Ne doare ca un om a murit in Afganistan. Toti spun la datorie si asta vinde ziare, dar nimeni nu intreaba la datoria cui pentru ca o astfel de polemica nu intereseaza. Va interesa numai cand vom avea pagini intregi cu morti sau cu raniti, dar va fi prea tarziu. O trimitem pe Teodora de pe un blog pe altul in speranta ca vom strange banii pentru o operatie... 30 de mii de euro... Sunt sarcastica daca spun ca atat valoreaza un ceas cu pretentii... Dar nimeni nu spune ca avem o multime de copii in situatia ei de care nu a auzit nimeni. Povestea vinde. Trist este insa ca, desi stim povestea, nu vedem fenomenul. Asta e mizeria lumii noastre. Am primit atata informatie eronata de la ziare, incat nu mai gandim nimic cu propriile capsoare obosite de la atatea joburi.
Asa arata viata creata de ziaristi. Dauneaza grav sanatatii, dar nu ne putem lipsi de informatia pe care ne-o ofera ...
Cazuri care sa iti arate ca lumea e un mare haos sunt peste tot. Cea mai mare vina o au mass media, aceste uriase mecanisme are au transformat constiinta nationala in pseudoadevarul conform caruia suntem o tara de ramoliti a carei unica sansa de revigorare este o generatie mult prea EMOtionata. Nu mai spune nimeni nimic despre mica si frumoasa Romanie, ci despre o bucata din teritoriul dintre Moscova si Paris in care rromii asculta manele, accidentele se tin lant, violurile se iau ca pastila, de trei ori pe zi si peste toate e Elodia, care trage sforile. Cam asa arata tarisoara noastra carpato danubiano pontica pentru care s-au jertfit bunicii si strabunicii bunicilor nostri pe cine mai stie unde. De fapt si de drept, drumurile sunt proaste, nu trebuie sa vedem la televizor ca sa ne dam seama, oamenii sunt ciudati, dar in majoritate simpatici - asta nu o sa vedem la teve pentru ca nu vinde -, alimentele nu sunt scumpe daca le raportezi la tuica pentru care rumanul are intotdeauna bani, iar copiii nu sunt toti emo, ci numai doi trei pe cartier au inclinatii ciudate. Muntii au ramas tot frumosi, campul e mai putin verde, ce-i drept (de la incalzirea globala), iar apa nu mai e ca cristalul, dar exista varianta imbuteliata. Ce vreau sa spun e ca mizeria nu este viata pe care o traim, mizeria este realitatea asta idioata pe care ne-o insufla ziaristii. Doamne, de ce spun tocmai eu asta?
E un adevar prea crunt, si totusi ramane un adevar. Un accident pe autostrada nu inseamna ca suntem un neam de oameni betivi care se urca la volan. O mama care isi ucide copilul socheaza opinia publica... nu este vorba de un fenomen social, ci de un caz particular, nefericit si grotesc, dar totusi particular. Doua pustoaice care fac trotuarul nu transforma o generatie intreaga in copii pierduti...
Adevaratele probleme nu se vad la televizor decat in treacat pentru ca sunt greoaie, plictisitoare si nu vand. Ne doare ca un om a murit in Afganistan. Toti spun la datorie si asta vinde ziare, dar nimeni nu intreaba la datoria cui pentru ca o astfel de polemica nu intereseaza. Va interesa numai cand vom avea pagini intregi cu morti sau cu raniti, dar va fi prea tarziu. O trimitem pe Teodora de pe un blog pe altul in speranta ca vom strange banii pentru o operatie... 30 de mii de euro... Sunt sarcastica daca spun ca atat valoreaza un ceas cu pretentii... Dar nimeni nu spune ca avem o multime de copii in situatia ei de care nu a auzit nimeni. Povestea vinde. Trist este insa ca, desi stim povestea, nu vedem fenomenul. Asta e mizeria lumii noastre. Am primit atata informatie eronata de la ziare, incat nu mai gandim nimic cu propriile capsoare obosite de la atatea joburi.
Asa arata viata creata de ziaristi. Dauneaza grav sanatatii, dar nu ne putem lipsi de informatia pe care ne-o ofera ...
...putina muzica...
Cei care nu ma cunosc ar spune ca sunt romantica ... de fapt, apreciez muzica buna, indiferent de stil. Ascultati cu atentie si, de ce nu?, cu placere... Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=qkOmoeGNz3A
http://www.youtube.com/watch?v=qkOmoeGNz3A
Cand sau cum... care este intrebarea?
Cand e bine sa mergi tot inainte si cand ar fi cazul sa te lasi pagubas... cam asta ar fi intrebarea. Poate e bine sa mergi inainte indiferent de obstacole, dar la fel de bine pentru neuroni este sa te lasi pagubas atunci cand vezi ca nu ai cu cine... In acelasi timp, ai tendinta cretina sa mergi inainte numai ca sa le demonstrezi mariilor sale ca nu te sperie pe tine o pata... Ciudata fiinta umana care crede ca totul se rezuma la nimic si ca nimicul, in nemernicia lui, inseamna totul. Gandindu-ma mai bine, poate ca intrebarea nu este cand, ci cum... cum sa mergi inainte cand dai de tot felul de viermisori gumati care se topesc la ploaie, dar care vor sa te scarbeasca si sa te faca sa ii ocolesti, numai de dragul distractiei? Sau cum sa dai inapoi cand tot ceea ce iti doresti este sa iti vezi frumusel de treaba si, intr-un exces de zel cineva te "ajuta" sa ajungi mai repede la destinatie?
Ideea e ca ajungi in anumite momente cand ai vrea sa lasi totul balta si sa fugi de nesimtirea unora cu doua randuri de fete in rucsac. Cand si cum sa o faci, daca tot ceea ce iti doresti cu adevarta este sa mergi inainte?
Ideea e ca ajungi in anumite momente cand ai vrea sa lasi totul balta si sa fugi de nesimtirea unora cu doua randuri de fete in rucsac. Cand si cum sa o faci, daca tot ceea ce iti doresti cu adevarta este sa mergi inainte?
9/03/2008
Tonto el que no entienda........
Tonto el que no entienda.
Cuenta una leyenda
Que una hembra gitana
Conjuró a la luna
Hasta el amanecer.
Llorando pedía
Al llegar el día
Desposar un calé.
"Tendrás a tu hombre,
Piel morena,"
Desde el cielo
Habló la luna llena.
"Pero a cambio quiero
El hijo primero
Que le engendres a él.
Que quien su hijo inmola
Para no estar sola
Poco le iba a querer."
Estribillo:
Luna quieres ser madre
Y no encuentras querer
Que te haga mujer.
Dime, luna de plata,
Qué pretendes hacer
Con un ni?o de piel.
A-ha-ha, a-ha-ha,
Hijo de la luna.
De padre canela
Nació un ni?o
Blanco como el lomo
De un armi?o,
Con los ojos grises
En vez de aceituna --
Ni?o albino de luna.
"?Maldita su estampa!
Este hijo es de un payo
Y yo no me lo callo."
Estribillo
Gitano al creerse deshonrado,
Se fue a su mujer,
Cuchillo en mano.
"?De quien es el hijo?
Me has enga?ado fijo."
Y de muerte la hirió.
Luego se hizo al monte
Con el ni?o en brazos
Y allí le abandono.
Estribillo
Y en las noches
Que haya luna llena
Será porque el ni?o
Esté de buenas.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.
Cuenta una leyenda
Que una hembra gitana
Conjuró a la luna
Hasta el amanecer.
Llorando pedía
Al llegar el día
Desposar un calé.
"Tendrás a tu hombre,
Piel morena,"
Desde el cielo
Habló la luna llena.
"Pero a cambio quiero
El hijo primero
Que le engendres a él.
Que quien su hijo inmola
Para no estar sola
Poco le iba a querer."
Estribillo:
Luna quieres ser madre
Y no encuentras querer
Que te haga mujer.
Dime, luna de plata,
Qué pretendes hacer
Con un ni?o de piel.
A-ha-ha, a-ha-ha,
Hijo de la luna.
De padre canela
Nació un ni?o
Blanco como el lomo
De un armi?o,
Con los ojos grises
En vez de aceituna --
Ni?o albino de luna.
"?Maldita su estampa!
Este hijo es de un payo
Y yo no me lo callo."
Estribillo
Gitano al creerse deshonrado,
Se fue a su mujer,
Cuchillo en mano.
"?De quien es el hijo?
Me has enga?ado fijo."
Y de muerte la hirió.
Luego se hizo al monte
Con el ni?o en brazos
Y allí le abandono.
Estribillo
Y en las noches
Que haya luna llena
Será porque el ni?o
Esté de buenas.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.
Y si el ni?o llora
Menguará la luna
Para hacerle una cuna.
8/29/2008
Azi face Michael Jackson 50 de ani...
... si s-a cam terminat cu viata lui, cu cariera si cu toate cele. Dupa o viata de succes, a ajuns mai rau decat Elvis. Cum traiesc si cum mor regii muzicii... O fi vreun virus, sau poate doar ca presiunea e prea mare si nu toti ii rezista.
La Multi Ani pentru regele popului, desi nu cred ca isi mai doreste sa traiasca dupa toate prin cate a trecut in ultimii ani.
La Multi Ani pentru regele popului, desi nu cred ca isi mai doreste sa traiasca dupa toate prin cate a trecut in ultimii ani.
8/26/2008
as fi vrut...
As fi vrut sa scriu ceva despre tot ceea ce nu facem in mod normal din comoditate, dar care ne iese de minune cand suntem incoltiti si nu avem incotro, trebuie sa facem.
Dar nu am chef sa scriu acum, asa ca nu o sa scriu.
Dar nu am chef sa scriu acum, asa ca nu o sa scriu.
8/22/2008
O idee
Ma gandeam la ce as mai putea sa scriu pe blog... nu prea am o idee clara . Despre viata mea in majoritatea aspectelor ei monotona, nu am chef sa scriu azi. Tot chinuindu-mi cenusia materie mi-am amintit de cineva... Chiar CINEVA.
Era odata un nene foarte sincer, care filozofa si care umbla ziua in amiaza mare cu un felinar aprins in mana si cauta un om... Cred ca nu l-a gasit nici astazi.
Apropo, il chema Diogene din Sinope... Cum ar spune unii azi, "mare om, mare caracter" :))
Era odata un nene foarte sincer, care filozofa si care umbla ziua in amiaza mare cu un felinar aprins in mana si cauta un om... Cred ca nu l-a gasit nici astazi.
Apropo, il chema Diogene din Sinope... Cum ar spune unii azi, "mare om, mare caracter" :))
8/21/2008
Jane Doe
Necunoscutii cu care ne intalnim zilnic pe strada sunt parte integranta din viata noastra monotona. In fiecare zi ne urcam in acelasi autobuz cu domnul X care niciodata nu are cravata dreapta. Mai mereu doamna de la chioscul de ziare ne zambeste fals in speranta ca macar in dimineata asta ii vom cumpara cine stie ce revista glossy, iar casiera de la supermarket ne cere plictisita banii pe produsele din cos in fiecare seara.
In fiecare zi intalnim aceleasi persoane. Nu conversam pentru ca nu ne cunoastem, adica habar nu avem unul de povestea celuilalt. Cu toate acestea, ne stim cu toti acesti necunoscuti cu care impartim autobuzul, sau langa care ne pierdem vremea pe strada. Le stim obiceiurile, le auzim convorbirile telefonice lungi si plicticoase, le stim pe de rost toate camasile din dulapul cu haine... Nu ii cunoastem insa indeajuns de bine ca sa le oferim un "buna dimineata" din inima si un zambet sa el mearga bine toata ziua.
In fiecare zi intalnim aceleasi persoane. Nu conversam pentru ca nu ne cunoastem, adica habar nu avem unul de povestea celuilalt. Cu toate acestea, ne stim cu toti acesti necunoscuti cu care impartim autobuzul, sau langa care ne pierdem vremea pe strada. Le stim obiceiurile, le auzim convorbirile telefonice lungi si plicticoase, le stim pe de rost toate camasile din dulapul cu haine... Nu ii cunoastem insa indeajuns de bine ca sa le oferim un "buna dimineata" din inima si un zambet sa el mearga bine toata ziua.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)