Despre ceea ce urmează

Încă puţin şi vine... e după colţ, aşteaptă.... Cum cine? Campania electorală, minunat prilej de a vedea şi noi cine ne reprezintă interesele. Pre-campania a început de ceva vreme... cu scrisori către cetăţeni, cu declaraţii prin presa locală, cu acuzaţii la adresa unora, cu răspunsuri pe măsură din partea celorlalţi... Şi toate lasă un iz de "va urma" la final, ca şi cum aceasta ar fi doar o avampremieră la adevăratul razboi ce e pe cale să înceapă. Lupta se duce pe trei fronturi: Unul urmăreşte să scoată în primplan realizările partidului, ale primarului, ale nu mai ştiu eu cui... Noi am mărit pensiile, noi am adus autobuze, noi suntem băieţii buni. Pe de altă parte, trebuie să se dea cu noroi în adversari... Ăia fură, ceilalţi sunt corupţi, unii sunt cercetaţi de DNA (nu că şi cei ce acuză nu ar fi la fel de murdari şi de răi, dar gunoiul din gradina altuia miroase mai puternic). Al treilea front se află undeva în spatele cortinei, jocuri de culise, unde presa nu are cum să intre pentru că nu poate dovedi interesul public. Despre acest joc de culise nu ştim mare lucru, intuim, ne dăm cu părerea, poate avem dreptate, poate nu...
Mizeria este însă cuvântul de ordine. Fiecare vrea să prindă o felie mai mare de tort pe care să o mănânce sub ubrela Puterii. Şi după ce îşi papă cuminţei prăjitura, în linişte, bineînţeles, stau frumuşel "să li se aşeze", nu cumva să facă indigestie. Şi durează de obicei siesta asta cam cât un mandat. Se mai opintesc puţin către finalul mandatului... mai pun o fântână arteziană, mai repară un drum, mai fac planul de o parcare şi ţes câte o strategie electorală de toată frumuseţea.
Ce face electoratul? Aşteaptă... să-i pice para mălăiaţă de undeva din cer... la urne se duc din ce în ce mai puţini pentru că doar câţiva mai speră să se schimbe ceva în acest scenriu.
Eu? Aştept să se reformeze complet clasa politică. Şi acest lucru se va întâmpla peste 20 de ani, când muţi dintre actualii politicieni vor fi bătrâni, sau bolnavi, sau nu vor mai fi deloc. Singurul pericol este acela ca şi tinerii să urmeze exemplul acestor vulpi bătrâne si experimentate. Atunci chiar că nu mai e scăpare pentru politica românească. Am totuşi răbdare şi aştept să văd ce va mai fi. Între timp, mai cometez de una, de alta... să îmi treacă vremea mai repede, să vină campania, să mă amuz de unele, să mă las uimită de altele şi să ma scârbească majoritatea.

INCREDIBIL!

...Dar adevarat:) Am scapat de maxi taxi...
S-a dus cursa contra cronometru pe bulevard, s-a terminat cu soferii sictiriti si cu manelele... Unu` azi in statie plangea de zor dupa maxi taxi. Motivul? Casa de bilete era pe trotuarul celalalt... Vai de nenea saracu`! Ce mai conteaza acum ca traversezi strada pentru un bilet? Macar stii ca nu l-ai platit degeaba, il vezi! Da, dragii mei, n-ai sa platesti biletul de autobuz pentru ca acesta sa ramana la sofer iar tu sa ramai cu ochii in soare. E un avantaj, nu?
Si daca nu vrei sa cumperi bilet in fiecare zi, fa-ti abonament... sau, mai mishto, mergi cu nasu` ... Sunt convinsa ca nu ar fi prima data.
Si eu am mers fara bilet cu autobuzul. Ups! mi-a scapat... Sper ca nu ma amendeaza nimeni. Oricum a fost mai acum vreo doi ani, asa ca... Acum mi-am cumparat bilete, am fost fetita cuminte de bucurie ca nu mai merg cu maxi taxi. O sa ma intrebati de ce nu mergeam si inainte cu autobuzul... Foarte simplu: niciodata nu ajungeau la timp, dar acum sunt mai dese, si mai frumoase.... sunt noi! Simteai misrosul de vopsea proaspata... si a mai fost ceva... au venit inainte de campanie... Unde e placerea? Abia astept sa il aud pe edilul nostru cum le foloseste ca argument in fata electoratului... Oare l-o crede cineva?

Alo.... nu te aud, vorbeste mai tare

Nu stiu ce scop a avut nenea ala care a inventat telefonul mobil... Sau o fi o tanti? Nu asta era ideea, desi nu ar fi rau sa stiu si eu cine a fost parintele telefonului mobil.
Revenind la utilitatea jucariilor pe care le tinem prin buzunare, prin genti, la curea sau chiar in jurul gatului ca pe cheia de la usa pe care o purtam de gat cand plecam la scoala. In fiecare zi suna de o mie si o suta de ori, iar daca nu suna, sunam noi... E ca si cum am avea o norma, un numar exact de ore sau minute care trebuie musai sa le petrecem la telefon. Si nu cumva sa folosim fixul, ca nu e frumos. E demodat si taranesc si bla bla bla...
Revenind la subiect, am pornit de la ideea simpla ca nu ar trebui sa folosim telefonul mobil in maxi taxi decat in caz de urgenta. O sa spuneti ca am eu o problema cu capul si ca toata lumea vorbeste la telefon...
Da, am o problema! Azi am aflat ca tanti aia cu parpalac negru a fost la fie-sa si ca nepotelul ei cel mic nu mananca biscuitii fara mar. Colac peste pupaza, mai era o domnisoara care vorbea cu prietenul ei, pesemne... nimic nelalocul lui... daca nu am fi ascultat fara sa vrem o droaie de detalii neplacute despre viata lor privata... Bine iubi, sa imi dai un bip la fara zece, ca te sun eu, da? Altul, mai smecher, avea ceva de impartit cu cineva de acasa... nu am inteles exact, era legat de apometre... Ce bine ar fi sa auzim ce spune si interlocutorul... E pacat sa auzim doar franturi de conversatie... poate scriem si un scenariu de telenovela dupa conversatiile lor...

Valentine`s...

... Importat sau important, mie imi place sa il sarbatoresc pe Valentin pentru ca imi place sa iubesc si sa o spun de fiecare data cand am ocazia... am luat tot felul de sarbatori de peste tot, de la Ziua Antitutun pana la Ziua Internatioanala a Consumatorilor de ciocolata (nu stiu daca exista, dar asta mi-a stat pe degete)... De ce ne doare asa tare ca noi suntem mai smecheri decat altii si sarbatorim dragostea si pe 14 si pe 24 februaie? Pentru toti idiotii care nu cred in Valentin pentru ca e "american"... Oameni buni, Sf. Valentin a trait la Roma, adica in EUROPA! Vai de aia care vad aceasta zi superficial si o trateaza ca pe o gaselnita comerciala. Conform legendei, Valentin ar fi mutrit pentru ca ii casatorea in secret pe indragostiti. Practic, era un martir al dragostei, si nu al unei iubiri murdare, ci al aceleia marcate prin casatorie. Practic, nu e nimic american in toata afacerea asta. Unde au intervenit americanii? Ei, saracii, s-au gandit sa il omagieze pe Sf. Valentin altfel... cu inimioare sau porumbei, cu jucarii de plus si declaratii de dragoste. Asa cum noi il sarbatorim pe Sfantul Nicolae cu daruri in ghetute, asa au ales si ei sa isi sarbatoresca acest sfant prezent in calendarul catolic cu declaratii de iubire si cu daruri inedite.
Ceea ce mi se pare cel mai important este urmatorul fenomen... Noi, ortodocsii am importat aceasta sarbatoare pentru ca si noua ne place sa iubim, si nu ca sa copiem totul la indigo de dincolo de ocean. Practic, chiar daca exista si carcotasi, crestinii de toate natiile sarbatoresc Valentine`s Day? Sunt putine sarbatorile care unesc toti crestinii si ii focalizeaza spre un sentiment ata de frumos cum este iubirea... asta conteaza mai mult decat daca sarbatoarea Sfantului Valentin e traditionala sau nu...
Cat despre aspectul comercial, asta e alta macare de peste... Pana la urma si Craciunul, si Pastele strang la fel de multi comercianti in centrul orasului, nu?

Circul....

... Nu am sa va povestesc despre circul de pe strada, din presa sau din tumultoasa viata politica...
Am sa va povestesc despre clovni, despre acrobatii, animale si floricele. E grozav sa mergi la circ, mie una imi place cel mai mult. Un spectacol inocent cu mult zgomot si cu reprezentatii mai mult sau mai putin spectaculoase, cu catei din baloane si cu nelipsitul fluierat al clovnului care incearca sa ii inveseleasca pe toti micutii din public... Rontai cu placere din floricele, aplauzi cu inima plina si uiti si cati ani ai ,unde lucrezi si nu te mai intereseaza nici daca te-a vazut vreun vecin cumparandu-ti bilete.
Circul trezeste copilul din noi, apoi il umple de bucuie si de viata si ii da drumul inapoi pe strada... Circul umple bateriile tuturor celor care nu au uitat ca au o viata si ca au fost copii candva. Abia astept sa vina circul, sa merg sa imi cumpar bilete, sa ma asez cat mai in fata fara sa imi pese de nimeni si de nimic... O sa mananc floricele, o sa-mi cumpar balon din ala sub forma de catel, o sa aplaud pana o sa ma usture palmele, o sa rad cu placere si nu o sa mi se para fumata nici macar o poanta.
O sa fie mishto... si o sa-mi placa... si mai astept sa se faca Florinel mare sa mergem impreuna si sa ne bucuram de magia circului.

Rautati...

Am mai auzit una buna azi la pranz cand m-am urcat in maxi taxi - minunat mijloc de transport la care mai recurgem din cand in cand :)
"Dati-va doamna mai in spate ca doar nu mergeti cu avionul" zise dragul de sofer catre o doamna intre doua vartse care si-ar fi dorit un loc pe un scaun dar pesemne ca ajunsese prea tarziu si toate erau deja ocupate. Mda ... se vede de la o posta ca nu suntem in avion... nu tu fete dragute care sa te atentioneze sa iti pui centura, nu tu scaune comode,... Ce semana totusi destul de mult cu mersul cu avionul este senzatia aia de ghem in stomac.... A! nu era de la schimbarea de altitudine sau de presiune.... era de la viteza.
Slalomuri printre masini, curse intre soferi de maxi taxi care se indreapta spre acelasi cartier... cobori ca din zbor in statie pentru ca, in cazul in care nu se urca nimeni, tu - calator platitor de bilete pe care nu le vezi decat din cand in cand - esti un inconvenient si din cauza ta celalat sofer, mai inspirat, va ajunge inainte la statia urmatoare. In cazul in care statia e goala soferul te intreaba dinainte sictirit "Coboara?"... daca n-ar fi musai sa cobori ai sta cuminte pe scaun... si ai tace molcom nu care cumva sa il superi pe domnul si sa il faci sa opreasca la o statie la care nu se urca nimeni...
M-am saturat de soferii de maxi taxi, prestatori de servicii de care te-ai lipsi. Nu mai suport parfumul lor ieftin asezonat cu o dara de fum de tigara, nu le inteleg mentalitatea bolnava conform careia strada e mostenire de la mamele lor care au uitat sa le ofere si 7 ani de educatie.
Vai de cei care nu le dau prioritate, vai de cei care se opresc la semafor la galben dupa verde, vai de pietonii care vor sa treaca prin fata lor la zebra.
Si mi se pare si normal... pe unde circula avioanele nu sunt dom`ne nici pietoni, nici semne cu "cedeaza trecerea"... Ops! nu spuneai domnule ca la mata in masina nu e avion? Atunci de ce te dai smecher ca si cum ai pilota unul?

Examene ...

Am dat inca un examen... Stau si ma intreb in fiecare sesiune... La ce ne folosesc noua atatea examene stresante?
Exceptand una-doua probe practice si vreo doua subiecte de teorie care ne sunt necesare.... cui folosesc toate lucrurile pe care le memoram noi in fiecare sesiune? Nu pot sa imi dau seama... Ar trebui sa fim mai pasionati de partea practica a lucrurilor... nu sa invatam 1000 de clasificari si nu facute dupa criterii diferite, ci de savanti diferiti.
Toate lucrurile nefolositoare ar trebui clasate la rubrica optional... Cine vrea sa se imbogateasca sufleteste cu ajutorul clasificarii institutiilor media dupa hainele pe acre le poarta angajatii - ar trebui introdus si criteriul asta, nu? - sa urmeze un curs optional de journalism and fashon... sau mai stiu eu ce porcarii?!
Deviind putin... un curs de moda ar trebui facut ... pentru acelea sau aceia care vor sa scrie pentru o publicatie de specialitate. Si un curs de sport, si unul de mondenitati, si unul de retete de prajituri :P
Vaaaai de noi... vom ajunge sa studiem teoria loviturii de pedeapsa:))
Dar nu! Si stiti de ce? Nu pentru ca nu sunt utile, ci pentru ca nu exista niciun profesor care trebuie sa predea si el pe undeva pe un salariu onorabil....

Internetul din curtea presei şi gunoiul de peste tot - si viceversa

Iar ne-am scăldat privirile cu filmuleţe din alea deocheate....

A nu! Majoritatea nici nu ne aruncăm ochii pe site-uri de-alea... Am vazut în ziare. Te întrebi mai nou "Unde e dom'ne pornografia?" Pe site-urile acestea despre care ştie doar o categorie a populaţiei, sau în ziarele care redau întru totul minore dezbracate care se mangâie şi ele static în nişte poze slab calitativ că de! Asta e pagina de ziar. (În locul redactorilor şefi, aş scoate ediţii color... să crească tirajul.)... Nu înţeleg cum poţi să blamezi pornografia când o publici la loc de cinste pe prima pagină... mai acoperi şi ochii bietei fete, să iasă şi mai mult în evidenţă că e ceva de ascuns! Halal presă de calitate. Hahalere să citez un clasic... Aici avea dreptate...

Revenind la pornografie... Ce are lumea cu biata fată?! A făcut şi ea un filmuleţ pentru prietenul ei şi i-a alunecat pe un site din asta pentru adulţi... bine zis! Pentru adulţi... cu ce a greşit? A nu se înţelege că o laud... dar nu sunt pentru transformarea acestui fapt înt-o problemă naţională...

Cât despre campaniile de prevenire... Frecţie la picior de lemn, aşa se numea... Sau o fi o altă strategie de fofilare a autorităţilor în faţa presei care iar a luat foc din cauza unui scurtmetraj cu tentă erotică... Cum să nu ia presa foc, dragii mei? Că din subiecte din astea ieftine şi tragi-comice trăieşte, mama lui de capitalism...

Găsesc câte o fată din asta despuiată pe care o fac bucăţi pe două pagini... Apoi iau instituţiile la întrebări, se autosesizează şi deplâng situaţia tineretului celui mult prea bombardat de modernitate... Şi gata subiectele pentru una-doua săptămâni... Omul cumpără în draci să vadă ultimele noutăţi şi să aibă despre ce vorbi în staţia de maxi taxi... Economie de piaţă... Şi cui îi pasă de biata fată pe care a blamat-o o lume întreagă manipulată de o presă mârşavă şi murdara?! NIMĂNUI. Aici e problema! Presa face pornografie zilnic... Apare neacoperită în fiecare dimineaţă la toate chioşcurile de ziare... Ziariştii sunt goi... suflete seci şi reci, fără remuşcări şi fără responsabilitate, ca nişte şoferi beţi aflaţi la volanul unor maşini ce merg într-un sens giratoriu până li se termină benzina.

Bieţii tineri! Le'a zis presa într-o zi că sunt o generaţie pierdută în ceaţa internetului, a messengerului şi a sexului virtual :)) Nu trebuie să creadă ei astfel de aberaţii... Tinerii sunt averea unei prese conştiincioase pentru că dintre aceşti tineri se vor alege continuatorii publicaţiilor de azi. Iar dacă presa e dobitoacă, n-ar trebui să ne indobitocească şi pe noi. Presa e cea care condamnă tinerii şi faptul că folosesc internetul în loc să citească o carte. Domnilor ziarişti, verificaţi-vă articolele că mi se pare mie că tot de prin site-uri sunt culese... altfel nu ar semăna toate între ele - cu aceleaşi greşeli de ortografie cu tot!!!!!!!

Ce ne-am face fara....?

Ce ne-am face fără anumite cuvinte?

A! Nu vorbeam de acele cuvinte frumoase gen "Te iubesc", sau "Bună ziua", sau mai ştiu eu ce adresare.... Mă refeream la acele cuvinte care ne ajută să ne construim relaţiile interumane.... Cum să nu ştiţi care sunt?

Cu toţii le-am auzit... azi în parcare când am blocat ieşirea vecinului de la etajul trei, ieri la trecerea de pietoni când am îndrăznit să trecem prin faţa unui maxi taxi... sau când un taximetrist nu a dat prioritate la sensul giratoriu, sau când un profesor a dat lucrare pe neaşteptate la nu ştiu ce liceu....Exemplele de acte şi fapte care ne aduc pe buze aceste magice cuvinte sunt nenumărate... să mai spun câteva? ne-am lovit în cot, am pierdut la cărţi, am jucat jocuri pe calculator şi s-a oprit curentul înainte să salvăm...

Acum ştiţi sigur despre ce cuvinte vorbesc... :) Nici voi nu puteţi trăi fără ele, nu-i aşa? Şi voi le folosiţi, măcar aşa, într-o doară, să fiţi în rând cu lumea... Nu vă mai ascundeţi... Am auzit toţi :P

Unde am ajunge fără "da ma-tii", fără "la mea", fără "ugi...",fără calendar şi fără dumnezei.. Poate am fi mai nervoşi sau mai buni... Nu ştiu ce să zic.

Am putea să încercăm să renunţăm la ele , măcar o singură zi să vedem ce iese. Om fi capabili de o astfel de performanţă? Sau e ca şi cum am încerca să renunţăm la un viciu vechi... Sunt oare aceste cuvinte mai greu de părăsit decât drogurile sau decât ţigările, sau alcoolul?

Cum ar fi o zi din viaţa noastră fără toate aceste epitete şi apelative uzuale...?

Iar am început să visez... Nu e de mirare ... m-am trezit de la 6 azi.:)

Status

Am fost azi pe la facultate :) In cladirea aceea despre care un amic spunea ca seamana prea mult cu o banca...

Ma rog, nu despre arhitectura vreau sa vorbesc ... Ma machiasem repejor intre doua materiale de la Dimineata ta... Recunosc, in timp ce colega mea facea revista presei, eu dadeam fuga la oglinda si mai puneam putina culoare in jurul ochilor :) Sunt vinovata... Vremea parantezelor din nou... ati ghicit! Nici despre cand, unde si cum m-am machiat nu voi vorbi.

Vreau sa vorbesc despre status... sau statut. Si nu despre orice status, ci despre al meu. Machiajul meu cel matinal a atras un oarecare comentariu din partea unui coleg de facultate... e drep, unul cu pliscul cam ascutit si cu limba despicata... totusi, un comentariu...

Era vorba despre machiajul meu si legatura pe care colegul cu pricina a facut-o imediat cu statusul meu... nu acela de studenta, nici acela de angajata, ci cu acela de femeie casatorita..

Stau si ma intreb... cu ce ma diferentiez eu de celelalte colege ale mele din punctul acesta de vedere? Si ele erau machiate... si nu-mi amintesc sa mai fi fost vreuna din ele casatorite:)

Comentariul nu a fost deplasat... Dar mi-a dat de gandit asupra statusul femeii casatorite... in cadrul unei grupe de studenti. Ciudat e ca nu sunt singura din grupa, si nici singura care si-a schimbat starea civila in timpul facultatii. Cu ce am gresit eu oare? Era o gluma... nu vreu sa ma vaiet ci doar sa inteleg de unde aceasta eticheta care nu respecta nicio norma de etichetare si marcare pentru ca nu spune nimic concret...

:)) Cred ca nu ajung la nicio concluzie coerenta... statusul acesta e firesc...

Casatorita sau nu, am aceleasi obiceiuri pe care le aveam si anul trecut... nu mi-a crescut nicio mana in plus. e drept, s-au schimbat multe... nici pe la scoala nu mai trec la fel de des ca inainte:) Dar atitudine afata de colegi nu s-a schimbat... atunci de ce ei si-o schimba pe a lor fata de mine?

E o intrebare la care nu am gasit un raspuns logic... Poate sunt eu de vina. O fi de la status?:)